Ficatul este un organ esential care ne ajuta in metabolizarea substantelor din forme mai complexe in forme adaptate necesitatii organismului, organ care este implicat in activarea medicamentelor sau a o serie intreaga de substante care ne pot afecta daca nu ar exista bariera hepatica.
Aceasta bariera confera tocmai un alt rol esential al ficatului, si anume, ca intr-o exprimare mai rudimentara: este “statia noastra de epurare a deseurilor” preluand tot ce este nociv in organismul uman si transformand in compusi care sa poata sa fie eliminati prin scaun sau urina, fara a afecta restul organelor sau tesuturilor care le mai au de parcurs pana la eliminarea lor din organism.
Evaluarea si analizarea bunei functionalitati a ficatului poate insemna o munca de finete, deoarece mici modificari in analizele hepatice pot ascunde afectiuni mai severe sau mai putin severe dar care in timp pot dauna serios ficatului si nu numai.
Analizele hepatice se refera la un set de analize sanguine care evalueaza prin produsii hepatici si prezenta lor in sange intr-o anumita cantitate, exact aceasta functionalitate normal a ficatului.
La acestea se poate adauga si un simplu examen clinic in care prin palpare se aprecieaza delimitarea hepatica si dimensiunea acestuia in limite fiziologice sau analizele imagistice de tipul ecografiei in care se poate aprecia dimensiunea, consistenta si prezenta sau nu a unor formatiuni suplimentare patologice (ex.:chisturi). Ecografia hepatica poate fi imbunatatita prin analizarea eco-doppler, si astfel se poate evalua si asigurarea cantitatii de sange catre tesuturile hepatice.
Hemoleucograma este analiza esentiala de prima mana recomandata in orice analiza de functionare a oricarui organ la care daca se mai adauga si o ionograma completa (adica analiza ionilor: Na, K, Cl, Ca, Fe, Mg) se poate evalua general, dar usor identificator a unor disfunctii la orice nivel, inclusiv hepatic.
Hemoleucograma are o importanta si in functionarea hepatica, in special prin numarul eritrocitar si dimensiunea acestuia, cat si hematocritul, dar si prin analiza elementelor implicate in coagulare, si anume a trombocitelor, aici facandu-se referire la numarul trombocitar, la plachetocrit sau calitatea trombocitelor.
- Albuminele:
Albuminele vor scadea in afectiuni hepatice cronice de tipul cirozei, insa nu reprezinta proteine de specificitate ridicata deoarece nu sunt prezente doar in ficat, ci si la nivel renal. Scaderea acestor albumine in mod sever va demonstra totodata iminenta producerii ascitei abdominale, adica are si un rol de prognostic al patologiei.
Albumina va avea valori patologice atat in ciroza hepatica dar cat si in sindromul nefrotic, adica in afectarea rinichilor. Valoarea normala a albuminelor este de 3.5-5.3 g/dL.
- Amoniul:
Amoniul este o substanta care trebuie metabolizata la nivel hepatic si anume transformata din acest compus foarte toxic pentru organism si transportata pana la nivel renal unde urmeaza a fi eliminat. Amoniul este necesar a fi metabolizat si transformat in uree pentru a nu produce in cantitate excesiva afectare renala de tipul insuficientei renale si nu numai.
- Bilirubina (totala, directa si indirecta):
Bilirubina este compusul de metabolism al hemoglobinei, deci din acest motiv si valoarea hemoglobinei din hemoleucograma este importanta pentru o corelare adecvata a celor doua analize. Afectarea hepatica va scadea capacitatea ca bilirubina sa poata sa fie preluata de la nivel sanguin care va creste in sange si va putea determina o crestere a valorii bilirubinei in sange.
Bilirubina crescuta poate demonstra o hepatita virala, o hepatita toxica, o ciroza hepatica sau cancer, dar si afectare la nivelul functionarii hepatice ce tine de bila (afectarea colecistului, precum litiaza biliara, colestaza sau inflamatia de la acest nivel ce poarta denumirea de colecistita).
