Cele mai frecvente cauze ale inflamatiei pulpare si cum pot fi prevenite
Dr. Bulacu-Dabu Ioan-Alexandru
Medic Rezident Endodont
Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Faciala „Prof. Dr. Dan Theodorescu“
Ce este inflamatia pulpara?
Inflamatia pulpara, cunoscuta in termeni medicali drept pulpita, este o afectiune des intalnita in cabinetele stomatologice, ca urmare a unui proces complex ce incepe cu aparitia unei simple carii dentare, evoluand spre pulpa dentara si determinand, in final, inflamatia acesteia.
Cuprins articol
Cauze
Principalul factor etiologic al pulpitelor este reprezentat de cariile dentare.
Odata ce un proces demineralizant specific cariei se instaleaza pe suprafata dintelui, acesta are tendinta de extindere mai intai in suprafata, iar ulterior in profunzime.
Astfel, o carie ignorata timp indelungat poate determina penetrarea camerei pulpare, iar acest stimul extern genereaza un raspuns inflamator.
Aceasta cale de aparitie a pulpitei depinde insa de o serie de factori, printre care se numara dieta, incarcatura microbiana si calitatea structurilor dentare ale fiecarei persoane.
Astfel, exista pacienti care, desi prezinta procese carioase, acestea nu evolueaza spre inflamatie pulpara, deoarece nu consuma o cantitate crescuta de carbohidrati si au o igiena orala corecta.
In acest caz, forma de evolutie a cariei este una cronica, traducandu-se clinic printr-o evolutie indelungata, fara a se detecta o distructie rapida a dentinei.
Inflamatia pulpara poate aparea si ca urmare a unor factori ce nu depind de procesele carioase, precum fortele ortodontice puternic si incorect dozate sau iritarea mecanica a prelungirilor citoplasmatice ale pulpei prin canaliculele dentinare in timpul prepararii unei cavitati carioase in vederea aplicarii unei obturatii.
De asemenea, se pot produce si iritari chimice ale organului pulpar prin aceleasi canalicule, in momentul aplicarii acidului ortofosforic folosit pentru demineralizare sau a adezivilor folositi pentru sporirea retentiei obturatiei.
Cum se manifesta?
Tabloul clinic al pulpitei este unul specific, dar care depinde de gravitatea acesteia si de localizarea sa la nivel dentar.
Astfel, din punct de vedere didactic, pulpitele pot fi impartite drept reversibile si ireversibile, in functie de capacitatea organului pulpar de a se vindeca in conditii terapeutice adecvate.
Inflamatia pulpara reversibila presupune un proces localizat numai la nivelul coroanei dentare, in absenta secretiei purulente si la primul puseu dureros, corespunzand stadiilor initiale ale pulpitei.
Astfel, tratamentele medicamentoase conservatoare pot fi o solutie in vederea pastrarii vitalitatii dintelui afectat.
Pe de alta parte, inflamatia pulpara ireversibila este caracterizata de prezenta puroiului la nivelul pulpei, de afectarea in totalitate a organului pulpar, astfel fiind inflamata si portiunea sa radiculara si de imposibilitatea clinica de tratare conservatoare a afectiunii.
Pulpitele ireversibile pot fi atat acute, provocand dureri insuportabile pacientilor, cat si cronice, vitalitatea pulpei fiind minima, iar evolutia procesului inflamator fiind de lunga durata.
Din aceasta cauza, pulpitele ireversibile cronice pot fi deseori ignorate de pacient, fiind observate in stadiul final, cand pulpa sufera procese de mortificare, aparand necroza pulpara.
Metode de diagnostic
Inflamatia pulpara este diagnosticata de catre medicul stomatolog prin metode directe si indirecte.
Metodele directe de diagnosticare a pulpitei presupun inspectia, palparea si percutia dintilor, cu scopul identificarii acelora care provoaca durere.
Prin inspectie se poate obiectiva un proces carios de dimensiuni mari, prin palpare se poate determina daca acesta a ajuns la camera pulpara, iar prin percutie usoara la nivelul coroanei se urmareste aparitia durerii, a carei prezenta implica extinderea inflamatiei din canalul radicular in tesuturile adiacente varfului radacinii, situatie denumita clinic parodontita apicala.
Metodele indirecte presupun folosirea unor teste de vitalitate dentara, anume testul electric si testul termic, pentru a determina daca organul pulpar este viu.
De asemenea, importanta este si radiografia dentara, intrucat se pot identifica prin aceasta procese carioase in proximitatea camerei pulpare sau a unor reactii inflamatorii periapicale.
Tratament
Atitudinea terapeutica in cazul pulpitelor depinde de forma acestora.
Astfel, o inflamatie pulpara incipienta, denumita hiperemie preinflamatorie, poate fi tratata conservativ, presupunand fie aplicarea unor materiale bioative la nivelul dentinei profunde astfel incat sa se formeze noi straturi de dentina la suprafata pulpei, in paralel cu scaderea gradului de inflamatie.
Extirparea pulpei dentare, pe de alta parte, poate fi partiala sau totala, in functie de localizarea si extinderea inflamatiei.
Astfel, daca pulpita este coronara, tesutul se indeparteaza cu ajutorul unei freze de turbina sau a unor instrumente manuale ascutite, iar, daca pulpa radiculara este sanatoasa, se aplica materiale bioactive si de obturare a cavitatii.
Daca, insa, pulpita este totala, va fi necesar un pas suplimentar de indepartare a pulpei radiculare cu ajutorul acelor endodontice, procedeu realizat modern prin sisteme rotative, electrice, iar canalele sunt obturate cu ajutorul conurilor de Gutta Percha, conventional sau modern, prin intermediul injectarii.
Preventie
Inflamatia pulpara poate fi prevenita printr-o serie de mijloace, cel mai important fiind adoptarea unui regim de igiena orala corect.
Acesta trebuie sa includa perierea dintilor, asigurandu-se in paralel si o igienizare a santului gingival, folosirea apei de gura cu clorhexidina si a atei dentare.
Acestea au drept rezultat scaderea ratei de dezvoltare a cariilor dentare, principalul factor etiologic al inflamatiei pulpei dentare.
Prezentarea la medicul stomatolog in vederea tratarii cariilor reprezinta, de asemenea, o modalitate de prevenire a pulpitelor, intrucat evolutia acestora in profunzime trebuie oprita.
Mai mult, aceasta recomandare este valabila si in cazul resimtirii unor dureri dentare diferite de cele generate de o carie, deoarece oprirea in evolutie a unei pulpite reversibile este preferata tratamentului endodontic, iar acest deziderat poate fi obtinut numai daca este surprinsa la timp.
Concluzie
Inflamatia pulpara, desi reprezinta o afectiune cu rasunet puternic asupra starii pacientului, din cauza durerilor pe care le provoaca, poate fi prevenita cu usurinta, prin respectarea unor norme de igiena orala si prin consulturi periodice la medicul stomatolog.
Tratamentul acesteia poate fi realizat, in functie de stadiul clinic, prin multiple mijloace, cel mai mare succes putand fi inregistrat daca este efectuat de medicul specialist endodont.
Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/23536-pulpitis
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/cavities/symptoms-causes/syc-20352892
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4619960/
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
