Colica reprezinta plansetul puternic si persistent, care apare la sugarii cu varsta intre 3 saptamani si 3 luni. Cat de mult plange copilul intr-un mod excesiv sau extrem, este un lucru subiectiv si difera in functie de perceptia celui care il ingrijeste. In orice caz, medicii pun diagnosticul de colica, la un copil in plina stare de sanatate care de mai mult de 3 saptamani, plange mai mult de 3 ore pe zi, mai mult de 3 zile pe saptamana, cu o intensitate mare, tipica varstei. Este foarte greu de consolat un sugar cu un episod de colica odata ce aceasta a debutat.
Colicile, ca de altfel si plansul normal, debuteaza de obicei intre 6 si 8 saptamani si dispare in mod treptat de la sine intre 8 si 14 saptamani. De cele mai multe ori, medicii definesc colicile ca fiind un comportament exagerat al plansului.
Exista date care sugereaza ca acestea sunt rezultatul combinatiei intre temperamentul sensibil al sugarului, mediu si sistemul nervos inca imatur.
Acesti factori pot face sugarul sa planga usor si sa ii fie greu sa se opreasca din plans odata ce a inceput. Pe masura ce cresc acestia isi pot controla mai bine comportamentul de plans. Frecventa si intensitatea episoadelor de plans scad treptat dupa 6-8 saptamani.
Colicile nu sunt legate de starea de sanatate, cum ar fi existenta problemelor digestive. Foarte rar, un plans excesiv diagnosticat initial ca si colica se dovedeste mai tarziu a fi legat de intoleranta la proteinele din laptele de vaca, intoleranta la fructoza, transmiterea de medicamente prin alaptarea la san sau alte probleme de sanatate. De asemenea simptomele temporare, cum ar fi balonarea abdominala, pot agrava episoadele de plans. Fumatul in timpul sarcinii, poate creste riscul de aparitie de colici la sugar.
Simptome asociate
Voma, diaree, febra, prezenta de sange sau mucus in scaun, nu reprezinta simptomele colicilor. Daca copilul prezinta unul dintre aceste simptome, este recomandata prezentarea la medic.
Daca exista preocuparea in legatura cu plansul excesiv al sugarului, se recomanda programarea acestuia la medic si discutarea problemei. Pentru a exista siguranta ca acest plans nu se datoreaza altor afectiuni, se face un examen obiectiv si o anamneza in legatura cu istoricul medical al sugarului, ce metode de alinare s-au incercat sau daca sunt prezente si alte simptome. Se pot pune intrebari si despre cat de deranjant este acest lucru pentru parinti sau daca copilul prezinta eructatii (ragaiala). Se poate recomanda monitorizarea plansului sugarului sau alte activitati ale acestuia, prin notarea intr-un jurnal.
Daca un sugar cu colici prezinta si alte simptome (varsaturi, diaree, scaun cu mucus sau sange, febra), se vor face teste de laborator sau radiografii pentru determinarea cauzei.
Intrucat sugarii plang cel mai mult in primele 3 luni de viata decat in orice al moment, este greu de facut diferenta intre colici si plansul normal. Ambele tipuri de comportament cresc treptat in intensitate, avand un grad maxim intre 6 si 8 saptamani. Majoritatea episoadelor de plans apar dupa amiaza tarziu si la orele serii, dar momentele pot sa si difere. Durata si intensitatea acestora se pot schimba de la o zi la alta.
Diferenta dintre plansul normal si colici se face prin frecventa, durata si intensitatea plansului. La acesti sugari exista 3 caracteristici patognomonice (speciale): plang mai mult de 3 ore pe zi, cel putin 3 zile pe saptamana, timp de cel putin 3 saptamani consecutive. Un copil cu colici plange foarte zgomotos, uneori patrunzator si de cele mai multe ori in mod continuu. In timpul unui episod de colici mai zgomotos, sugarul isi inclesteaza pumnii si isi contracta abdomenul si picioarele. Unii copii isi arcuiesc spatele, iar altii isi strang picioarele la piept.
Majoritatea sugarilor cu un comportament normal de plans, se consoleaza si plang mai putin cand sunt luati in brate, alaptati sau li se acorda atentie. Copii cu colici nu se linistesc usor odata ce au inceput sa planga si aceste episoade dureaza mai mult decat in mod normal. In general episoadele de colici dispar de la sine, in mod treptat, incepand cu 6-8 saptamani. In orice caz aproximativ 30% dintre copiii cu colici, continua sa aiba acest comportament pana la 4 luni.
- plange intr-un mod ciudat pe o perioada mai lunga de timp
- a fost diagnosticat cu colici, dar plange excesiv si prezinta simptome ca varsaturi, diaree, febra, scaune mucoase sau sanghinolente.
