Anatomia cotului
Introducere
La prima vedere, cotul pare o articulatie simpla, dar cand complexitatea interactiunii dintre articulatia cotului cu antebratul si incheietura pumnului este inteleasa, va fi usor de inteles, de ce aceasta articulatie poate determina multiple probleme daca nu functioneaza corespunzator. Miscarile mainilor sunt dintre cele mai importante pentru specia umana. Folosirea eficienta a mainilor necesita articulatii ale cotului stabile si nedureroase.
Acest ghid ajuta la intelegerea:
- partilor componente ale articulatiei cotului;
- modului in care aceste parti functioneaza impreuna.
Cuprins articol
Structuri importante
Structurile importante ale articulatiei cotului pot fi impartite in mai multe categorii.
Acestea sunt:
- structuri osoase;
- ligamente si tendoane;
- muschi;
- nervi;
- vase de sange.
Structurile osoase
Oasele cotului sunt humerusul (osul bratului), ulna (cel mai mare os al antebratului, pe partea opusa policelui) si radiusul (osul mai mic al antebratului, de aceeasi parte a policelui). Articulatia cotului este o articulatie de tip balama, adica se strange si se intinde ca o balama. Dar exista si o articulatie secundara, unde capatul radiusului se intalneste cu humerusul. Aceasta articulatie este complicata, deoarece radiusul trebuie sa se roteasca astfel incat persoana sa poata intoarce palma in sus sau in jos. In acelasi timp, trebuie sa alunece impotriva capatului humerusului in timpul miscarilor de indoire si intindere.
Articulatia este si mai complexa deoarece radiusul trebuie sa alunece pe langa ulna atunci cand se face rotatia articulatiei pumnului. Astfel, capatul dinspre cot al radiusului are forma de maciulie neteda, terminandu-se cu forma de cupa la capat, pentru a se potrivi capatului humerusului. Marginile radiusului sunt, de asemeni, netede, intrucat gliseaza langa ulna.
Cartilajul articular este un material care acopera capatul osos din fiecare articulatie. Acesta poate avea o grosime de pana la 0,6 cm in articulatiile mari, care suporta greutati mari, insa este putin mai subtire in articulatii precum cea a cotului, care nu sustine greutati. Cartilajul articular este alb, stralucitor si are o consistenta de cauciuc. Este alunecos, lucru care permite suprafetelor articulare sa alunece unul pe celalalt fara sa produca leziuni. Functia cartilajului articular este aceea de a absorbi socurile si de a oferi o suprafata foarte neteda pentru a facilita miscarile. Omul prezinta cartilaje articulare oriunde doua suprafete osoase se articuleaza. La nivelul cotului, cartilajul articular acopera capatul distal al humerusului si capetele proximale ale radiusului si ulnei.
Ligamente si tendoane
Exista cateva ligamente importante la nivelul cotului. Ligamentele sunt structuri de tesut moale care conecteaza oasele intre ele. O capsula articulara este un sac impermeabil care inconjoara o articulatie si contine un lichid lubrifiant numit lichid sinovial. La cot, doua dintre cele mai importante ligamente sunt ligamentul colateral medial si ligamentul colateral lateral. Cel colateral medial se gaseste pe marginea interna a cotului, iar cel lateral pe marginea externa. Impreuna, aceste doua ligamente leaga humerusul de ulna si le tin strans la locul lor pe masura ce aluneca prin spatiul de la capatul humerusului.
Aceste doua ligamente sunt sursa principala de stabilitate pentru articulatia cotului. Aceste ligamente pot fi rupte in cazul unui traumatism sau in cazul dislocarii cotului. Daca nu se realizeaza o vindecare corecta cotul poate deveni instabil. Exista inca un ligament important, numit ligamentul inelar, care acopera capul radial si il tine strans langa ulna. Acest ligament formeaza un inel in jurul capului radial pe care il tine in loc si poate fi rupt cand intregul cot sau doar capul radial sunt dislocate.
Exista cateva tendoane importante in jurul cotului.
Tendonul biceps insereaza cel mai mare muschi, bicepsul pana la radius. Acesta permite cotului sa se intinda cu forta. Acest tendon poate fi simtit strabatand creasta frontala a cotului atunci cand persoana incordeaza muschiul biceps.
Tendonul tricepsului face legatura dintre muschiul triceps de pe fata posterioara a bratului si ulna. Acesta permite cotului sa se intinda cu forta, ca in cazul realizarii unor flotari.
Muschii antebratului traverseaza articulatia cotului si se ataseaza humerusului. Denivelarea osoasa externa sau laterala, situata chiar deasupra cotului, poarta numele de epicondil lateral. Majoritatea muschilor care fac extensia degetelor si incheieturii pumnului se unesc intr-un singur tendon care se va atasa acestei zone. Pe fata interioara sau mediala, denivelarea care se gaseste chiar deasupra cotului poarta numele de epicondil medial. Majoritatea muschilor care flecteaza degetele si incheietura pumnului se unesc intr-un tendon unic care se ataseaza acestei zone. Aceste doua tendoane sunt important de inteles, deoarece ele sunt localizari frecvente ale tendinitei.
Muschii
Principalii muschi importanti ai cotului au fost mentionati in discutia despre tendoane. Acestia sunt bicepsul, tricepsul, muschii extensori ai mainii (atasati epicondilului lateral) si flexorii mainii (atasati epicondilului medial)
Nervii
Toti nervii care deservesc membrul superior trec pe la nivelul cotului. Trei nervi principali isi au originea la nivelul umarului: nervul radial, nervul ulnar si nervul median. Acesti nervi transporta semnale cerebrale de la creier spre musculatura pentru miscarea bratului. De asemeni, ei transporta semnale de la creier legate de senzatii cum ar fi atingerea, durerea si temperatura.
Unele dintre cele mai frecvente probleme ale cotului sunt legate de nervi. Fiecare nerv trece prin propriul tunel la nivelul cotului. Intrucat cotul trebuie sa se indoaie mult, nervii trebuie sa faca acelasi lucru. Flexia si extensia constanta pot duce la aparitia unei iritatii sau presiuni la nivelul nervilor din tunel si sa determine probleme precum durere, amorteala, slabiciunea bratului si a mainii.
Vasele de sange
Traiectul vaselor de sange este acelasi cu cel al nervilor, vasele de sange avand rolul de a vasculariza diferite zone. Cea mai mare artera este artera brahiala, care traverseaza creasta principala a cotului. La flexia cotului se poate simti pulsul la nivelul acestei artere. Artera brahiala se imparte in doua ramuri mai jos de articulatia cotului: artera ulnara si artera radiala, care merg pana la nivelul mainii. Leziunile arterei brahiale pot fi foarte grave deoarece aceasta reprezinta unica sursa vasculara a membrului superior.
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
