Plopul este original din Iran siTurcia, dar a fost aclimatizat cu succes si inEuropa. Face parte din familia Salicaceae si in prezent este raspanditpe toate continentele. In Romania ocupa un areal foarte vast, de la campie, pedealuri si coline joase, pana in zonele submontane, la altitudini de 1.800metri. Este frecvent intalnit in paduri, poieni umede, zavoaie, depresiuni,luncile raurilor si Delta Dunarii. Il gasim si in parcuri sau in lungulsoselelor si a liniilor de cai ferate ca element decorativ. Plopul este uncopac inalt, ce poate ajunge pana la 35 de metri, iar diametrul trunchiuluipoate ajunge pana la 2 m. coroana sa este larga si rara, are ramuri rasfirate.Scoarta este cenusie, brazdata longitudinal. Frunzele sale sunt rombic-ovoidalesau triunghiulare si sunt lobate. Partea superioara a frunzelor are o culoaremai inchisa decat cea inferioara, care este alburie datorita faptului ca esteacoperita de perisori. Florile au forma de matisori roscati cele masculine siverzi cele feminine. Mugurii sunt ascutiti la varf, luciosi, rasinosi ininterior, vascosi si lipiciosi, ca niste cornite asezate pe ramuri. Au mirosplacut, aromat si cu gust amarui. Plopul contine urmatoarele substante:glicozizi fenolici, salicina, populina, 0,5% ulei volatil format din betulenol,d-humulen, alfa-cariofilen, heterozide- crizol, tectocrizol, cca 1,5% taninuri,rezine , ulei gras, acid malic, acid galic, saponine, manitol, ceara, flavone,etc. In scop fitoterapeutic se folosesc mugurii si carbunele obtinut dinramurelele tinere.. Mugurii trebuie recoltati in lunile martie- aprilie, candincep sa se umfle, inainte sa apara frunzele. Proprietati: astringent,antiseptic, antimicotic, usor antiinflamator, slab analgezic, expectorant,diuretic, diaforetic, cicatrizant, tonic, antiscorbutic, febrifug. Alteutilizari: se planteaza pe marginea drumurilor sau a cailor ferate pentru caretine praful si purifica aerul si solul de metale grele si deoarece este unbun absorbant al sunetelor puternice. In cosmetica intra in compozitiaproduselor de fixare a parului si a produselor de ingrijire a tenului acneic.
Uz intern:
- acnee, actinomicoze, afectiunirenale, afectiuni tumorale, artrita, astm bronhic, balonari, boli reumatice,bronsite acute sau cronice, cancer, candidoze, colite de fermentatie si deputrefactie, diaree, dureri de gat, gripa, guturai, guta, inflamatiile cailorurinare, intoxicatii, litiaze urinare,nevralgii, tuberculoza, tuse sub formade infuzie, tinctura, consum de carbune ca atare din ramuri tinere.
Uz extern:
- acnee, inflamatii, leziuni alepielii, degeraturi, rani cangrenate, alopecie, arsuri, degeraturi,dermatomicoze, hemoroizi, infectii cutanate, reumatism, spondiloza, foliculite,leucoree, piodermite - sub forma de bai cu infuzie de muguri, cataplasme,alifie, unguent, dar si spalaturi cu carbune si apa (mai ales in leucoree) sauaplicatii locale de pulbere de carbune.