Planta medicinala, subarbust, care creste spontan in zone umede, pe margine apelor, in mod special in zona Dobrogei si a Moldovei.
Lemnul dulce poate atinge si inaltimea de 1,5 metri. Frunzele sunt lungi, rotunjite. Florile sunt asezate in forma de ciorchine, sunt mici ca dimensiune, de culoare violet deschis. Fructul este o pastaie dreapta de culoare bruna, cu seminte in interior. Radacina este groasa, compusa din mai multi rizomi de culoare galbena si gust dulce.
In scop fitoterapeutic se utilizeaza radacina (stolonii). Lemnul dulce infloreste in luna iunie sau iulie. Recoltarea radacinii se face spre sfarsitul toamnei, de la plantele de 3-4 ani.
Lemnul dulce contine amidon, fructoza, zaharoza, pectine, proteine, lipide, substante minerale, vitamine (acid ascorbic, niacina, acid nicotinic, riboflavina, tiamina), glicirizina, steroli, flavone, taninuri, enzime, estrogeni, sapone, uleiuri eterice,
Planta are proprietati laxative, antiinflamatoare, expectorante, fluidifiante a secretiilor bronsice, diuretice, estrogene, cicatrizante. Datorita gustului dulce-amar, lemnul dulce este utilizat si in gastronomie sau industria dulciurilor si a bauturilor.
Uz intern:
- boli gastrointestinale, urticarie, obezitate, artrita, febra, dismenoree, bronsita, colici abdominale – sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- seboree, neurodermita, eczeme, psoriazis, intepaturi de insecte, hemoroizi, afectiuni ale cavitatii bucale - sub forma de bai locale, comprese, cataplasma.
Contraindicatii:
- Nu se recomanda consumul plantei in nici o forma in caz de boli renale, hipertensiune, boli hepatice, afectiuni cardiace si nici asocierea cu corticosteroizi.
Efecte adverse:
- Supradozarea ar putea duce la aparitia edemelor, tensiunii arteriale.