Hipospadiasul, malformatia congenitala a uretrei
Dr Alexandra-Elena Bolohan
Medic rezident medicina de familie
Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iasi
Ce este hipospadiasul?
Hipospadiasul este o malformatie congenitala a uretrei masculine, in care deschiderea uretrei nu se afla la varful penisului, ci pe fata ventrala a acestuia, variind ca pozitie de la gland pana la perineu.
Aceasta anomalie poate fi insotita de curbura peniana (chordee) si de un preput incomplet dezvoltat pe partea ventrala.
Cuprins articol
Cum se manifesta?
Pentru a intelege mai bine patologia, trebuie descrisi o serie de termeni care ajuta la intelegerea defectului anatomic.
Preputul este pielea care acopera complet glandul penian, iar uretra este un conduct ce conecteaza vezica urinara cu exteriorul, fiind segmentul final implicat in eliminarea urinei, terminandu-se prin meatul uretral – orificiu situat la nivelul varfului penisului.
De asemenea, uretra mai transporta si lichidul ejaculat.
Odata cu dezvoltarea fatului, uretra se transforma dintr-un canal deschis intr-un tub complet.
Bebelusii nascuti cu hipospadias prezinta lipsa inchiderii complete a tubului uretral, meatul formandu-se sub varful penisului, tulburare ce se dezvolta in saptamanile 8-14 de sarcina.
Localizarea meatului poate avea diverse pozitii, precum oriunde la nivelul corpului penian, la nivel scrotal sau chiar perineal.
Poate asocia un penis curbat congenital in jos (chordee), testicule necoborate, fie unul, fie ambele pot lipsi din sacul scrotal.
In viata adulta, hipospadiasul se poate insoti de dificultati in realizarea actului sexual.
Cat de frecventa este afectiunea?
Hipospadiasul este o tulburare congenitala des intalnita, cu o incidenta de 1-2/300 de copii de sex masculin.
Ca frecventa, doar testiculele necoborate inregistreaza o rata mai crescuta.
Formele mai usoare sunt diagnosticate mai frecvent fata de cele severe, hipospadiasul inregistrand o rata in crestere in populatia occidentala, posibil pe baza existentei unei corelatii cu utilizarea anumitor substante chimice, pesticide sau poluanti.
Simptome
Cele mai frecvente simptome sunt reprezentate de dificultati de urinare, copilul neputand urina din picioare, intrucat urina nu se prezinta in jet drept, ci in lateral sau in jos, motiv pentru care mictionarea se face din pozitia asezat.
Cauze
Fiind o tulburare congenitala, cauzele sunt incomplet cunoscute, insa cercetarile surprind o asociere intre anumite substante chimice, precum si o influenta genetica (existand o sansa mai mare de a avea afectiunea in cazul diagnosticarii fratelui sau a tatalui).
Afectiunea poate aparea izolat sau poate fi asociata cu alte defecte congenitale.
Factori de risc
Sansele de a avea un copil cu hipospadias sunt influentate de:
- IMC mai mare de 30 – obezitate materna,
- Varsta materna avansata (mai mare de 35 de ani),
- Fumatul,
- Expunerea la pesticide sau substante chimice,
- Utilizarea medicatiei pentru a creste fertilitatea, cu precadere a progesteronului,
- Utilizarea tehnicilor de reproducere asistata (fertilizare in vitro),
- Utilizarea tratamentelor hormonale inainte sau in timpul sarcinii,
- Prematuritatea – bebelusii care se nasc prematur au sanse mai mari de a asocia hipospadias.
In ciuda identificarii acestor factori de risc, cel mai frecvent, afectiunea nu are o cauza identificabila.
