Manifestari cutanate de tipul eczemelor

Generalitati

Eczemele reprezinta inflamatii la nivelul tegumentului, produse de factori multipli, uneori de cauza necunoscuta si se manifesta clinic sub aspect acut, subacut si cronic.

Clasificare

In functie de stadiu, eczemele se clasifica in:

1. Eczema acuta, denumita si faza acuta, ce se caracterizeaza prin aparitia unor leziuni cutanate, eritematoase, insotite de mici vezicule, uneori vizibile doar microscopic. Suprafata leziunii este umeda, exudativa.

2. Eczema subacuta, denumita si faza subacuta, reprezinta stadiul urmator al eczemei acute, in care exudatia se reduce si isi fac aparitia crustele determinate de uscarea secretiilor. De cele mai multe ori, eczema subacuta prezinta leziuni de tip acut, dar si de tip cronic.

3. Eczema cronica sau faza cronica reprezinta stadiul in care eruptia este persistenta, dar nu exista exudatie tegumentara, formandu-se scuame si scuamo-cruste, iar leziunile sunt pruriginoase si tegumentul se ingroasa; lichenificarea este caracteristica acestei faze.

Din punct de vedere histologic, se evidentiaza prezenta la nivelul dermului superior a unui infiltrat moderat limfoplasmocitar perivascular, iar la nivelul epidermului a veziculatiilor si spongiozelor, consecinta fiind aparitia spatiilor libere dintre celule, ele indepartandu-se unele de altele.

In functie de tipul eczemei sau de stadiul acesteia, modificarile histopatologice mai pot arata acantoza sau in formele cronice - papilomatoza.

In functie de momentul aparitiei, eczemele se clasifica astfel:

1. Eczema infantum sau dermatita atopica a sugarului si copilului mic
Apare dupa primele 2-3 luni de viata si este localizata in special la nivelul obrajilor, la nivelul membrelor superioare si inferioare si chiar in regiunea cervicala respectiv torace, caracterizandu-se printr-o eruptie eritematoasa si mici leziuni papulo-veziculoase care uneori pot deveni scuamoase sau chiar cu cruste.

Poate imbraca forma unor mici placi de dimensiunea unor monede, cu margini slab delimitate, dar scuamo-exudative.

Evolutia afectiunii la sugar prezinta perioade de remisiune si agravare, in special legate de diversificarea alimentara, eruptiile dentare, dar si de unele infectii virale sau bacteriene sezoniere.

Aceasta prima forma de eczema are tendinta de disparitie in jurul varstei de 2 ani, cu riscul de aparitie in perioada adolescentei sau perioada adulta.

Uneori mai exista si posibilitatea ca un copil cu teren atopic sa dezvolte in cursul vietii alte manifestari de atopie, precum: astmul bronsic, conjunctivita alergica, rinita alergica, acestea manifestandu-se si concomitent.

O forma de atopie combinata este si sindromul rino-sino-bronsic, tot mai frecvent intalnit la copiii cu urmatoarele manifestari de: rinita, sinuzita si hiperreactivitate bronsica.

Dat fiind faptul ca terenul este atopic, aparitia complicatiilor este si ea una destul de frecventa, prin agravarea leziunilor si confuzia acestora cu alte leziuni de micoza, dar si suprainfectia leziunilor cu virusul varicelo-zosterian si aparitia leziunilor specifice numite eczema herpeticum.

2. Eczema copilului prescolar si scolar (prurigo Besnier)
Apare la varsta prescolara si scolara dupa cum ii spune si numele si este cuprinsa intre perioadele de varsta 4-12 ani.

Zona predominanta de localizare este la nivelul plicii cotului, fosa poplitee, dar si zona cefei, respectiv laterocervical.

Se caracterizeaza prin placarde extinse eritematoase, pruriginoase, slab delimitate la periferie, cu leziuni papulo-veziculoase sau papulo-scuamoase, dar si exudative in perioadele de exacerbare.

De cauza pruritului pot aparea si leziunile specifice “in zgarietura de unghie” sau chiar suprainfectia acestora cu diverse bacterii.

3. Eczema cronica lichenificata sau dermatita atopica a adultului
Eczema adultului se localizeaza in zonele latero-cervicale, la nivelul membrelor, pielea capului si in zona lombo-fesiera.

Sunt leziuni cronice de cele mai multe ori, intens pruriginoase, uscate, cu tegumentele lichenificate, cu un aspect pseudopapulos si cu pigmentatia placardului.

In perioadele de exacerbare apare o mica exudatie locala cu formarea de cruste brune sau hematice.

Acesti pacienti cu teren atopic pot prezenta o sensibilitate crescuta la diversi alergeni din mediu sau la cei de contact, care uneori pot fi chiar factorii declansatori ai afectiunii.

Cei mai importanti alergeni sunt:
- alergenii de contact: cobalt, nichel, diversi solventi sau chiar lana - acestia determina dermatite de contact;
- alergenii din mediu, denumiti si pneumalergeni cum ar fi: praful, polenul, fumul, mucegaiuri, parul de animale etc.;
- alergeni alimentari;
- alergeni infectiosi: cel mai important si cunoscut este stafilococul auriu.

Criterii de diagnostic

Exista doua tipuri de criterii: unul major, ce tine de prurit, cand este mai intens, cand a aparut si daca cedeaza sau nu la administrarea unor anumite preparate sunt cele mai dese intrebari adresate de medicii dermatologi. Celalalt tip de criterii este reprezentat de criterii minore si tin de:

- istoricul de dermatita flexurala sau a obrajilor la copiii sub varsta de 10 ani;
- istoric personal de astm bronsic, rinita alergica, febra de fan etc.;
- antecedente de tegumente uscate xerotice in ultimul an.

Tratament

1. Tratament local prin aplicarea unor creme si unguente speciale care contin:
- dermatocorticoizi de intensitate medie cu rol antiinflamator local;
- pimecrolimus este o substanta activa, cu rol in inhibarea sintezei citokinelor proinflamatorii, prin actiunea asupra limfocitelor T; reduce roseata, mancarimea specifica afectiunii;
- creme si unguente speciale pentru inlaturarea xerozei in formele cronice, in asociere cu dermatocorticoizi de durata scurta.

2. Tratament sistemic bazat pe:
- antihistaminice orale nonsedative si slab sedative;
- tratamet balnear prin cura marina sau in statiunile balneare;
- tratament cu ultraviolete in formele severe;
- corticoterapie orala recomandata doar in cazurile grave in care celelalte tratamente locale nu ofera rezultate.

Concluzii

Modul de producere al bolii este destul de complex, iar varietatea manifestarilor clinice difera de la o varsta la alta, de aceea unele exacerbari pot cauza noi complicatii, uneori inexplicabile, dar cu un tratament initiat corect si la timp se poate vindeca fara probleme.