Bilirubina va fi excretata prin bila si ii da culoare galbena - din acest motiv un astfel de afectare va da un icter verdinic, adica un icter cu o tenta verzuie. Valoarea normala a bilirubinei este de 0.1-1.0 mg/dL, iar valoarea fiziologica a bilirubinei directe este de 0.1-0.4 mg/dL
- Colesterolul (total, HDL si LDL) :
Colesterolul total, dar si cel defalcat in HDL si LDL reprezinta concentratia de lipide (intr-o forma mai generala) si in metabolismul lipidic cel mai implicat este ficatul prin secretia de bila care este principala substanta de metabolizare a lipidelor.
Astfel ca o crestere a colesterolului, dar si HDL, LDL va demonstra o incapacitate hepatica de a isi mai indeplini functia metabolica in parametrii fiziologici, dar care va putea releva complicatii majore atat pentru patologii ulterioare cardiace, cardiovasculare si nu numai.
- Fosfataza alcalina:
Aceasta enzima se regaseste in multe viscere si tesuturi din organism, precum: oase, rinichi, intestin dar si ficat. Daca exista o crestere a fosfatazei alcaline nu va releva obligatoriu o afectare hepatica, dar poate fi un indicator in acest sens, astfel ca o analiza mai amanuntita si a ficatului si a restului viscere.
Specificitatea putin mai mare a cresterii fosfatazei alcaline este data de coprezenta acestei cresteri impreuna cu un icter mecanic ca si simptom.
Fosfataza alcalina este indicator important si in evaluarea afectarii vezicii biliare sau a functionalitatii ficatului in ce priveste secretia de bila.
Valoarea normala a fosfatazei alcaline este de 30-120 u/L.
- GGT:
GGT-ul este enzima hepatica crescuta, specific cunoscuta ca si enzima alcoolicului deoarece este crescuta in special la consumatorii cronici de alcool.
Astfel ca intr-o ciroza hepatica de cauza alcoolica GGT-ul va fi crescut.
Afectarea virala sau toxica a ficatului si anume hepatita toxica sau hepatita virala (A-E) va cauza o crestere a valorilor GGT.
Valoarea normala a GGT este de 0-42 u/L.
- Markerii tumorali hepatici, desi exista si posibilitatea efectuarii unei biopsii pentru prelevarea de tesut, in anumite situatii aceasta biopsie este interzisa pentru riscul de diseminare si atunci este necesara analizarea prezentei acestor markeri sepcifici tumorilor hepatice.
- Markerii virali hepatici: Acesti markeri virali de tipul AgHBs, AgHBc,HCV etc. sunt markeri care vor sa depisteze prezente antigenului sau a anticorpului specific in cazul infectarii cu virusul hepatitic (B, C etc.).
- Protrombina:
Protrombina este un produs hepatic, astfel ca daca aceasta protrombina are o valoare scazuta semnifica o capacitate hepatica metabolica scazuta a ficatului, in consecinta, o insuficienta hepatica. Valoarea de protrombina poate fi analizata prin INR sau prin alte analize ce se refera la capacitatea sangelui de a efectua o coagulare adecvata. Valoarea de protrombina va impune si o analiza suplimentara din cadrul testelor de coagulare si de analiza a factorilor de coagulare.
- Transaminazele (TGO/AST):
TGO-ul intocmai ca si TGP-ul se va regasi in muschi, dar si la nivel hepatic, astfel ca aceasta crestere a TGO-ului se va regasi in cazuri similare cresterii TGP-ului, adica: ciroza hepatica, hepatita virala sau toxica, steatoza hepatica sau in cazul distrugerii tesutului muscular.
Valoarea normala a TGO (AST) este de 6-40 u/L.
- Transaminazele (TGP/ALT):
TGP, a doua enzima hepatica din cadrul transaminazelor.
