Boala Alzheimer reprezinta o forma progresiva de dementa. Dementa este un termen mai larg folosit pentru a face referire la afectiunile cauzate de leziuni cerebrale sau de diverse boli ce afecteaza negativ memoria, gandirea si comportamentul.
Conform Asociatiei Alzheimer, aceasta boala reprezinta un procent de 60-80% din cazurile de dementa. Majoritatea persoanelor care sufera de aceasta boala primesc un diagnostic dupa varsta de 65 de ani.
Daca este diagnosticata inainte de aceasta varsta putem afirma faptul ca este vorba despre o boala Alzheimer precoce instalata. Nu exista niciun tratament pentru vindecarea acestei boli, insa exista optiuni care pot incetini progresia bolii.
Desi multi oameni au auzit despre boala Alzheimer, caracteristicile acestei boli nu sunt foarte bine cunoscute de publicul larg.
Se poate afirma ca:
• boala Alzheimer este o afectiune cronica;
• simptomele survin treptat, iar efectele asupra creierului sunt degenerative, acest lucru inseamna ca se produce un declin lent;
• boala nu poate fi vindecata prin tratament, exista insa tratamente care pot incetini progresia bolii si imbunatati calitatea vietii;
• orice persoana poate dezvolta boala Alzheimer, insa doar anumiti oameni prezinta un risc mai mare de instalare a afectiunii. Printre aceste persoane se numara cele de peste 65 de ani si cele cu istoric familial al afectiunii;
• boala Alzheimer si dementa nu reprezinta acelasi lucru. Boala Alzheimer este un tip de dementa;
• nu exista niciun rezultat asteptat pentru persoanele cu Alzheimer. Unii oameni traiesc o perioada lunga de timp cu tulburari cognitive usoare, in timp ce altii se confrunta cu un debut mai rapid al simptomelor si o progresie mai rapida a bolii;
• parcursul bolii este diferit pentru fiecare persoana in parte.
• Termenii “dementa” si “Alzheimer” sunt deseori confundati, insa acestia nu reprezinta acelasi lucru, boala Alzheimer fiind un tip de dementa.
• Dementa este un termen mai larg utilizat pentru a exprima afectiunile cauzate de simptome legate de pierderea memoriei, cum ar fi uitarea si confuzia.
• Numeroase afectiuni precum boala Alzheimer, boala Parkinson, traumatisme cranio-cerebrale etc. ar putea cauza aceste simptome.
• Cauzele, simptomele si tratamentele sunt specifice fiecarei boli.
Specialistii nu au putut identifica o singura cauza pentru Alzheimer, insa au determinat anumiti factori de risc pentru declansarea acesteia, printre care:
1. Varsta
Persoanele de peste 65 de ani sunt predispuse la dezvoltarea bolii Alzheimer.
2. Istoricul familial
In cazul in care un membru al familiei prezinta aceasta boala, exista probabilitatea ca un alt membru de familie apropiat sa dezvolte boala.
3. Factorii genetici
Studiile au demonstrat faptul ca anumite gene sunt legate de aceasta boala.
Daca prezentati unul sau mai multi factori de risc nu inseamna neaparat ca veti dezvolta boala Alzheimer, inseamna doar ca prezentati un risc mai ridicat de aparitie a acesteia.
Pentru a afla mai multe despre riscul personal de a dezvolta aceasta afectiune este necesar sa discutati cu medicul dumneavoastra.
In momentul in care nu exista o cauza identificabila a unei anumite afectiuni, genetica poate juca un rol-cheie in aparitia acesteia.
In cazul bolii Alzheimer, cercetatorii prezinta interes, in special, pentru o anumita gena - Apolipoproteina E (Apo-E). Aceasta gena este asociata cu aparitia simptomelor bolii la pacientii de peste 65 de ani.
Prin efectuarea unor teste elaborate de sange se poate determina prezenta acestei gene (care va creste automat riscul de aparitie a bolii Alzheimer).
Totusi, daca o persoana prezinta aceasta gena nu este obligatoriu ca afectiunea sa se dezvolte. Opusul este, de asemenea, adevarat: o persoana care nu prezinta aceasta gena poate dezvolta boala.
In prezent, nu s-a descoperit nicio modalitate de a afirma cu precizie daca o persoana va dezvolta sau nu boala Alzheimer. De asemenea, exista si alte gene care pot creste riscul de aparitie al afectiunii.
Este normal ca din cand in cand sa apara episoade de uitare, insa la persoanele cu boala Alzheimer aceste episoade sunt continue, iar simptomele se agraveaza in timp.
Simptomele sunt:
- pierderi de memorie care afecteaza activitatile zilnice, cum ar fi respectarea orelor in care aveti stabilite intalniri;
- probleme cu activitati fiamiliare, de exemplu: utilizarea unui cuptor cu microunde;
- dificultati in rezolvarea unor probleme;
- dificultati in scriere sau in vorbire;
- dezorientare in timp sau in spatiu;
- capacitatea de judecata scazuta;
- igiena personala deficitara;
- schimbari de personalitate si ale starii de spirit;
- izolare fata de prieteni, familie sau comunitate.
Aceste simptome se modifica in functie de stadiul bolii.
Alzheimer este o boala progresiva, ceea ce inseamna ca simptomele se agraveaza in mod treptat, astfel boala prezinta 7 stadii de dezvoltare:
Etapa 1
In acest stadiu al bolii nu exista simptome, insa ar putea exista un diagnostic precoce bazat pe istoricul familial.
Etapa 2
Se caracterizeaza prin aparitia simptomelor, cum ar fi uitarea.
Etapa 3
Se manifesta usoare dereglari fizice si mintale, cum ar fi scaderea memoriei si a capacitatii de concentrare, insa acest fapt poate fi observat doar de persoanele apropiate.
Etapa 4
De obicei, in aceasta etapa se poate pune diagnosticul de boala Alzheimer, insa este considerata inca o afectiune usoara. Pierderea memoriei si incapacitatea realizarii activitatilor zilnice este evidenta in acest stadiu.
Etapa 5
In aceasta etapa simptomele incep sa se agraveze si pot fi de la moderate pana la severe, iar pacientii necesita ajutorul unor alte persoane pentru a se descurca.
Etapa 6
In aceasta etapa, o persoana cu Alzheimer necesita ajutor chiar si in cazul activitatilor de baza, cum ar fi hranirea.
Etapa 7
Acest stadiu este considerat stadiul final al bolii si este cel mai sever. Este posibil sa intervina pierderea capacitatii de vorbire si de exprimare a emotiilor.
Cu cat avanseaza mai mult boala, cu atat pacientul are nevoie de ajutor de specialitate.
Singurul mod in care se poate pune cu exactitate diagnosticul de boala Alzheimer este prin examinarea tesutului cerebral post-mortem.
Medicul va putea stabili diagnosticul prin utilizarea diferitelor teste si examinari prin care va evalua abilitatile mintale ale pacientului si va exclude alte conditii.
De asemenea, acesta va analiza istoricul familial, simptomele prezente, cat si antecedentele personale patologice ale pacientului.