Recuperarea pacientilor cu paraplegie
Dr. Bianca-Maia Sablici
Medic Rezident Medicina Fizica si de Reabilitare
Spitalul Clinic Municipal de Urgenta Timisoara
Ce este paraplegia
Paraplegia se defineste prin impotenta functionala a membrelor inferioare, care apare in urma unei leziuni de neuron motor central sau periferic. Reprezinta un deficit neuro-motor care duce la paralizia cu imposibilitatea controlarii celor doua membre inferioare in totalitatea regiunilor lor anatomice, precum coapsa, gamba, picior pana la degete si cu posibilitatea afectarii chiar si a trunchiului.
Cuprins articol
Cum se manifesta
Motilitatea corpului nostru este asigurata de neuronii motori centrali si de cei periferici.
In ceea ce priveste neuronul motor central, acesta este considerat ordonator al motilitatii voluntare, iar neuronul motor periferic este considerat executor. Neuronul motor periferic asigura legatura dintre sistemul nervos central si muschii corpului.
Paraplegia este o conditie serioasa, in care o multitudine de functii ale corpului sunt perturbate, avand un impact negativ asupra calitatii vietii.
La paraplegici, functia membrelor superioare este pastrata.
Cauze
In majoritatea cazurilor, paraplegia apare in urma unui accident care duce la un traumatism vertebro-medular.
Acestea pot fi:
• accidente rutiere
• accidente sportive
• sarituri in apa- bazine, piscine
• caderi
• leziuni produse cu arme de foc
Nu doar un traumatism poate cauza aparitia paraplegiei, exista un numar vast de patologii in care paraplegia poate sa fie prezenta.
Cateva exemple ar fi:
• tumori la nivelul coloanei vertebrale sau metastaze osoase cu aceasta localizare
• siringomielia (glioza spinala), morbul Pott
• boli congenitale precum spina bifida, sindromul Strumpell-Lorrain
• boli autoimune: scleroza multipla, sindromul Guillain-Barre
• diabetul zaharat necontrolat
• hernia de disc
In ceea ce priveste leziunile survenite la nivel vertebro-medular, se considera ca cele mai nefaste consecinte le au leziunile localizate la nivel mai inalt, adica cat mai aproape de cap, deoarece astfel sunt mult mai multe functii afectate.
In aceste cazuri, are loc o intrerupe a semnalului dat de creier care nu mai este capabil sa trimita mesajul mai jos de locul unde s-a produs leziunea. In acest caz vor fi afectate trunchiul, bazinul si membrele inferioare.
Putem sa ne gandim la maduva spinarii ca la o prelungire a creierului care este protejata de coloana vertebrala. Maduva spinarii prin structura sa este de fapt o cale de transmisie spre creier. Neuronii motor central si periferic sunt situati in interiorul maduvei.
In ciuda progreselor facute in domeniul medical, traumatismele vertebro-medulare raman o conditie foarte grava pentru ca impactul psihologic, social si economic este resimtit atat de pacient cat si de familia si prietenii acestuia.
Tipologie
Afectarea vertebro-medulara cu orice localizare poate produce leziuni ireversibile. In cazul in care toata perceptia si mobilitatea la nivelul membrelor inferioare este afectata, atunci ne referim la o paraplegie completa. In cazul in care mai exista functie motorie sau senzitiva in zona de sub leziune, atunci spunem ca este o paraplegie incompleta. In acest tip de paraplegie, se pastreaza de multe ori si functia sfincteriana, spre deosebire de cele complete, cand poate aparea pierderea functionalitatii sistemului genito-urinar si gastro-intestinal.
In functie de modul in care se comporta muschii, paraplegia poate fi impartita in paraplegie spastica sau flasca.
Simptome
Paraplegia nu inseamna doar pierderea functiei motorii, adica imposibilitatea controlarii membrelor inferioare, ci si pierderea sensibilitatii la nivelul lor.
Pe langa acestea, apar probleme sistemului genito-urinar cu imposibilitatea de a goli vezica urinara sau invers, manifestandu-se prin incontinenta urinara si probleme de disfunctie sexuala, probleme gastro-intestinale precum afectarea tranzitului intestinal cu lipsa acestuia sau probleme respiratorii prin paralizia unor muschi respiratori.
De asemenea, in functie de tipul de paraplegie, pot aparea contractii involuntare ale musculaturii, atat ale musculaturii membrelor inferioare, cat si ale musculaturii sfincteriene, spre exemplu.
Bineinteles, severitatea simptomatologiei este data de modul de aparitie a paraplegiei, iar in cazul unui traumatism, de localizarea acestuia. Acestea variaza in timp.
Diagnostic
Diagnosticul corect se bazeaza pe examenul clinic facut de medic si pe investigatiile imagistice care ajuta medicul in identificarea cauzei care a produs problema neurologica.
