ONKOTRONE, solutie perfuzabila

Prospect

Publicat: 07 Mai 2009 | Actualizat: 16 Aprilie 2021

Compozitie
Un ml solutie injectabila contine 2,328 mg clorhidrat de mitoxantrona, echivalent cu 2 mg mitoxantrona si excipienti: clorura de sodiu, acetat de sodiu, acid acetic, apa distilata pentru preparate injectabile.

Indicatii
Carcinom mamar, limfoame nehodgkiniene, leucemie acuta mieloida, carcinom hepatic primitiv, carcinom ovarian.

Doze si mod de administrare
Doza trebuie adaptata pentru fiecare pacient. Administrare intravenoasa: carcinomul mamar, limfoamele non-hodgkin, carcinomul hepatic primitiv, carcinomul ovarian. In cazul monoterapiei se recomanda, pentru primul ciclu, o doza initiala de 14 mg/m2. Aceasta doza poate fi repetata dupa 21 zile. La pacientii cu depresie medulara sau stare generala alterata datorita iradierii si/sau chimioterapiei anterioare, doza initiala trebuie scazuta la 12 mg/m2 sau corespunzator parametrilor hematologici. Pentru fiecare administrare ulterioara de Onkotrone, doza trebuie adaptata in concordanta cu evolutia starii pacientului, extensia si durata mielodepresiei. Pot fi luate in considerare urmatoarele recomandari cu caracter general: cea mai mica valoare a leucocitelor si trombocitelor (numar elemente/mm3 - ca regula, vor fi determinate la 6, respectiv 15 zile de la tratament). Revenirea la valorile normale - doza recomandata si interval:
-mai mult de 1 500 leucocite si mai mult de 50 000 trombocite, 21 zile sau mai putin ca doza anterioara, la 21 zile
-mai mult de 1 500 leucocite si mai mult de 50 000 trombocite
-mai mult de 21 zile, se va astepta revenirea la valorile normale si apoi se administreaza o doza egala cu cea anterioara
-mai putin de 1 500 leucocite sau mai putin de 50 000 trombocite, independent de timpul de revenire la normal, se va reduce doza cu 2 mg/m2 supr. corp. fata de cea anterioara
-mai putin de 1 000 leucocite sau mai putin de 25 000 trombocite, independent de timpul de revenire la normal, se va reduce doza cu 4 mg/m2 supr. corp. fata de cea anterioara in cazul asocierii Onkotrone cu un alt citostatic mielotoxic este recomandata reducerea dozei initiale cu 2 - 4 mg/m2 fata de cea utilizata ca monoterapie. In ciclurile ulterioare, doza de mitoxantrona va trebui modificata functie de evolutia pacientului si de marimea, durata si gradul mielodepresiei. Leucemia acuta: pentru tratamentul de inductie, in cazul bolnavilor adulti cu leucemie acuta, se recomanda administrarea unei doze zilnice de 10 - 12 mg/m2 timp de cinci zile consecutiv (doza totala fiind de 50 - 60 mg/m2). Pentru doze de 12 mg/m2 administrate timp de 5 zile pot fi atinse rate de remisiune mai mari. Doze superioare vor fi administrate numai luand in considerare starea pacientului. In cazul administrarii asociate a Onkotrone cu alte citostatice, poate fi necesara modificarea dozelor in functie de starea pacientilor atat in cursul primului ciclu de chimioterapie (de inductie) cat si in cursul ciclurilor ulterioare. Daca pe parcursul primului ciclu de tratament cu mitoxantrona apar reactii adverse non-hematologice severe sau care pun in pericol viata pacientului, Onkotrone va fi administrat din nou numai dupa disparitia oricaror forme de manifestare a acestora. Doze la pacientii cu insuficienta renala: nu este necesara reducerea dozelor in cazul pacientilor cu insuficienta renala usoara sau moderata. Doze la pacientii cu insuficienta hepatica: nu este necesara modificarea dozajului in cazul pacientilor cu insuficienta hepatica usoara sau moderata. Pentru modificarea dozei sau prelungirea intervalului de administrare trebuie sa se tina cont doar de starea generala de sanatate a pacientului si severitatea reactiilor adverse hematologice si non-hematologice. Instilarea intrapleurala (ex. in metastazele pleurale din cancerul mamar sau din limfoamele non-Hodgkin): se recomanda pentru instilare intrapleurala o doza unica de 20 - 30 g Mitoxantron. Orice exsudat pleural trebuie indepartat cat mai devreme posibil inaintea efectuarii instilatiei. Timpul de retentie al Mitoxantron-ului in cavitatea pleurala este de 48 h. Pacientii vor fi mentinuti activi pe parcursul acestei perioade pentru a realiza o buna distributie a agentului citostatic in cavitatea pleurala. Dupa aceste 48 h se va efectua din nou drenarea cavitatii pleurale. Primul ciclu de tratament se considera incheiat in momentul in care cantitatea de exsudat evacuata este mai mica de 200 ml. Daca volumul este mai mare de 200 ml, se vor instila suplimentar 30 mg Mitoxantron. inaintea acestei a doua administrari se vor verifica parametrii hematologici. A doua doza intrapleurala de Mitoxantron va fi lasata pe loc. Doza maxima pentru un ciclu de tratament este de 60 mg Mitoxantron. Daca dupa 4 saptamani numaratoarea leucocitelor si cea a trombocitelor evidentiaza valori normale, se poate repeta instilarea intrapleurala. Terapia sistemica cu alti agenti chimioterapici va trebui evitata timp de 4 (patru) saptamani inainte si dupa administrarea intrapleurala de Onkotrone. Administrarea Onkotrone trebuie facuta numai de catre un medic specialist oncolog. Administrarea intravenoasa: Onkotrone poate fi administrat prin injectare intravenoasa lenta (in timp de cel putin 5 min.). Cel mai recomandat procedeu de administrare este prin injectarea cu dispozitive automate. Ca lichid de transport si dizolvare poate fi utilizata o solutie de clorura de sodiu sau solutie glucozata 5% izotona. Onkotrone poate fi administrat ca perfuzie de scurta durata (15 - 30 min.). Doza va fi diluata intr-una din solutiile mentionate anterior. Daca se produce infiltrarea paravenoasa a solutiei, administrarea va fi imediat intrerupta si repornita in alt loc. Pana in prezent au fost raportate doar cazuri izolate de necroza tisulara datorata introducerii accidentale paravenoase. Instilarea intrapleurala: pentru instilarea intrapleurala Onkotrone este diluat cu 50 ml de solutie izotona de clorura de sodiu. Solutia de mitoxantron astfel obtinuta va fi adusa la temperatura corpului si instilata foarte lent (5 - 10 min.) evitand suprapresiunea. Cand se ajunge la o doza cumulata de 200 mg/m2 se va intrerupe administrarea mitoxantronei pentru toate indicatiile.

