Urgentele oncologice

Ce reprezinta urgentele oncologice

Urgentele oncologice sunt acele urgente care sunt determinate de cancer sau eventual de terapiile administrate pentru tratatea cancerului.

Astfel nu orice pacient oncologic ce prezinta degradarea brusca a starii de sanatate reprezina o urgenta oncologica.

Tipuri de urgente oncologice

O alta clasificare priveste urgentele oncologice astfel: metabolice, structurale, hematologice si legate de tratament.

Unele urgente dureaza luni sa apara, iar altele se pot dezvolta pe parcursul a cateva ore.

De asemenea mai sunt si pacienti, care se prezinta direct cu o urgenta oncologica, ca prima manifestare a cancerului.

Acesti pacienti au un prognostic prost, supravietuire redusa la 1 an si o frecventa a spitalizarilor mai mare.

Neutropenia febrila

Reprezinta una dintre cele mai frecvente complicatii ale tratamentului oncologic, in special a chimioterapiei.

Clasele de medicamente implicate cel mai frecvent sunt antraciclinele, inhibitorii de topoizomeraza, sarurile de platina, taxanii si agentii alchilanti.

Caracteristicile principale sunt febra peste 38,5 grade Celsius si un numar de neutrofile sub 500/mm3.

Cu cat neutropenia este mai severa cu atat riscul de febra este mai mare.

Determina aparitia de infectii bacteriene, dar si infectiile fungice devin din ce in ce mai frecvente.

Cel mai frecvent cocii Gram pozitiv sunt responsabili de infectiile bacteriene, pe cand Candida este cel mai frecvent implicata in infectiile fungice.

Necesita spitalizare de urgenta si administrare empirica de antibiotice intravenoase.

Pentru identificarea originii infectiei sunt recoltate: urocultura, hemoculturi, culturi din sputa si culturi de pe catetere.

Pacientii care nu raspund la antibioterapie dupa 3-7zile ar trebuie sa primeasca si tratamentt antifungic.

Mortalitatea este in jur de 5%.

Sindromul de liza tumorala

Este caracterizat de distrugerea pronuntata a celulelor tumorale, ce elibereaza mediatori si molecule in sange, care determina dezechilibre homeostatice severe.

Aceasta distrugere este generata de tratamentul chimioterapic in cele mai multe cazuri, dar poate sa apara si dupa radioterapie si terapii tintite.

Pacientii cu insuficienta renala sunt cei mai la risc pentru a dezvolta aceasta complicatie.

Principiile de terapie sunt: hidratarea agresiva, mentinerea unui volum urinar adecvat si reducerea nivelului de acid uric.

Hipercalcemia

Hipercalcemia se refera la un nivel ridicat al calciului in sange, care determina tulburari ale echilibrului fiziologic al organismului.

Apare la 10-30% din pacientii cu cancer la un moment dat in cursul evolutiei bolii.

Manifestarile sunt reprezentate de alterarea statusului mental, anorexie, dureri abdominale, sete, constipatie, greata, varsaturi, dureri osoase, scaderea debitului urinar si culminand cu coma.

Apare in special in mielomul multiplu, cancerul de san, cancerul scuamos al regiunii capului si gatului, al rinichiului sau al colului uterin.

Pe langa dozarea calciului mai pot fi utile dozarea fosfatazei alcaline, evaluarea functiei renale, dozarea electrolitilor si scintigrafia osoasa.

Prognosticul acestor pacienti este slab, aratand o crestere rapida in dimensiuni tumorii si metastazelor.

Tratamentul include hidratare agresiva si administrare intravenoasa de bifosfonati.

Mortalitatea poate sa ajunga pana la 50%.

Sindrom de secretie inadecvata a hormonului antidiuretic

Consta intr-o secretie exagerata de hormon antidiuretic din celulele tumorale.

Trebuie suspectat la orice pacient ce se prezinta cu hiponatremie.

Este caracteristic cancerului pulmonar cu celula mica. Totusi poate sa apara si datorita durerilor severe generate de cancer.

Clinic se manifesta prin greata varsaturi, constipatie si slabiciune musculara.

Pe langa hiponatremie, analizele de laborator arata urina concentrata si osmolaritate serica scazuta.

