Piersicul este originar din China. Numele ii vine insa de la Persia, tara unde romanii l-au intalnit si de unde l-ai adus in Europa. Este un arbore de mici dimensiuni, ajungand numai pana la maximum opt metri inaltime. Frunzele piersicului au forma eliptica. Florile sunt mici, solitare, mai rar cate doua, au o culoare rosu-carmin, roze si foarte rar albe. Infloreste in lunile martie si aprilie. Fructul este de forma sferica, paroasa sau glabra, gustos si aromat.
In scop fitoterapeutic se folosesc in primul rand fructele, florile, frunzele, dar si samburii care au caracteristi fitoterapeutice asemanatoare samburilor de migdale.
Planta contine in fructe – saruri minerale, acizi organici, enzime, vitamine, hidrati de carbon, ulei volatil; in flori, frunze si samburi – ulei volatil, amigdalina.
Are actiune purgativa, cicatrizanta, sedativa, antispastica, hranitoare, laxativa, diuretica, depurativa.
Planta este utilizata in alimentatie si ca remediu natural. fructele sunt recomante in anemicilor, al convalescentilor si mai ales in alimentatia copiilor.
Uz intern:
- afectiuni ale rinichilor, blocaje stomacale si intestinale, in afectiuni ale articulatiilor, oxiuri (viermi intestinali), stimulare a apetitului – sub forma de infuzie, decoct, sirop.
Uz extern:
- arsuri, contuzii, cancere de piele - sub forma de cataplasme din frunze, fructe.