Spasticitatea - ce este si cand apare
Ce este spasticitatea
Spasticitatea reprezinta intreruperea miscarilor normale ale muschilor, intrerupere ce duce la contractii anormale, spontane, care apar in repaus, atunci cand nu avem nevoie de o contractie. Muschii afectati de spasticitate raman intr-un anumit grad de contractie permanenta si nu pot fi intinsi si relaxati. Spasticitatea va afecta mersul, miscarile dar si vorbitul si variaza semnificativ in ceea ce priveste severitatea si simptomele.
Cuprins articol
Semne si simptome
Spasticitatea este in sine un semn ce se regaseste in diferite contexte si patologii medicale. Spasticitatea este descrisa de majoritatea pacientilor ca fiind o combinatie dintre 2 sau mai multe dintre:
• Hipertonie (tonus muscular crescut)
• Spasme musculare rapide sau sustinute (contractii involuntare ce apar in repaus)
• Clonus (contractii scurte repetate ce imita un tremor)
• Incrucisare involuntara a picioarelor
• Durere sau disconfort muscular
• Postura anormala
• Contractura (stare de contractie permanenta a muschiului si tendonului)
• Deformare musculare, articulara sau osoasa
• Dificultati in realizarea activitatilor zilnice
• Somn neodihnitor, intrerupt de spasme sau disconfort muscular
Miscarile musculare sunt in mod normal controlate de un sistem complex, neuro-muscular, ce permite contractia unor muschi concomitent cu relaxarea altor muschi. Leziunile asupra nervilor ce fac parte din acest complex vor intrerupe modelul normal de contractie-relaxare. Ca rezultat pot aparea contractii a mai multor muschi simultan si deci lipsa relaxarii musculare.
Spasticitatea musculara este diferita de rigiditatea musculara. Ambele sunt stari hipertonice musculare, insa cauza si manifestarile lor sunt diferite.
Riscuri si complicatii
Complicatiile ce pot aparea la pacientii spastici variaza. In stadiile avansate, spasticitatea poate interfera cu viata de zi cu zi, cauzand durere extrema. Activitati uzuale precum igiena personala devin dificile si chiar imposibile, din cauza pierderii capacitatii de efectuare a miscarilor voluntare. Pacientii devin progresiv imobilizati sau cel putin cu o tendinta majora de a ramane in pat, ceea ce creste riscul de escare si alte leziuni de decubit.
Spasticitatea moderata-severa, in lipsa tratamentului, poate duce si la:
• Contracturi severe, cu articulatii imobilizate
• Fracturi
• Dislocari articulare
• Infectii de tract urinar
• Constipatie cronica
• Afectare psiho-emotionala
Cauze
Spasticitatea este de regula cauzata de leziuni la nivelul nervilor ce controleaza motricitatea si reflexele. Leziunile cauzatoare pot surveni la nivel cerebral sau la nivelul maduvei osoase.
Astfel, afectiunile ce pot evolua cu spasticitate includ:
• Traumatismele coloanei vertebrale
• Scleroza multipla
• Paralizia cerebrala
• Accidentul vascular cerebral
• Traumatismele cranio-cerebrale
• Scleroza laterala amiotrofica
• Paraplegia ereditara
• Fenilcetonuria
• Boala Krabbe
Tratament
Exista cateva optiuni de tratament pentru a ameliora spasticitatea, iar pacientii cu aceasta problema trec de regula prin mai multe terapii. Desi spasticitatea nu poate fi vindecata, aceste tratamente sunt foarte eficiente in ameliorarea simptomelor si imbunatatirea calitatii vietii.
Pentru a trata spasticitatea, medicii vor constitui o echipa multidisciplinara ce poate include medic neurolog, medic psihiatru, medic generalist, fizioterapeut, terapeut ocupational, neurochirurg si medic ortoped.
Tratamentul include multiple terapii nechirurgicale, dar si cateva interventii chirurgicale.
Tratamentul nechirurgical poate include una sau mai multe dintre:
• Fizioterapie. Un fizioterapeut este un specialist in ceea ce priveste mobilitatea si integritatea membrelor inferioare si superioare, acesta putand concepe planuri personalizate de antrenament a muschilor afectati.
• Terapie ocupationala. Aceasta terapie include efectuarea activitatilor zilnice, in mod repetat, pana cand muschii isi ,,reamintesc’’ miscarile
• Terapie pentru vorbire. Unii pacienti vor avea spasme ale muschilor din jurul gurii, ceea ce le va ingreuna vorbirea. Terapia pentru vorbire ii va ajuta sa isi reia aceasta functie, progresiv
• Dispozitive de asistare, ce pot ajuta pacientul sa se deplaseze si sa isi realizeze activitatile in mod mai usor si mai sigur
• Tratamentul medicamentos este prescris doar in combinatie cu alte terapii, pentru a ameliora durerea. Acestea pot insa cauza diferite efecte adverse, astfel ca nu reprezinta prima linie de tratament
• Injectarile cu botox. Injectiile intramusculare cu toxina botulinica pot fi foarte eficiente, aceasta fiind o substanta cu putere mare de relaxare musculara. Efectul devine evident dupa 7-10 zile de la injectare si dureaza pana la 3 luni. Aceasta terapie este luata in calcul atunci cand spasticitatea afecteaza doar cateva grupuri musculare, nu cand este generalizata
In ceea ce priveste tratamentul chirurgical, acesta este recomandat doar in cazurile severe ce nu raspund la tratament nechirurgical.
Optiunile includ:
• Terapie cu baclofen intratecal. Acest medicament, baclofen, este eliberat direct in lichidul medular, printr-un cateter. Cateterul este legat la o pompa implantata intra-abdominal. Spasticitatea poate fi semnificativ ameliorata, iar efectele secundare sunt mai mici decat la forma orala de baclofen
• Rizotomie dorsala selectiva, o procedura ce presupune taierea anumitor radacini nervoase. Aceasta interventie este realizata doar in cazurile de spasticitate severa ce afecteaza ambele membre inferioare.
• Interventie chirurgicala ortopedica. Medicii ortopezi intervin atunci cand sunt afectate si oasele sau articulatiile, cand sunt prezente contracturi prelungite sau deformitati. Se pot realiza proceduri de alungire de tendon sau de inlocuire de tendon.
Cand ar trebui sa mergeti la medic
Este important sa apelati la ajutor medical din timp, atunci cand experimentati pentru prima data spasme musculare, avand in vedere posibilitatea unor leziuni cerebrale sau spinale.
Daca ati fost deja diagnosticat cu spasticitate, mergeti la medic atunci cand aceasta se inrautateste, cand interfereaza cu activitatile zilnice sau cand tratamentul nu mai este potrivit. Este esential sa respectati recomandarile medicului cu privire la terapiile specializate si sa mergeti la fiecare sedinta indicata in planul de tratament.
Concluzie
Spasticitatea este un simptom comun in multiple patologii neurologice. Severitatea acesteia variaza de la disconfort minor la intreruperea semnificativa a activitatilor zilnice. Optiunile de tratament sunt multiple si, desi nu vindeca spasticitatea, acestea pot ameliora foarte bine acest simptom si pot reda calitatea vietii pacientului.
Bibliografie
https://www.webmd.com/pain-management/pain-management-spasticity
https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/14346-spasticity
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