Tipuri de hipospadias
In functie de locul unde este situat meatul uretral, hipospadiasul se clasifica in:
- Glandular (balanic) – daca meatul se afla la nivelul glandului penian, dar nu in varful acestuia si este tipul cel mai putin sever,
- Suboronar – fiind descris ca avand meatul situat la nivelul santului coronar, chiar sub capul penisului sau la nivelul unde glandul se uneste cu corpul penian,
- Mijlociu – cu deschiderea orificiului uretral extern la nivelul mijlocului axului penian,
- Penoscrotal – cu meatul situat unde penisul si scrotul se intalnesc,
- Scrotal – cu deschiderea uretrei localizata la nivelul scrotului,
- Perineal – tip descris ca avand orificiul uretral sub nivelul scrotului, tipul scrotal si cel perineal fiind cele mai severe forme.
Diagnostic
In elaborarea diagnosticului este important istoricul medical al copilului si al mamei in timpul sarcinii, precum si examenul clinic obiectiv pentru a identifica pozitia meatului uretral, rectitudinea penisului si a gradului de hipospadias.
Tratament
Tratamentul de electie este chirurgical si presupune repararea defectului, varsta adecvata fiind intre 3-18 luni, intrucat anestezia generala este mai sigura, copilul nu isi aminteste de interventie si ingrijirea zonei este mai facila odata ce bebelusul este mai mare.
Interventia nu este urmata de spitalizare, copilul fiind externat in aceeasi zi in general, durand cateva ore. In cazurile severe, pot fi necesare interventii seriate.
Interventia chirurgicala presupune indreptarea penisului si corectarea oricarei curburi existente, reconstructia uretrei pentru a o transforma intr-un tub complet, cu deschiderea localizata in varful glandului.
De asemenea, se va reconstrui pielea din jurul deschiderii uretrei.
Cat timp penisul si uretra se vindeca postoperator, se mentine un cateter Foley, pentru o perioada scurta de timp, acesta fiind indepartat la controlul de la doua saptamani postoperator.
Complicatii postoperatorii
Frecventa complicatiilor postoperatorii la bebelusii cu hipospadias distal este sub 1 din 10, acestea fiind mai des inregistrate in cazul repararii hipospadiasului proximal.
Riscurile corectarii hipospadiasului includ complicatiile generale ale interventiilor chirurgicale, precum si riscuri specifice hipospadiasului.
Complicatiile generale sunt reprezentate de infectie, sangerare, vindecare anormala si riscurile cunoscute ale anesteziei generale.
Riscurile specifice ale interventiei sunt fistula uretrocutanata, strictura uretrala, diverticul uretral si curbare recurenta a penisului.
Cea mai intalnita complicatie este formarea unei fistule, care presupune existenta unei noi cai de scurgere a urinei de la uretra catre exterior.
Alta complicatie este reprezentata de strictura uretrala, care reprezinta o cicatrice localizata in interiorul uretrei sau la nivelul meatului uretral si care impiedica trecerea urinei, determinand ingustarea uretrei.
Consecintele sunt reprezentate de mictionare dificila, jet deviat de urina si cresterea presiunii la nivelul vezicii urinare, ureterelor si a rinichilor.
Diverticulul uretral presupune o dilatare a uretrei in zona interventiei, ceea ce determina o stagnare a urinei la acel nivel, crescand riscul de infectii de tract urinar.
In general, cele mai multe complicatii apar in primele luni postoperator, insa fistulele sau stricturile pot fi depistate dupa multi ani.
Preventie
Riscul de a avea un bebelus cu hipospadias poate fi redus prin modificarea stilului de viata al mamei:
- Renuntarea la fumat,
- Renuntarea la consumul de alcool,
- Consumul de acid folic.
Prognostic
Perspectivele de viitor in ceea ce priveste hipospadiasul sunt bune, deoarece interventia chirurgicala de corectie are o rata de succes ridicata, facilitand crearea unui penis cu aspect si functie normala.
Concluzii
In concluzie, hipospadiasul este o afectiune congenitala ce poate varia in ceea ce priveste severitatea, iar fara un tratament prompt si corect, poate determina scaderea calitatii vietii, prin dificultatea de a urina si de a avea relatii sexuale.
Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15060-hypospadias
https://www.cdc.gov/birth-defects/about/hypospadias.html
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hypospadias/symptoms-causes/syc-20355148
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
