MEFOXIN, flacon injectabil

Prospect

Compozitie
Mefoxin (cefoxitin sodium, MSD) este primul dintr-o noua clasa de antibiotice. Mefoxin este un antibiotic beta-lactam derivat prin modificarea chimica a cefamicinei C (o substanta antibiotica naturala produsa de Streptomyces lactamdurans, o noua bacterie filamentoasa). Mefoxin este un antibiotic semisintetic, bactericid, cu spectru larg, care se administreaza parenteral. Cefamicinele, aceasta noua clasa de antibiotice beta-lactam, se caracterizeaza prin structura 7 alfa-metoxi-beta-lactam. Gruparea metoxi este responsabila de proprietatea de rezistenta la degradarea de catre beta-lactamazele bacteriene (penicilinaze si cefalosporinaze). Catenele laterale, atasate la nucleul de baza al cefamicinelor prin modificari chimice, determina cateva dintre actiunile antibacteriene si alte proprietati specifice.

Actiune terapeutica
Mefoxin are o activitate antibacteriana cu spectru larg impotriva germenilor patogeni grampozitivi si gramnegativi, aerobi si anaerobi. Mefoxin este bactericid, inhiband sinteza peretelui celular. Structura moleculara unica a Mefoxin confera acestuia un grad foarte ridicat de rezistenta la beta-lactamaze, un mecanism major de rezistenta bacteriana la peniciline si cefalosporine. Un procent mare de bacili gramnegativi care produc beta-lactamaza si rezista la peniciline si cefalosporine sunt susceptibili la Mefoxin. In plus, un procent mare de coci gram pozitivi si gram negativi, care produc penicilinaza si rezista la peniciline, sunt susceptibili la Mefoxin. Din punct de vedere al predictibilitatii si increderii in eficienta Mefoxin, analiza intregii experiente clinice privind utilizarea acestui antibiotic a aratat o foarte buna corelatie intre rezultatele testelor de sensibilitate cu Mefoxin, eficacitatea bacteriologica a antibioticului la om si eficacitatea lui clinica. in vitro, Mefoxin este activ impotriva urmatoarelor microorganisme: Bacterii aerobe, Coci gram pozitivi incluzand: stafilococi (inclusiv coagulazo-pozitivi coagulazo-negativi si tulpini producatoare de penicilinaza), streptococi beta-hemolitici grup A, streptococi beta-hemolitici grup B (streptococcus agalactiae), streptococcus pneumoniae (Diplococcus pneumoniae). Alti streptococi (exceptand streptococii grup D, inclusiv enterococii, dintre care multe tulpini sunt rezistente, de exemplu streptococcus faecalis); coci gramnegativi incluzand: neisseria gonorrhoeae (inclusiv tulpinile producatoare de penicilinaza), neisseria meningitidis. Bacili gramnegativi (facultativ anaerobi) incluzand: Escherichia coli, Haemophilus influenzae, Klebsiella spp., Klebsiella pneumoniae, Proteus (indol-pozitiv):, Morganella morganii, (fosta Proteus morganii), Proteus vulgaris, Proteus mirabilis, Providencia spp., Providencia rettgeri, (fosta Proteus rettgeri), Salmonella spp., Serratia marcescens, Shigella spp. Bacterii anaerobe, Coci gram pozitivi, incluzand, Peptococcus spp., Peptostreptococcus spp.
Bacili gram pozitivi incluzand: Clostridium spp., clostridium perfringens; coci gram negativi incluzand: Veillonella spp.
Bacili gram negativi incluzand: Bacteroides spp., (incluzand atat tulpinile sensibile cat si cele rezistente la penicilina), Microaerophilic streptococcus, Eubacterium spp., Propionibacterium acnes, Bacteroides fragilis, Bacteroides melaninogenicus, Fusobacterium spp. Mefoxin este activ impotriva unor tulpini ale urmatoarelor bacterii: Acinetobacter calcoaceticus var. anitratum, (Herellea vaginicola), Acinetobacter calcoaceticus, var. lwoffi (Mima polymorpha), Alcaligenes faecalis, Citrobacter spp., Enterobacter spp., Flavobacterium spp.
Mefoxin nu este activ fata de: Pseudomonas spp., cele mai multe tulpini de enterococi, multe tulpini de Enterobacter cloacae, stafilococii rezistenti la meticilina si Listeria monocytogenes.

