Porumbarul face parte dinfamilia Rosaceae si este raspandit in Europa, Asia, Caucaz si Africa de Nord.In Romania Porumbarul creste in luminisuri, pe pasuni si fanete, dar mai alesla margine de paduri, urcand adesea pana la 1600 de metri. Este un arbustsalbatic, care atinge inaltimea maxima de 1-2 metri. Ramurile sale suntspinoase, tulpina este bine ramificata. Frunzele sunt ovale, uneori paroase sidintate pe margini. Florile apar inaintea frunzelor, in lunile aprilie- mai, aumiros puternic si acopera in intregime ramurile; petalele sunt albe, ovale.Fructele sunt globuloase, albastrui-negricioase, cu aspect brumat la maturitate,foarte astringente. Compozitia chimica a plantei: flavone, saruri de magneziusi potasiu, quercetin, kemferol, acizi organici, glicozizi cianhidrogeni siglicocamferozide, flavonozizi, zaharuri, antocianini, prunicianina, aciziorganici, polifenoli, saruri de calciu si magneziu, gumirezine. Calitatile Porumbarului sunt: diuretic-depurativ,sedativ, laxativ slab, tonic general, antidiabetic, antiasmatic, astringent, antidiareic. In scop fitoterapeutic suntutilizate radacina, florile si fructele. Florile se recolteaza la inceputulprimaverii pe timp uscat. Fructele se culeg toamna prin lunile octombrie-noiembrie, dupa caderea brumei.
Uz intern:
- oboseala generala, furunculoza, afectiuni renale, boli reumatice, boli de vezica urinara sau biliara, cistite, diaree, dischineziebiliara, dizenterie, dureri de inima,dureri de stomac, enterite, guta,hipertensiune arteriala, litiaza renala, nefrite, nevroze, tuseconvulsiva - sub forma de infuzie si decoct din flori si fructe,decoct de radacina.
Uz extern:
- dermatoze, eruptiitegumentare, hemoragii usoare, dureri de dinti si intarirea dintilor (decoct deradacina) sub forma de infuzie si decoct de frunze si fructe, comprese, bailocale sau spalaturi.