Cresterea TGP-ului se realizeaza in mod fiziologic in cadrul unui efort psihic dar in special fizic intens si prelungit, sau in cazul unor afectari si distrugeri musculare. TGP-ul se regaseste nu doar la nivel hepatic ci si muscular si din acest motiv se va regasi in valori crescute in cazul distrugerii musculare.
TGP-ul mai poate fi crescut in cazul hepatitei ca vorbim de una acuta sau cronica, acesta va creste ca urmare prezentei agentului viral hepatitic (A, B, C, D, E, etc.), dar si in cazul hepatitei toxice acute adica ca urmare a ingerarii unui agent hepatotoxic (accidental sau voit) in cazul alcoolismului acut.
In cazul afectarii hepatice de tipul steatozei hepatice (ficat gras) sau cirozei hepatice TGP-ul va fi iarasi crescut.
Transminazele trebuie analizate cumulativ in raport una fata de cealalta,astfel ca raportul de TGO la TGP daca este perfect egal poate releva o usoara ischemizare a ficatului. Daca raportul de TGO la TGP este mai mare de 3 atunci este asociata cu o hepatita alcoolica si care va induce totodata si o deficienta a fosfatazei.
Daca raportul de TGO la TGP este mai mic de 1 poate arata o hepatita indusa medicamentos, dar releva si o distrugere a hepatocitelor.
Totusi aceste analize ce releva transaminazele adica TGO-ul si TGP-ul trebuie analizate in raport cu o ecografie si cu o serie de analize: GGT sau bilirubina.
Analiza imagistica a ficatului pentru aprecierea dimensiunii hepatice si a consistentei acestuia, astfel ca o ecografie de ficat va putea diagnostica sau confirma diagnosticul de steatoza hepatica, adica ficat supradimensionat si de consistenta grasoasa (ficat gras);
Ficatul marit de volum este specific sa creasca in dimensiuni si in volum prin mecanism de feed-back, adica in cazul unei disfunctionalitati sau unei functionari insuficiente a ficatului acesta va incerca sa compenseze insuficienta prin marirea sa de volum si prin cresterea numarului de hepatocite, care nu neaparat vor fi functionale.
Ecografia doppler va analiza si vascularizatia de la nivel hepatic va putea analiza functionarea vascularizarii porto-cave sau debitul vascular de la nivelul venei porte. Daca debitul din aceasta vena porta creste, se va materializa si printr-o marire de diametru a venei porte, care releva ca presiunea portala este in crestere cauzata de o insuficienta hepatica.
Prin ecografie clasica, dar si doppler se poate releva si prezenta de litiaza biliara (pietre la nivelul vezicii biliare), care se pot observa in scop diagnostic, dar care pot fi si masurate pentru a evalua severitatea litiazei biliare.
In cazul suspiciunii de ascita abdominala, adica a acumularii de lichid de ascita ce reprezinta un drenaj limfatic ineficient sau o distrugere tisulara mult sporita, ecografic acest lichid de ascita va putea fi observat.
Prezenta de formatiuni suplimentare (la care poate fi necesara adaugarea si unei tehnici imagistice superioare, de tipul CT-ului sau RMN-ului pentru confirmare) pentru a confirma prezenta unor noduli hepatice, a unor formatiuni tumorale hepatice, de tipul tumorilor maligne si benigne, prezenta chisturilor hidatice, chisturi care sunt toxice nu doar pentru ficat, dar care pot migra si ajunge la alte viscere unde pot cauza patologii cu atat mai grave.
Analiza care trebuie efectuata dupa o ecografie abdominala si in care s-a observat ca la nivel hepatic exista prezenta unor formatiuni care sa fie de diferite forme tisulare: tumorale benigne, maligne, chisturi si pentru un diagnostic de certitudine se poate efectua la recomandarea medicala a prelevarii unei mici portiuni de tesut printr-o simpla biopsie pentru analiza microscopica si a se stabili natura tesutului.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.