Contraindicatii
Hipersensibilitate cunoscuta la mitoxantrona, perioada de sarcina, perioada de alaptare.

Masuri de precautie
Se recomanda evitarea contaminarii cu substanta in timpul manipularii produsului Onkotrone (prin utilizarea de manusi de protectie). Dupa contactul solutiei Onkotrone cu pielea sau mucoasele, aria contaminata va trebui intens spalata cu apa calduta (nu fierbinte). Ochii trebuie minutios clatiti cu apa multa. Daca este necesar se recomanda consult oftalmologic. Onkotrone nu va fi administrat in cazul pacientilor cu hipersensibilitate cunoscuta la mitoxantrona. Onkotrone va fi utilizat cu precautie la pacientii cu pancitopenie sau infectii severe. Precautii vor fi necesare si in cazul pacientilor cu insuficienta hepatica si/sau renala grava. O atentie speciala va trebui acordata pacientilor cu antecedente de cardiopatie severa sau pacientilor tratati anterior cu antracicline si/sau iradiati mediastinal. La pacientii cu unul sau mai multi din factorii de risc enumerati anterior sau in cazul administrarii asociate de Onkotrone cu citostatice cardiotoxice sau alte medicamente cardiotoxice, tratamentul trebuie sa fie monitorizat (se reduc dozele daca este necesar), totodata fiind obligatoriu si controlul regulat al functiei cardiace. Pacientii cu insuficienta cardiaca raspund in general la tratamentul cu digitalice si/sau diuretice (vezi "Reactii adverse"). Pacientii care au capacitatea de a procrea trebuie sa foloseasca masuri de contraceptie pe parcursul efectuarii tratamentului cu Onkotrone, precum si 3 luni dupa chimioterapie. Parametrii hematologici trebuie monitorizati inaintea fiecarei administrari de Onkotrone, precum si cel putin o data pe parcursul fiecarui ciclu chimioterapic. Dupa depasirea unei doze cumulate de 160 mg/m2 (la pacientii cu risc 140 mg/m2) este recomandat controlul functiei cardiace. Valorile examenelor paraclinice, in special valorile testelor hepatice trebuie monitorizate inaintea si pe parcursul tratamentului. Onkotrone nu trebuie amestecat cu alte medicamente in solutia perfuzabila sau injectabila. Heparina nu se va adauga solutiei de mitoxantrona datorita posibilei receptari.Nota: Onkotrone produce o coloratie albastru-verzui a urinei timp de 1-2 zile dupa administrare. Sarcina si alaptare: Onkotrone nu va fi administrat in perioadele de sarcina si alaptare. Se recomanda evitarea contaminarii in timpul manipularii produsului (prin utilizarea de manusi de protectie). Dupa contactul accidental al solutiei Onkotrone cu tegumentele sau mucoasele, aria contaminata va trebui spalata bine cu apa calduta (nu fierbinte). Ochii trebuie minutios clatiti cu multa apa. Daca este necesar se recomanda consult oftalmologic.