Printre acestea se acestea se numara radiografia standard antero-posterioara si laterala a coloanei vertebrale, tomografia computerizata si imagistica prin rezonanta magnetica.
De asemenea, examenul lichidului cefalorahidian prin punctie lombara poate oferi informatii suplimentare in cazul prezentei unei infectii sau a unei boli autoimune, care poate duce la instalarea paraplegiei.
Electromiografia este o alta metoda de evaluare care poate arata activitatea electrica a muschiului.
Complicatii
In urma paraplegiei pot aparea o serie de complicatii.
Atrofia musculara reprezinta pierderea masei musculare, si apare fie pentru ca musculatura membrelor inferioare nu mai este folosita, fie in urma unei leziuni la nivelul unui nerv.
Tot pentru ca exista lipsa unei activitati fizice, poate aparea si osteoporoza, lucru care poate duce ulterior la fracturi de stres. Acestea pot aparea in urma efectuarii activitatilor zilnice, care odata cu instalarea paraplegiei se schimba, existand o suprasolicitare la nivelul membrelor superioare, de exemplu.
Modificarile de postura sunt o complicatie care poate aparea la pacientii paraplegici. Gravitatea ei este cu atat mai mare, cu cat problema apare la varste mai tinere.
Preventia acestora se poate face prin folosirea corecta a fotoliului rulant (scaun cu rotile).
Recuperare medicala
Tratamentul de reabilitare medicala este unul de lunga durata si dificil.
Odata cu instalarea simptomelor, persoana afectata isi pierde autonomia, toate lucrurile uzuale pentru restul lumii, pentru un paraplegic vor fi dificile. Acesta trebuie sa se adapteze la noua situatie in care se afla si sa invete sa se raporteze la noua imagine de sine.
Abordarea pacientiilor cu paraplegie este una complexa. In mod normal, aceasta ar trebui sa fie formata dintr-o echipa multidisciplinara din care sa faca parte, pe langa echipa de recuperare medicala formata din medic, kinetoterapeut, terapeut de terapie ocupationala, si un neurolog, urolog, pneumolog, psiholog.
Este important de precizat ca fiecare pacient este unic, iar in ceea ce priveste programul de reabilitare, acesta trebuie individualizat dupa particularitatile fiecarui caz.
Scopul programului de reabilitare este de a ajuta pacientii cu paraplegie sa isi atinga cel mai bun nivel posibil de independenta in conditiile date.
Recuperarea functionalitatii membrelor inferioare este influentata de caracterul paraplegiei. Paraplegia incompleta are un prognostic bun comparativ cu paraplegia completa.
Se considera ca 80% dintre pacientii cu paraplegie incompleta isi recupereaza functia motorie la nivelul membrelor inferioare cu posibilitatea efectuarii flexiei soldului si extensiei genunchiului dupa aproximativ un an de la instalarea simptomatologiei, astfel, mersul poate fi recuperat complet la acestia.
Exoscheleti robotici
Pentru ca medicina nu sta niciodata pe loc, mai nou, inteligenta artificiala se impune din ce in ce mai mult in domeniul recuperarii patologiei neurologice si musculoscheletale prin intermediul exoscheletilor robotici. Rebilitarea medicala prin intermediul roboticii este o metoda certa prin care creste calitatea vietii unei persoane. Pentru paraplegici, un beneficiu major este posibilitatea mentinerii pozitiei de ortostatism cu ameliorarea leziunilor de decubit precum escare, care apar in urma sederii prelungite.
Chiar daca utilizarea exoscheletilor este inca limitata in tara noastra si implica costuri ridicate, este important sa stim ca exoscheletii dedicati recuperarii membrelor inferioare sunt cei mai dezvoltati si raspanditi in ziua de astazi. De retinut ca prin intermediul lor, pacientii paraplegici pot cu ajutorul tehnologiei sa isi recastige capacitatea de a se ridica in picioare si chiar de a merge.
Dispozitive medicale de asistenta
Pentru usurarea activitatilor zilnice, in ajutor pot veni si o serie de dispozitive medicale de asistenta, precum cele de tip cleste pentru prinderea obiectelor sau dispozitive pentru incaltarea sosestelor si ciorapilor. Prin intermediul acestor dispozitive, pacientul isi poate recastiga autonomia, nemaiavand nevoie de cineva in apropiere pentru ajutor.
Totodata, prin intermediul dispozitivelor ajutatoare din baie, pacientii cu paraplegie isi pot face treptat igiena zilnica. Bineinteles, ca acest lucru sa poate fi posibil, trebuie tinut cont de integritatea sistemului osteo-articular si de puterea pe care acesta o are in extremitarea superioara adica trunchi si membre superioare.
Fotoliul rulant
Fotoliul rulant (scaunul cu rotile) recomandat trebuie sa fie indicat in functie de anatomia pacientului. Alegerea lui trebuie sa fie adaptata la pacient.