Din punct de vedere clinic apar crampe musculare, convulsii, letargie, alterarea starii de constienta si scaderea reflexelor.

Tratamentul se bazeaza fie pe restrctie de lichide (maxim 500-1000ml de lichide pe zi) fie pe administrarea de solutii saline hipertone.

Sindromul de vena cava superioara

Sindromul de vena cava superioara o complicatie structurala in care vena cava superioara este comprimata de catre tumora si determina blocarea intoarcerii sangelui la inima dinspre extremitatea superioara a corpului.

Este intalnita in cancerul pulmonar, metastaze mediastinale, adenopatii mediastinale, catetere venoase permanente.

Manifestarile sunt reprezentate de edem facial, tuse, dificultati de respiratie, dureri de spate sau de umeri, circulatie venoasa colaterala la nivelul toracelui.

Imagistica toracica (CT cu substanta de contrast sau radiografie) trebuie efectuata cat mai rapid.

Pe langa administrarea rapida de chimioterapie si radioterapie, supravietuirea poate sa fie ameliorata prin montarea de stenturi intraluminale.

Aceasta optiune devine din ce in ce mai populara, deoarece determina ameliorarea simptomatologiei in 1-2zile.

Compresia cerebrala maligna

Apare fie in cazul tumorilor dezvoltate primare la nivel cerebral fie in cazul metastazelor cerebrale, care determina edem in jurul leziunii si astfel este comprimat parenchimul cerebral adiacent.

Cea mai severa complicatie a acestor afectiuni este herniere cerebrala si se poate ajunge la deficite neurologice ireversibile.

Compresia maligna de coloana vertebrala si maduva spinarii.

Poate sa apara fie printr-o tumora ce comprima maduva spinarii sau printr-o fractura pe os, ce prezinta metastaza, determinand deficite neurologice.

Cancerele care determina cel mai frecvent metastaze la nivelul coloanei vertebrale sunt cele de san, rinichi, prostata si plaman.

Determina durere de spate cu debut nou, agravata de statul intins, dificultati de mers, retentie de urina, pierderi de sensibilitate tactila si paraplegie.

Necesita de urgenta radioterapie la locul compresiei, administrare intravenoasa de dexametazona si interventie chirurgicala.

Efuziune pericardica maligna

Consta in acumuluarea de fluid la nivelul pericardului (invelisului inimii) in contextul bolii oncologice.

Principala optiune terapeutica este reprezentata de pericardiocenteza, ce consta in drenarea lichidului acumulat.

Obstructie intestinala maligna

Apare datorita formatiunilor, care se dezolvta intraluminal si blocheaza astfel trecerea alimentelor digerate.

Varsaturile sunt principala caracteristica.

In cazul obstructiei intestinului proximal apar varsaturile cu alimente nedigerate pe cand obstructia intestinului distal determina varsaturi cu aspect fecaloid.

Acestea pot sa fie insotite de dureri abdominale.

Trebuie efectuata cat mai rapid decompresia gastrica, cel mai frecvent prin montarea unui stent intraluminal.

De asemenea trebuie administrat octreotid sau medicatie anticolinergica si nutritie parenterala pana cand pacientul se poate alimenta din nou.

Toxicitate imun mediata

Apare in cazul imunoterapiei, iar cele foarte severe, adica de grad 4 necesita oprirea terapiei pentru o perioada de timp, iar in unele cazuri chiar schimbarea acesteia.

Este reprezentata de colita, dermatita, hepatita, pancreatita, hipofizita, tiroidita, encefalita, pneumonita, artrita, nefrita, miocardita.

Cel mai frecvent apare la cateva saptamani de la initierea tratamentului, dar poate sa apara si dupa prima administrare, la cateva luni de administrare sau chiar dupa terminarea imunoterapiei.

Tratamentul consta in administrarea de glucocorticoizi.

Concluzii

Avand in vedere numarul in crestere de cazuri de cancer la nivel mondial, cel mai probabil numarul de prezentari cu urgente oncologice in camerele de urgenta a spitalelor va fi de asemenea in continua crestere.

Totusi ghidurile se actualizeaza periodic pentru o cat mai buna gestionare a cazurilor.

Bibliografie
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30881552/
https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2018/0601/p741.html
https://patient.info/doctor/oncological-emergencies