Indicatii
Tratament: Mefoxin este indicat in tratamentul urmatoarelor infectii cand sunt cauzate de microorganisme sensibile: peritonita si alte infectii abdominale si pelvine; infectii ginecologice; Septicemie; Endocarita; infectii ale tractului urinar, inclusiv gonoreea necomplicata; infectii ale tractului respirator; infectii osoase si articulare; infectii tegumentare si ale tesuturilor moi. Mefoxin este un antibiotic bactericid cu spectru larg, indicat in tratamentul infectiilor cauzate de tulpinile sensibile ale agentilor patogeni grampozitivi si gramnegativi, aerobi si anaerobi (vezi "Microbiologie"). Mefoxin este eficient clinic nu numai in infectii datorate organismelor sensibile la antibiotice, ci si in infectii datorate organismelor rezistente la unul sau mai multi dintre urmatorii agenti antibacterieni: penicilina, ampicilina, carbenicilina, tetracicline, eritromicina, cloramfenicol, cefalosporina, kanamicina, gentamicina, tobramicina si sulfametoxazol-trimetoprim. Multi agenti patogeni gramnegativi sunt rezistenti la peniciline si cefalosporine prin actiunea b-lactamazelor produse de ei. Mefoxin are o stabilitate remarcabila in prezenta acestor b-lactamaze bacteriene: penicilinaze si cefalosporinaze. Prin urmare, eficacitatea clinica a Mefoxin se extinde la numeroase infectii cauzate de asemenea germeni, printre care o importanta clinica deosebita au: E.coli, Klebsiella, Proteus mirabilis, Proteus indol-pozitiv (care include microorganismele numite acum Morganella morganii si Proteus vulgaris); Serratia marcescens; Providencia (inclusiv Providencia rettgeri) si anaerobul Bacteroides fragilis. Mefoxin este indicat in tratamentul infectiilor mixte provocate de tulpinile sensibile ale bacteriilor aerobe si anaerobe. Majoritatea acestor infectii mixte sunt asociate cu contaminarea prin flora fecala, dar si prin flora provenita din vagin, de pe tegumente sau din cavitatea bucala. Bacteroides fragilis este germenele anaerob cel mai frecvent implicat in aceste infectii mixte. El este de obicei rezistent la aminoglicozide, cefalosporine si, practic, la toate penicilinele. Totusi, Bacteroides fragilis este de obicei sensibil la Mefoxin. Mefoxin este indicat ca terapie adjuvanta in tratamentul chirurgical al infectiilor, incluzand abcese, infectii care complica perforatiile viscerelor cavitare, infectii cutanate si infectii ale seroaselor, cauzate fie de aerobi, fie de o asociere aerobi si anaerobi, fie doar de anaerobi. Experienta clinica a demonstrat ca Mefoxin poate fi administrat pacientilor care mai primesc si carbenicilina, kanamicina, gentamicina, tobramicina sau amikacina (vezi "Precautii" si "Posologie si mod de administrare"). Profilaxie: Mefoxin este indicat pentru prevenirea anumitor infectii postoperatorii la pacientii care au suferit interventii chirurgicale considerate ca fiind contaminate sau potential contaminate si in cazurile in care aparitia unei infectii post-operatorii poate fi deosebit de grava.

Doze si mod de administrare
Mefoxin poate fi administrat intravenos sau intramuscular (vezi mai jos indicatiile de reconstituire pentru fiecare cale de administrare in parte). Posologia si calea de administrare trebuie determinate in functie de severitatea infectiei, sensibilitatea germenilor cauzali si starea pacientului. Tratamentul poate fi initiat in timp ce se asteapta rezultatul testelor de sensibilitate. Posologia terapeutica: adulti: doza uzuala pentru un adult este 1 g sau 2 g de Mefoxin la 8 ore (vezi tabelul).

Posologia uzuala la adulti:

La adultii cu insuficienta renala se poate administra o doza initiala de incarcare de 1-2 g. Dupa doza de incarcare pot fi folosite drept ghid de administrare recomandarile pentru doza de intretinere. La pacientii supusi hemodializei, doza de incarcare de 1-2 g trebuie administrata dupa fiecare hemodializa, iar doza de intretinere se stabileste in functie de indicatiile din tabelul de mai jos.

Dozele de intretinere la adultii cu functie renala redusa:

Infectii necomplicate ale tractului urinar: in infectiile necomplicate ale tractului urinar datorate germenilor sensibili, s-a dovedit eficienta administrarea intramusculara a 1 g de Mefoxin de doua ori pe zi. Gonoree necomplicata: pentru terapia monodoza a gonoreei necomplicate, inclusiv cea cauzata de tulpinile producatoare de penicilinaza, doza recomandata este de 2 g de Mefoxin intramuscular administrat impreuna cu 1 g probenecid per os (simultan sau cu pana la o ora inainte).