Reactii adverse
Depresia medulara poate sa apara pe parcursul tratamentului cu mitoxantrona chiar daca tratamentul se efectueaza cu doze normale. Linia leucocitara este in mod deosebit afectata. La pacientii care au efectuat anterior chimioterapie si/sau radioterapie ca si la cei cu stare de sanatate precara poate sa apara un grad accentuat de depresie medulara. Cel mai redus numar de leucocite se inregistreaza in general intre zilele 6 si 15 de la administrare. Activitatea medulara si statusul hematologic se refac, de regula, dupa un interval de 21 zile. Trombocitopenia si scaderea numarului eritrocitelor sunt rareori observate. Greturile si varsaturile pot sa apara temporar. In cele mai multe cazuri ele sunt de intensitate redusa, pana la moderata. Alopecia s-a observat in aproximativ 20% din cazuri, fiind reversibila de cele mai multe ori la intreruperea tratamentului. Pot sa apara reactii adverse cardiace, cum ar fi: modificari tranzitorii ale ECG, scaderea fractiei de ejectie a ventriculului stang, dar si cazuri de insuficienta cardiaca. Fenomenele cardiace se observa in special la pacientii cu risc crescut. Ocazional pot aparea fenomene de stomatita si mucozita (de cele mai multe ori minore) - aceste manifestari sunt mai frecvente si mai durabile in cazul tratamentelor leucemiilor. Ocazional pot sa apara reactii de hipersensibilizare. Exceptional acestea se pot manifesta ca reactii alergice in forme generalizate (ca reactii anafilactice). Foarte rar se pot produce: inapetenta, diaree, dureri abdominale, hemoragii gastrointestinale, astenie, amenoree, febra, dispnee si manifestari neurologice nespecifice. Nu s-a dovedit o corelatie intre manifestarile la nivelul sistemului nervos si tratamentul cu mitoxantrona. Valorile enzimelor hepatice, creatininei serice si ale ureei serice se pot modifica tranzitor in anumite cazuri. Au fost semnalate uneori valori patologice ale nivelului enzimelor hepatice si insuficienta hepatica la pacientii cu leucemie acuta tratati cu mitoxantrona. Administrarea paravenoasa a medicamentului provoaca rareori reactii iritative severe locale. Mitoxantrona produce o coloratie albastru-verzui a urinii timp de 1-2 zile dupa administrare. In rare cazuri s-a observat o coloratie albastra a sclerelor, venelor si tesutului perivenos, precum si a unghiilor (inclusiv onicoliza). In cazul instilarii intrapleurale pot aparea durere si reactii adverse similare administrarii sistemice. Tratamentul reactiilor adverse: Depletia medulara: datorita severitatii depletiei medulare se va initia profilaxia infectiilor prin antibioterapie. Pentru a contracara agranulocitoza si trombocitopenia se recomanda transfuziile de sange integral sau concentratele leucocitare si eritrocitare. Reactiile adverse cardiace: pacientii cu insuficienta cardiaca raspund in general bine la tratamentul cu digitalice si/sau diuretice.

Citeste si despre:

Peritonita bacteriana spontana Peelingul chimic Primul ajutor in cazul febrei la copii Tratamentul febrei la copii Sangele in scaun - hemoragiile digestive De ce merg romanii la stomatolog? Pentru un zambet ca la Hollywood Probioticele. De la disbioza la eubioza si imunitate optima. Hemoragia diverticulara Diferenta dintre radioterapie si chimioterapie 4 solutii pentru un somn lung si odihnitor 10 solutii eficiente pentru combaterea congestiei nazale 6 solutii anti-imbatranire recomandate de dermatologi