Planta medicinala intalnita in regiunea subalpina si alpina, in zone stancoase.
Tulpina poate atinge chiar si 150 cm. Frunzele sunt netede, lucioase, mari, de culoare verde inchis. Florile au culoare albastru violet. Fructul este o poli folicula, care contine seminte cu munchii aripate sii paroase.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza tuberii tineri, frunzele si partile aeriene.
Planta infloreste din luna iunie pana in luna septembrie. Recoltarea se face din luna iunie pana in luna octombrie. Partea aeriana se recolteaza la inceputul infloririi.
Omagul contine alcaloizi.
Uz intern:
- nevralgii, boli reumatice, ascita, guta, tuse convulsiva, bronsita, preumonii, boli hepatice, nevralgii faciale, gripa, bronsita, laringita, angine, coriza, inflamatii congestive acute, febra -sub forma de infuzie, decoct
Uz extern:
- dureri provocate de boli reumatice, nevralgii post-zosteriene, insuficienta venoasa, alopecii - sub forma de cataplasma, comprese.
Contraindicatii:
- Planta fiind otravitoare, se recomanda utlilizarea ei numai cu avizul medicului. Intoxicatia se manifesta prin varsaturi, diaree, paralizie, amortire a gurii si a limbii, tulburari de vedere si auz, dureri de cap, gat, spate, hipotenisune, hipotermie. Decesul se poate instala in maxim jumatate de ora de la intoxicatie, prin colaps.