Nou-nascuti (inclusiv prematuri, sugari si copii) - schema de administrare in pediatrie:

* Vezi "Precautii pentru nou-nascuti" la "Administrare"

** Datele clinice sunt insuficiente pentru a recomanda administrarea intramusculara la sugarii cu o varsta mai mica de 3 luni.
In infectiile severe doza zilnica totala poate fi crescuta pana la 200 mg/kg corp, cu conditia sa nu depaseasca 12 g/zi. Mefoxin nu se recomanda in tratamentul meningitei. Daca se suspecteaza o meningita, trebuie folosit un antibiotic corespunzator. La copiii cu insuficienta renala intervalul de administrare trebuie redus asa cum s-a indicat pentru adulti.
Posologia profilactica: in chirurgie, pentru administrare profilactica se recomanda urmatoarele doze: Chirurgie generala: adulti: 2 g administrate intramuscular sau intravenos cu 30-60 de minute inainte de incizia initiala; apoi cate 2 g la 6 ore. De obicei terapia profilactica nu se prelungeste peste 24 de ore. Nou nascuti, sugari si copii: (Vezi "Precautii pentru nou-nascuti" la "Administrare"). In cazul sugarilor si copiilor se pot administra 30-40 mg/kg corp la intervalele mentionate mai sus. Totusi, la nou nascuti se poate administra o doza de 30-40 mg/kg corp cu 30-60 de minute inainte de incizia initiala, urmand ca a doua si a treia doza sa fie administrate la intervale de 8-12 h. Datele clinice sunt insuficiente pentru a recomanda administrarea intramusculara la sugarii cu o varsta mai mica de 3 luni. Obstetrica si ginecologie: pentru pacientele supuse interventiei cezariene se va administra intravenos o singura doza de 2 g imediat dupa sectionarea cordonului ombilical. Pentru profilaxie, in procedurile chirurgicale ginecologice, se administreaza o singura doza de 2 g intravenos sau intramuscular cu 30-60 de minute inainte de inceperea interventiei. In procedurile prelungite sau cand se suspecteaza o contaminare intensa, se pot administra in plus, la intervale de 6 ore, doze de cate 2 g. De obicei terapia profilactica nu se prelungeste peste 24 de ore.
Administrare: precautii pentru nou-nascuti: solutiile care contin conservant nu vor fi injectate sau perfuzate intravenos la nou nascuti. La nou-nascuti s-a semnalat o toxicitate legata de alcoolul benzilic folosit drept conservant in apa bacteriostatica pentru injectii si in solutia injectabila bacteriostatica de clorura de sodiu. Nu exista date disponibile despre toxicitatea altor conservanti la aceasta grupa de varsta. De aceea, orice diluant folosit cu Mefoxin in tratamentul nou-nascutilor, nu trebuie sa contina conservanti.
Administrarea intravenoasa: reconstituirea Mefoxin cu apa sterila pentru injectii: 1 g este solubil in 2 ml. Desi Mefoxin este foarte solubil, pentru administrare intravenoasa este preferabil sa se adauge 10 ml de apa sterila pentru injectii in flaconul de 1 g sau de 2 g. Se va agita si apoi se va extrage intregul continut al fiolei in seringa. Pentru administrarea intravenoasa directa, Mefoxin va fi injectat lent in vena intr-o perioada de 3-5 minute sau se va administra in perfuzie, daca pacientul primeste solutii parenterale. Cand trebuie administrate pacientului cantitati mari de lichid se poate folosi o perfuzie intermitenta de Mefoxin. Totusi, in timpul perfuziei solutiei care contine Mefoxin este de preferat intreruperea temporara a administrarii altor solutii perfuzabile in acelasi loc (prin folosirea unui set de perfuzii intravenoase corespunzator). Solutia de Mefoxin poate fi administrata si prin perfuzie intravenoasa continua picatura (vezi mai jos compatibilitate si stabilitate).
Administrarea exclusiv intramusculara: pentru injectare se reconstituie 1 g de Mefoxin cu 2 ml apa sterila pentru injectii sau cu solutie 0,5% sau 1% de lidocaina HCl (fara epinefrina). Mefoxin se administreaza prin injectare profunda intr-o masa musculara bine reprezentata. A se evita injectarea intr-un vas sanguin. Nota: unii pacienti sunt sensibili la lidocaina.
Reconstituirea solutiei. Tabelul urmator este prezentat pentru usurarea reconstituirii Mefoxin atat pentru administrarea intravenoasa cat si pentru cea intramusculara.

* Se agita pana la dizolvare si apoi se lasa pana cand solutia devine clara


Contraindicatii
Mefoxin este contraindicat la persoanele cu hipersensibilitate la cefoxitin. in absenta experientei clinice, Mefoxin nu va fi administrat pacientilor cu hipersensibilitate la cefalosporine.

