Hipertensiunea arteriala este una dintre cele mai frecvente complicatii sistemice care apar in timpul gestatiei, afectand 3% din toate sarcinile.
Specialistii au grupat afectiunile de natura hipertensiva care apar in sarcina in 4 categorii, anume: hipertensiunea cronica, preeclampsia - eclampsia, preeclampsia suprapusa hipertensiunii cronice si hipertensiune de sarcina (sau gestationala).
Hipertensiunea cronica este caracterizata prin valori ale tensiunii mai mari de 140/ 90 mmHg descoperite la mai multe verificari efectuate anterior sarcinii sau aparute in primele 20 de saptamani de gestatie.
Hipertensiunea arteriala are consecinte negative asupra evolutiei sarcinii, fiind raspunzatoare de morbiditati materne si fetale.
Valorile tensionale crescute sunt asociate cu restrictie de crestere si dezvoltare a fatului, cu nasterea prematura si chiar moartea in utero a produsului de conceptie.
In plus, hipertensiunea arteriala, indiferent de forma ei (cronica sau acuta) ramane una din principalele cauze de mortalitate materna.
In mod normal, in sarcina scade tensiunea arteriala cu 10- 15 mmHg, mai ales in cursul primului trimestru.
Acest fapt a fost observat atat la femeile cu valori tensionale normale, cat si in cazul celor cu hipertensiune cronica.
Datorita acestei scaderi naturale, femeile diagnosticate cu hipertensiune moderata (tensiune sistolica in jurul valorilor de 140-160 mmHg si tensiune diastolica in jurul valorilor de 90- 100 mmHg) nu au nevoie de un tratament special.
Daca insa tensiunea diastolica depaseste 110 mmHg trebuie intervenit terapeutic deoarece creste foarte mult riscul de abruptio placentae si restrictionare a cresterii intrauterine a fatului.
Tratamentul trebuie administrat prompt si in cazurile in care tensiunea sistolica trece de valoarea critica de 160 mmHg, deoarece in aceasta situatie pot sa apara hemoragii materne intracerebrale.
Specialisitii considera ca tratamentul antihipertensiv trebuie instituit in momentul in care tensiunea sistolica este mai mare de 160 mmHg iar cea diastolica depaseste 110 mmHg.
Scopul tratamentului este coborarea acestor valori sub cele considerate ca fiind de risc.
Tratamentul hipertensiunii trebuie instituit tinandu-se cont de toate particularitatile acestei perioade, precum si de eficienta si siguranta fiecarui produs farmaceutic antihipertensiv in parte.
Daca femeia se afla in tratament pentru hipertensiune anterior sarcinii si medicamentele nu fac rau fatului, acest tratament poate fi continuat.
Daca, in schimb, medicamentele nu sunt considerate ca fiind sigure sau chiar au un recunoscut potential teratogen (de inducerea a unor probleme si malformatii congenitale) acestea trebuie schimbate cu produse care pot fi suportate atat de organismul matern, cat si de cel fetal, pastrandu-si in acelasi timp si eficienta in scaderea tensiunii arteriale.
De retinut !
Exista o serie de medicamente cu actiune antihipertensiva, foarte eficiente si incluse in numeroase scheme terapeutice, care trebuie evitate in cursul sarcinii.
Ele pot fi administrate cat timp femeia nu este insarcinata deoarece in sarcina pot fi periculoase.
Aceste medicamente sunt in principal inhibitorii enzimei de conversie, antagonistii receptorilor angioteninei II si diureticele.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sunt capabili sa produca disgenezie renala, plamani hipoplastici, malformatii tegumentare, oligohidramnios, pot restrictiona cresterea si dezvoltarea intrauterina a fatului sau ii pot produce chiar moartea daca sunt administrati in trimestrul doi si trei de sarcina.
Diureticele nu determina malformatii congenitale, insa nu sunt indicate deoarece impiedica expansiunea volemica ce caracterizeaza sarcina normala si favorizeaza eliminarea lichidelor.
In prezent, cel mai eficient si indicat medicament antihipertensiv in sarcina este metildopa.
Este prezent pe piata de foarte mult timp si este dovedit faptul ca nu interactioneaza cu dezvoltarea normala a fatului si nu influenteaza negativ nici starea de sanatate a mamei.
Deci, chiar daca in afara sarcinii metildopa nu este chiar cel mai popular antihipertensiv, in hipertensiunea din cursul sarcinii el este considerat ca fiind tratamentul de prima linie.
Metildopa este un antihipertensiv cu actiune centrala, considerat ca fiind medicamentul de prima intentie in tratamentul problemelor hipertensive cronice din cursul sarcinii.
Se poate administra atat intravenos cat si pe cale orala (sub forma de tablete).
Metildopa are un dublu mecanism de actiune:
- Actioneaza ca inhibitor al unei enzime responsabile de producerea dopaminei.
Dopamina este precursorul adrenalinei si noradrenalinei.
Deci, daca nu se mai produce dopamina, va scadea consecutiv si cantitatea celorlate substante rezultate din ea.
Ca urmare, stimularea sistemului nervos simpatic se reduce, prin diminuare disponibilului de neurotransmitatori excitatori;
- Este metabolizat in organism si transformat intr-o substanta care stimuleaza receptorii centrali alfa 2.
Stimularea acestor receptori determina scaderea tonusului simpatic din periferie, aparitia vasodilatatiei, scaderea rezistentei circulatorii si a debitului cardiac.
Metildopa nu trebuie administrata concomitent cu alte medicamente deoarece poate interactiona cu acestea.
Uneori tensiunea poate chiar sa creasca daca pacienta primeste si suplimente de fier, simpatomimetice, betablocante.
Betablocantele insa, chiar daca nu sunt teratogene in mod direct, pot altera dezvoltarea normala a fatului.
Studiile au demonstrat ca ele pot limita cresterea si dezvoltarea acestuia chiar si cand sunt administrate ca antiaritmice, la femeile normotensive.
Acest fapt se datoreaza efectelor sistemice ale betablocantelor, de a reduce presiunea de circulatie, care se reflecta insa si asupra presiunii de perfuzie uterina.
In final, fatul este privat de sange, oxigen si nutrienti.
Metildopa este indicata ca agent de prima linie (este prima optiune terapeutica) in tratamentul hipertensiunii cronice din sarcina.
Daca valorile tensionale sunt ridicate, iar beneficiile depasesc riscurile, pot fi administrate si alte antihipertensive.
Metildopa nu este recomandata pacientelor cu hipersensibilitate documentata la acest compus si nici celor cu insuficienta hepatica si renala.
Metildopa este considerat a fi unul dintre cele mai sigure si eficiente medicamente ce sunt disponibile la momentul actual pentru tratarea hipertensiunii din sarcina.
Efectele secundare si reactiile adverse ale metildopei sunt usoare si includ:
- Somnolenta;
- Xerostomie;
- Astenie si oboseala, mai intense la debutul tratamenutlui;
- Edeme gambiere;
- Bradicardie;
- Greata, varsaturi;
- Constipatie sau diaree;
- Cefalee, confuzie, ameteala;
- Mialgii, artralgii, parestezii;
- Depresie, psihoza, cosmaruri.
Metildopa este in general considerat a fi unul dintre cele mai sigure medicamente antihipertensive pentru femeia insarcinata.
Cel mai adesea se adminsitreaza oral, iar efectul ei se instaleaza in 4- 6 ore de la administrare.
De aceea, nu este un tratament indicat atunci cand se doreste sa se scada tensiune rapid (in urgentele hipertensive).
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.