Se face o programare la medicul de familie sau pediatrul copilului daca:
- copilul nu ia in greutate
- copilul prezinta alte simptome decat plans, dar se doreste consultarea lui
- s-au incercat tot felul de metode de alinare fara succes
- copilul are un comportament ciudat, fara un motiv bine stabilit de ingrijorare.
Se recomanda prezentarea parintelui la psihiatru daca:
- exista o anxietate continua si sentimente de tristete severa
- exista teama de a nu putea ingriji copilul si de a nu interactiona emotional cu acesta.
Urmatorii medici pot examina si diagnostica colicile legate de plansul excesiv. Pot sfatui parintii cum sa ingrijeasca copilul si cum sa faca fata frustarilor care apar pe parcurs:
- medicul pediatru
- medicul neonatolog (pana la 1 luna)
- medicul de familie.
Se poate cere parerea medicului despre ceea ce ii ingrijoreaza pe parinti in legatura cu plansul copilului, la vizitele regulate la medic si nu se ezita in a suna medicul in orice moment, daca este nevoie. Acest lucru se face mai ales cand sugarul plange excesiv si nu se calmeaza prin nici o metoda sau daca mai apar si alte simptome pe parcurs.
La examinarile medicului, se determina daca sugarul are colici sau daca plansul lui este legat de alte boli, diverse afectiuni sau rani. Pentru a se pune acest diagnostic medicul:
- face o anamneza in special legata de istoricul bolii
- face un examen fizic al sugarului
- va intreba daca mai exista si alte simptome in afara plansului
- va intreba daca exista un jurnal al activitatilor copilului
- va pune mama sa-i demonstreze cum isi alapteaza copilul si cum il tine sa eructeze
- va intreba in ce fel plansul sugarului afecteaza parintii.
Daca copilul plange excesiv si prezinta si alte simptome ingrijoratoare (cum ar fi varsaturi, diaree, scaun mucos sau sanghinolent si febra), se vor face si examinari paraclinice cum ar fi o radiografie, pentru a se determina daca este vorba de colici sau altceva.
Tratamentul medicamentos poate fi prescris daca la copilul cu colici apar si alte afectiuni temporare de sanatate, cum ar fi un disconfort intestinal. Medicamentele se administreaza exact cum au fost prescrise si cu o monitorizare atenta.
Tratamentul la domiciliu se refera la oferirea unui confort cat mai bun copilului in situatia colicilor. Acest lucru inseamna implicarea sotului, membrilor familiei sau a altor persoane care pot ajuta mama sa ia o pauza sau plimbarea copilului in aer liber cu caruciorul. Aceste masuri nu vindeca colicile, dar pot sa ajute la rarirea frecventei si micsorarea intensitatii episoadelor de plans. Aceste colici dispar in jurul varstei de 3 luni.
Masurile de confort la debutul colicilor
- raspunsul rapid la plansul sugarului si in mod adecvat, atunci cand acesta plange fie ca ii este foame sau trebuie schimbat. Acest lucru evita supararea exagerata a copilului care in acest caz poate fi impacat mai greu
- sugarul trebuie tinut sa eructeze, mai ales daca balonarea abdominala a fost motivul plansului
- se reduce numarul activitatilor din jurul copilului. Suprastimularea din cauza zgomotului, lumini sau o atentie excesiva pot declansa un episod de plans. Se muta copilul intr-o camera calma si linistita
- se poate face masaj copilului. Majoritatea parintilor fac acest lucru pentru a reduce colicile, insa nu a fost confirmat prin studii
- se linisteste copilul prin incercarea unei stari cat mai confortabile. Nu trebuie sa ingrijoreze alintarea excesiva a acestuia sau acordarea unei atentii sporite.
Daca parintii constata ca nu pot avea rabdarea necesara sau le este teama sa nu faca mai mult rau copilului, se iau urmatoarele masuri:
- se lasa copilul in patut sa planga, in timp ce parintele se va calma intr-o alta a camera
- se cere ajutorul altei persoane pentru a prelua atributiile parintelui. In cazul in care nu este altcineva acasa, se cere ajutorul unui prieten.
Masuri alternative
Nu se foloste pentru colici un tratament neautorizat sau periculos. Se consulta un specialist inaintea folosirii tratamentului alternativ datorita posibilelor efecte adverse.
Atentie la un comportament impulsiv sau folosirea de masuri disperate pentru a trata colicile.