Masuri de precautie
Exista unele dovezi clinice si de laborator de alergenicitate partial incrucisata intre cefamicine si alte antibiotice b-lactam, peniciline si cefalosporine. La cele mai multe antibiotice b-lactam au fost semnalate reactii severe (inclusiv soc anafilactic). inainte de instituirea terapiei cu Mefoxin se impune o anamneza atenta in ceea ce priveste reactiile de hipersensibilitate la antibioticele b-lactam. Mefoxin va fi administrat cu precautie la pacientii alergici la penicilina. Antibioticele se vor administra cu precautie la orice pacient care a prezentat stari alergice, in special la medicamente. Daca apare o reactie alergica la Mefoxin, tratamentul trebuie intrerupt. Colita pseudomembranoasa a fost semnalata practic la toate antibioticele. Aceasta poate varia in severitate de la forme usoare la forme cu risc letal. De aceea, antibioticele se vor prescrie cu precautie la toti pacientii cu antecedente de afectiuni gastrointestinale si, in particular, de colita. Este important sa se ia in considerare diagnosticul de colita pseudomembranoasa la pacientii care dezvolta o diaree asociata cu terapia antibiotica. Studiile indica una din toxinele produse de Clostridium difficile ca fiind o cauza principala a colitelor asociate antibioterapiei dar nu sunt excluse si alte cauze. Doza zilnica totala trebuie redusa cand se administreaza Mefoxin la pacientii cu diureza scazuta temporar sau definitiv datorita insuficientei renale (vezi "Posologie si mod de administrare") deoarece pot aparea concentratii serice crescute si prelungite ale antibioticului la administrarea unor doze uzuale. Interferenta cu testele de laborator: Daca se folosesc substante reducatoare, poate aparea o reactie fals pozitiva de glicozurie, nu insa si in cazul folosirii metodelor specifice cu glucozoxidaza. Daca concentratia serica de Mefoxin depaseste 100 mg/ml, pot aparea cresteri false ale creatininei serice, masurata prin metoda Jaffe. Nu se va masura creatininemia la pacientii tratati cu Mefoxin decat daca probele serice au fost recoltate dupa cel putin 2 ore de la administrarea medicamentului. Cefoxitinul, la concentratii urinare mari, poate interfera cu reactia Porter-Silber de masurare a 17-hidroxi-corticosteroizilor urinari producand o crestere falsa, moderata a rezultatelor obtinute. Sarcina si alaptare: Terapia in sarcina: Nu exista studii controlate privind utilizarea la femeile gravide. Folosirea medicamentului in timpul sarcinii impune evaluarea beneficiilor scontate comparativ cu riscurile posibile. Terapia in perioada de alaptare: Mefoxin se excreta in laptele uman. Daca se indica folosirea sa, se va administra cu precautii.

Reactii adverse
Mefoxin este in general bine tolerat. Efectele adverse rareori impun sistarea tratamentului, fiind de obicei usoare si tranzitorii. Cele mai frecvente reactii adverse sunt reactiile locale dupa injectarea intramusculara sau intravenoasa.La administrarea intravenoasa poate aparea tromboflebita. Dupa injectarea intramusculara s-au semnalat: durere, induratie si sensibilitate. Alergice: S-au semnalat: rash (inclusiv dermatita exfoliativa si necroliza epidermica toxica), urticarie, prurit, febra si alte reactii alergice, inclusiv soc anafilactic. Cardiovasculare: Hipotensiune. Gastrointestinale: in timpul sau dupa tratamentul antibiotic poate aparea diaree, inclusiv colita pseudomembranoasa. Greata si varsaturile au fost semnalate rar. Hematologice: S-au semnalat: eozinofilie, leucopenie, inclusiv granulocitopenie, neutropenie, anemie (inclusiv anemie hemolitica), trombocitopenie si depresia maduvei hematogene. La anumiti indivizi, in special la cei cu azotemie, in timpul terapiei cu Mefoxin se poate pozitiva testul Coombs direct. Musculare: Agravarea miasteniei gravis (un singur caz semnalat). Hepatice: S-au semnalat cresteri tranzitorii ale nivelurilor serice de GOT, GPT, LDH, fosfataza alcalina si icter. Renale: S-au observat cresteri ale creatininemiei si/sau ale nivelurilor azotului ureic sanguin. Ca si in cazul cefalosporinelor, insuficienta renala acuta a fost rar semnalata. Deoarece de obicei au fost prezenti factori predispozanti pentru azotemia prerenala sau pentru afectarea functiei renale, este dificil de stabilit rolul terapiei cu Mefoxin in modificarea testelor renale.