Arsura

Leziune alterativa a tegumentelor sau mucoaselor provocata de agenti externi, fizici sau chimici care produc coagularea proteinelor si pun in libertate proteazele cu actiune litica asupra hematiilor, aparand ca urmare fenomene nervoase si stare de intoxicatie.

Arsurile de gradul intai - Arsurile de gradul intai afecteaza epidermul si se manifesta printr-o roseata, uneori urmata de o descuamare. Ele pot antrena o febra usoara. Insolatia este o arsura de acest tip.
Tratament - Durerea poate fi calmata prin aplicarea de comprese reci sau cu apa curenta proaspata. Arsurile de gradul intai sunt tratate eventual prin aplicarea de creme grase si calmante si pansate pentru a evita infectarea lor. Flictenele (basici continand plasma) pot fi excizate chirurgical. Aceste arsuri se vindeca repede, in general in mai putin de trei saptamani.

Arsurile de gradul al doilea - Arsurile de gradul al doilea pot fi superficiale (afectarea epidermului si o parte a dermului, crutand insule de membrana bazala) sau profunde (distrugerea epidermului si a totalitatii dermului). Ele se traduc prin aparitia flictenelor si pot provoca un soc cardiovascular cu cadere de tensiune si tahicardie. Arsura, alterand bariera cutanata, favorizeaza suprainfectia.

Tratament - Arsurile de gradul al doilea necesita o dezinfectare si punerea unui pansament steril. Daca dermul este carne vie, poate fi aplicata o pomada deasupra arsurii pentru a ajuta cicatrizarea. In unele cazuri, arsura conduce la o pierdere treptata a pielii, care se elimina in vreo doua saptamani. Aceasta este urmata de o regenerare cutanata provenind din zona periferica a arsurii, care permite acoperirea zonei arse.
In caz de arsura profunda si intinsa, cicatrizarea nu poate avea loc rapid: recurgerea la tehnicile de chirurgie reparatorie (grefa, lambou) este indicata atunci, o excizie chirurgicala precoce a tesuturilor moarte si grefele de piele oferind un mai bun rezultat functional si estetic decat cicatrizarea de la sine.

Arsurile de gradul al treilea - arsurile de gradul al treilea, sau carbonizarea, distrug epidermul, dermul si hipodermul. Foarte profunde, ele pot ocaziona distrugerea muschilor, a tendoanelor sau a osului subiacent si pot sa provoace moartea pacientului, in special cand este vorba de subiecti in varsta. Totusi, tehnicile chirurgicale actuale permit supravietuirea subiectilor afectati pe 80% din suprafata corpului, chiar in cazul de 95% arsura la subiectii tineri.

Tratament - aceste arsuri impun o spitalizare intr-un centru specializat si o reparare in mai multi timpi: excizia chirurgicala a tesuturilor moarte, repararea chirurgicala (autogrefa de epiderm indeosebi) apoi cicatrizarea, asociata uneori cu interventii de chirurgie plastica. In caz de arsuri intinse, este practicata imersarea arsului in bai de ser fiziologic pentru a reduce pierderile de plasma prin suprafetele arse, pentru a mentine temperatura corporala si a atenua durerea.
Reeducarea kineziterapeutica este esentiala in tratarea marilor arsi pentru evitarea formarii bridejor cicatriceale si redarea unei amplitudini normale a miscarii in regiunile lezate, mai ales la nivelul degetelor. Masajele sunt intreprinse inca din perioada de cicatrizare, reeducarea prin jocuri si ergoterapie poate duce la reinvatarea manipularii diferitelor obiecte, mai ales cand e vorba de copil. Ulterior, cicatricile urate si deranjante sunt corectate prin chirurgie plastica, curele termale cu dusuri puternice reusesc sa aplatizeze unele cicatrici mari.

Primele ingrijiri care se acorda unui ars - Arsurile superficiale de mica intindere (mai putin de 15% din suprafata corporala) si care nu implica regiuni de risc (fata, plicile de flexiune, orificiile naturale) nu necesita spitalizare. Partea arsa a corpului trebuie tinuta sub apa curenta rece, dar nu de la gheata, timp de cel putin 5 minute, trebuie dezinfectata cu un antiseptic diluat, trebuie indepartat epidermul desprins si neaderent. Flictenele cele mai mari (basicile continand plasma) trebuie sa fie excizate de catre un medic, iar leziunile sa fie acoperite cu un pansament gras (tul gras, de exemplu). O injectie cu ser antitetanic este practicata la nevoie, uneori asociata cu administrarea unui analgezic sau a unui anxiolitic.

Daca arsura este intinsa sau profunda, se evita dezbracarea persoanei, in afara cazului ca hainele nu sunt imbibate cu lichid fierbinte sau daca, fiind fabricate din fibre sintetice, ele risca sa se topeasca in contact cu pielea. Indeosebi trebuie evitat sa obligi arsul sa bea si, daca a ingerat produse caustice, sa-l faci sa vomite. Infasurat in cearceafuri curate, el trebuie sa fie indreptat imediat spre un centru specializat.