Livedo reticularis este o afectiune vasospatica, de cauza necunoscuta, caracterizata prin modificari ale coloratiei tegumentare (de regula “marmorat” ce intereseaza suprafete de dimensiuni mari la nivelul extremitatilor (membrelor).
Pielea capata aspectul de “plasa de peste”, cu zone cianotice (vinetii) ce inconjoara zone centrale palide.
Livedo reticularis se intalneste frecvent la femeile tinere, insa poate fi asociat si cu alte afectiuni, ca de exemplu:
- neoplasm malign ocult
- poliartrita nodoasa
- microembolii (cheaguri) aterosclerotice la nivelul pielii.
Modificarile de livedo se observa cel mai bine la nivelul coapselor si antebratelor si uneori in regiunea inferioara a abdomenului, moficicarile fiind mult mai accentuate in perioadele reci. In anotimpul cald, modificarile se remit la o tenta rosiatica, dar nu dispar complet. Livedo reticularis asociaza anumite simptome, cel mai frecvent:
- parestezii (amorteli)- senzatie de raceala a zonei respective
- hipotonie (scaderea tonusului muscular) in zonele afectate.In cazurile severe pot aparea ulcere recidivante ale membrelor inferioare. Coloratia vinetie, marmorata este caracteristica pentru livedo reticularis. La nivelul arterelor periferice, pulsul este normal.
Extremitatile membrelor interesate, atat ale membrele superioare cat si ale membrelor inferioare pot fi reci cu transpiratii abundente.Masura generala recomandata consta in evitarea expunerii la frig. Tratamentul medicamentos indicat este cel cu vasodilatatoare, care nu sunt insa folosite de rutina.In cele mai mule cazuri, livedo reticularis este o afectiune benigna, care nu necesita tratament.La unii pacienti cu afectiuni autoimune in cadrul carora este prezent livedo reticularis pot fi prezente ulceratii sau gangrene. In aceste cazuri este necesara tratarea bolii de fond.
Acrocianoza este o afectiune rara, caracterizata prin modificari tegumentare simetrice la nivelul mainilor si picioarelor si, in mai mica masura, la nivelul antebratelor si gambelor.Aceasta afectiune se caracterizeaza prin vasoconstrictie arteriolara combinata cu dilatarea plexului venos subpapilar al pielii, prin care sangele neoxigenat circula lent. Se agraveaza in perioadele reci, dar nu dispare complet nici in anotimpurile calde.Acrocianoza este prezenta la ambele sexe, este mai frecventa insa la adolescenti si in jurul varstei de 20 de ani si se amelioreaza odata cu inaintarea in varsta sau in timpul sarcinii.Pacientul se prezinta la medic cu urmatoarele simptome:
- extremitati reci
- transpiratii
- edeme discrete
- zonele afectate au o coloratie cianotica.Pacientul nu prezinta dureri, nu are leziuni trofice sau invaliditate, iar pulsul de la nivelul arterelor periferice este prezent.In perioadele reci se recomanda purtarea unei imbracaminti adecvate.
Eritromelalgia este o tulburare vasodilatatorie paroxistica bilaterala, de cauza necunoscuta (idiopatica). Eritromelalgia idiopatica (primara) se intalneste de regula la persoanele aparent sanatoase, rareori la copii, afectand in mod egal ambele sexe.
Eritromelalgia, forma secundara se intalneste la pacientii cu urmatoarele afectiuni:
- policitemia vera (boala mieloproliferativa idiopatica cronica, manifestata printr-o crestere a concentratiei hemoglobinei si a masei eritrocitare)
- hipertensiune arteriala
- guta
- boli neurologice.
De obicei, eritromelalgia se manifesta cu durere bilaterala avand caracter de arsura, care dureaza minute sau ore. La inceput eritromelalgia afecteaza zone circumscrise la nivelul palmelor si a picioarelor (plantelor). Ulterior, pe masura ce afectiunea progreseaza intereseaza intreaga extremitate (mana sau piciorul). Accesele apar mai ales noaptea, cand extremitatile se incalzesc in asternut sau ca raspuns la stimulii ce produc vasodilatatie. Acestia pot fi:
- cresterea temperaturii ambientale
- exercitiile fizice
- efortul fizic sustinut.
Accesele de eritromelalgie pot fi insotite de eritem (roseata) local sau cianoza (invinetire) si de cresterea temperaturii locale.
Manifestarile sunt ameliorate prin mentinerea in pozitie ridicata a extremitatii afectate sau racirea zonei interesate.
Intre accesele de eritromelalgie, examinarea clinica nu depisteaza modificari ale tegumentelor extremitatilor.
De regula, accesele debuteaza sub forma unor dureri tipice, insotite de eritem si hipertermie (caldura) locala, pulsatii arteriale ample si transpiratii intense.
Tratamentul in eritromelalgia primara, idiopatica (de cauza necunoscuta) consta in administrarea de aspirina, in doze de 650 mg la 4-6 ore, care poate scadea intensitatea manifestarilor. Se recomanda ca pacientul sa evite mediile calduroase.
In cazurile severe, daca tratamentul medical nu are efecte benefice, poate fi necesara pentru calmarea durerii sectionarea nervilor periferici.
Trebuie retinut, faptul ca eritromelalgia primara, forma idiopatica este intotdeauna benigna.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.