De exemplu nu se recomanda:
- lasarea copilului in patut sa planga pana se epuizeaza
- oprirea alaptarii la san, acest lucru nu vindeca colicile
- administrarea de aspirina sau alte produse asemanatoare, datorita riscului de aparitie a sindromului Reye
- administrarea de alcool (nici macar ceva inmuiat in alcool)
- zdruncinarea sau maltratarea copilului pentru ca plange. Pot sa apara afectiuni cerebrale grave sau chiar fatale (sindromul copilului zdruncinat)
- administrarea de medicamente copilului, decat daca acestea sunt recomandate.
Autoingrijirea
Este importanta autoingrijirea parintelui care trebuie sa tina cont ca episoadele de colici nu sunt cauzate de felul in care ingrijeste copilul.
Colicile sunt temporare si nu afecteaza sanatatea sau viitorul copilului. Daca nu poate fi alinat copilul, se incearca metode de asigurare a unui confort, dar care nu sunt eficiente intotdeauna. Daca nu se reuseste acest lucru se lasa locul altcuiva care este mai relaxat.
Promovarea unei cresterii si dezvoltari sanatoase
Pot fi prevenite anumite episoade de plans, legate de colici, prin dezvoltarea unei legaturi afective puternice intre mama si copil, care ajuta la crearea unor sentimente de siguranta si calm. Odata ce sugarul incepe sa planga se folosesc metode de alinare si consolare pentru a se incerca scurtarea si scaderea in intensitate a acestor episoade. Pot fi utile si anumite metode de prevenire ale plansului. Colicile ating un varf intre 6 si 8 saptamani si dispar in mod treptat de la sine, indiferent de ceea ce fac parintii.
Se pastreaza un jurnal al activitatilor zilnice ale copilului, inclusiv momentele de plans. Aceste date pot ajuta la identificarea momentelor speciale cand sugarul plange si ajuta la prezicerea momentelor cand aceste colici pot sa apara.
Se pot preveni si reduce episoadele de plans din acele momente prin:
- anticiparea nevoilor copilului. Se foloseste atentia la ritmurile copilului, pentru a se prevedea comportamentul si a se putea raspunde in mod corespunzator. Se poate de asemenea incerca luarea acestuia in brate si alinarea sa, inaintea inceperii plansului. Se lasa la o parte problemele legate de alte activitati, in momentul conexiunii cu sugarul
- crearea unui mediu cat mai calm. Se incearca limitarea vizitatorilor, luminilor puternice, zgomotelor inalte sau situatiilor haotice in timpul acelor momente agitate. Suprastimularea copilului poate agrava episoadele de plans
- reducerea stresului. Copii sunt foarte sensibili la modificarile de comportament ale ingrijitorilor lor si pot sa planga in momentele de stres sau tensiune in familie. Mamele depresive sau anxioase pot sa aiba mai frecvent copii cu colici. Se iau masuri de corectare a comportamentului familiei. Facand acest lucru, se pastreaza un mediu familial cat mai calm si sigur pentru copil. Se tine cont ca aceste perioade sunt temporare
- se cere ajutor la nevoie. Se poate scurta un episod de plans daca exista si un alt membru al familiei care sa incerce sa aiba grija de copil in momentele in care mama este epuizata si descurajata. Copilul raspunde mai bine la o persoana relaxata. Se cere ajutorul inainte de a fi nevoie. Se tine cont de anumite persoane pe care se poate conta in momentele neasteptate.
Desi colicile nu sunt cauzate de probleme de sanatate, cand copilul nu se simte bine, episoadele de plans se pot agrava. Acestea se pot minimaliza prin luarea unor masuri de prevenire a imbolnavirii:
- daca sugarul este alaptat la san se tine cont de dieta folosita. Alimentatia mamei influenteaza continutul laptelui si cauzeaza dureri abdominale copilului, care pot sa prelungeasca un episod de plans
- alimentatia corespunzatoare a sugarului. Sugarii mici mananca la un interval de 1-2 ore. Se alimenteaza sugarul la cerere dar se observa si momentul cand acesta s-a saturat pentru a se evita supraalimentatia
- se previn balonarile abdominale ale sugarului, intrucat aceasta afectiune poate prelungi plansul
- se tine cont de o igiena cat mai corespunzatoare pentru a preveni imbolnavirea. Un copil bolnav plange mai des si cu o intensitate mai mare. Pentru o igiena adecvata se spala mainile cat mai des atat ale celui ce ingrijeste copilul cat si ale acestuia. Se cere acelasi lucru si vizitatorilor. Se evita contactul cu multimile mai ales daca se mai si fumeaza in acel mediu, in primele saptamani ale nou nascutului. Fumatul poate creste riscul de aparitie a problemelor respiratorii, infectii ale urechii sau astm.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.