Exista mai multe tipuri de fotolii rulante pe piata, iar atunci cand se face alegerea trebuie sa se tina cont de inaltimea spatarului si a suportului pentru picioare, dar si de latimea si adancimea suprafetei pe care se sta. Totodata, aceastea au o serie de caracteristici, precum faptul ca majoritatea dintre ele au spatar si suporturi pentru picioare reglabile. Utilizarea independenta poate fi practicata, dar inainte de a putea sa utilizeze singuri scaunul, pacientii paraplegici trebuie instruiti corespunzator.
Kinetoterapia
Kinetoterapia trebuie sa cuprinda exercitii pentru echilibru si coordonare, invatarea transferurilor pe masa Bobath, iar ulterior trebuie exersate si in situatii din viata de zi cu zi. Dezvoltarea fortei musculare a extremitatii superioare a corpului trebuie vizata pentu a usura activitatile zilnice.
In functie de stadiul clinic in care se afla persoana paraplegica, tratamentul vizeaza obiective diferite.
In orice caz, tratamentul are ca obiectiv reeducarea motorie, fie ea la pat sau sezand cu tehnici de mobilizare pasive si active a segmentelor, apoi reeducarea ortostatismului si a mersului cu exercitii specifice de ambulatie si echilibru.
De asemenea, se pune accent pe prevenirea escarelor si a tromboembolismului prin incercarea intoarcerii bolnavului la fiecare 3-4 ore si folosirea de saltele speciale.
Pentru combaterea complicatiilor respiratorii se face drenarea secretiilor prin posturi de drenaj bronsic si se recomanda efectuarea de mobilizati ale capului, umerilor si bratelor pentru a preveni redoarea articulara data de imobilizarea prelungita.
Ortezele
In unele cazuri se poate prescrie o orteza KAFO (orteza pentru genunchi-glezna-picior) care, in cazul mersului, mentine stabilitatea genunchiului si ajuta la compensarea functiilor afectate sau pot fi folosite in momentul verticalizarii si pentru efectuarea anumitor exercitii de kinetoterapie. Tot in asistarea mersului la paraplegici mai este prescrisa si orteza de tip Scott-Craig.
Masajul
Masajul ajuta la combaterea tulburarilor circulatorii si in prevenirea escarelor si a tromboembolismului.
Procedurile de electroterapie pot fi folosite in combaterea durerilor cronice care apar in urma imobilizarii prelungite si a nefolosirii musculaturii. De asemensea, hidroterapia este o metoda de mare ajutor in recuperarea deficitelor motorii precum paraplegiei. Prin proprietatile sale, apa ajuta membrele afectate sa se miste mai usor.
Terapia ocupationala
Terapia ocupationala reprezinta o parte din programul recuperator, iar in ceea ce priveste persoanele cu paraplegie, ea are ca principal obiectiv integrarea pacientului pe toate planurile in vederea desfasurarii stilului de viata dorit de acesta.
Prin intermediul terapiei ocupationale, persoana care este vizata beneficiaza de sfaturi despre ceea ce inseamna o buna desfasurare a lucrurilor si reintegrarea in societate, in principal in plan socio-profesional si familial. Astfel, putem spune ca terapia ocupationala ajuta la reducerea deficitului motor aparut si la dobandirea independentei.
Integrarea persoanelor cu dizabilitati de deplasare
In mod normal ar trebui sa existe un personal calificat care sa evalueze modul de amenajare a mediului casnic al pacientului, cu posibilitatea de a-i oferi indrumari acestuia despre ce poate fi imbunatatit pentru dobandirea unui nivel cat mai mare de independenta.
Este necesar ca societatea sa ia in serios persoanele cu probleme de mobilitate si sa ofere si persoanelor care utilizeaza un scaun cu rotile acces facil in institutii publice, magazine, restaurante sau locuri de divertisment, prin instalarea de rampe de acces, iar in ceea ce priveste mersul pe strada, trebuie avuta in vederea inaltimea bordurilor cu coborarea acestora pentru a putea facilita mersul.
Astfel, pacientul paraplegic trebuie invatat tehnicile de transfer, adica felul in care ar trebui sa isi schimbe corespunzator pozitia in spatiu si, de asemenea, este de luat in considerare reamenajarea mediului inconjurator cu plasarea obiectelor utile la un nivel care poate fi atins si accesibil. Totodata, indepartarea usilor dintre camere, folosirea de dispozitive care sa usureze imbracatul si apucatul lucrurilor pot imbunatati calitatea vietii.
Bibliografie
https://www.flintrehab.com/complete-paraplegia
https://www.flintrehab.com/physical-therapy-for-paraplegia/#:~:text=Physical%20therapy%20for%20those%20with,through%20their%20range%20of%20motion.
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
