Indicatii
Melanom malign.
Leucemie mielocitara cronica rezistenta.
Carcinom ovarian recurent, metastatic sau inoperabil.
Administrarea hidroxiureei concomitent cu radioterapia este indicata pentru controlul evolutiei locale a carcinomului primar cu celule scuamoase (epidermoid) al capului si gatului (excluzand buzele) si a carcinomului de col uterin.
Toate schemele terapeutice trebuie sa se bazeze pe greutatea pacientului sau pe greutatea ideala.
Utilizarea concomitenta a hidroxiureei cu alti agenti mielosupresori poate necesita ajustarea dozelor.
NOTA: Daca pacientul prefera astfel sau nu poate inghiti capsulele, continutul capsulelor poate fi pus intr-un pahar cu apa si inghitit imediat. In acest caz este posibil ca excipientii din capsule sa nu se dizolve si sa pluteasca la suprafata apei. Tumori solide
Terapia intermitenta
Doza uzuala este de 80 mg hidroxiuree/kg, administrata oral, in priza unica, o data la 3 zile.
Terapie continua
Doza uzuala este de 20-30 mg hidroxiuree/kg si zi, administrata oral, in priza unica.
Administrarea intermitenta ofera avantajul reducerii toxicitatii (de exemplu, deprimarea maduvei hematopoietice). Pacientii tratati dupa aceasta schema au necesitat rareori intreruperea completa a terapiei datorita toxicitatii.
Asocierea cu radioterapia
Carcinomul primar cu celule scuamoase (epidermoid) al capului si gatului (excluzand buzele) si carcinomul de col uterin
Doza recomandata este de 80 mg hidroxiuree/kg, administrata oral, in priza unica, o data la fiecare 3 zile.
Administrarea hidroxiureei trebuie inceputa cu cel putin 7 zile inaintea initierii iradierii si trebuie continuata in timpul radioterapiei, precum si ulterior, atat timp cat pacientul este tinut sub observatie si nu prezinta reactii adverse severe sau neobisnuite.
Iradierea trebuie efectuata la doza adecvata respectivei situatii terapeutice; de obicei, nu este necesara ajustarea dozelor de radiatii atunci cand se administreaza concomitent hidroxiuree
Leucemia mielocitara cronica rezistenta
Terapie continua
Doza uzuala este de 20-30 mg hidroxiuree/kg si zi, administrata oral, in priza unica.
Evaluarea eficacitatii antineoplazice a hidroxiureei se va face dupa 6 saptamani de tratament. Cand raspunsul clinic este semnificativ, terapia trebuie continuata pe termen nedefinit.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la hidroxiuree sau la oricare dintre excipientii produsului.
Sarcina si alaptarea.
Precautii
Tratamentul cu hidroxiuree nu trebuie initiat daca functia hematopoietica este deprimata. Prima si cea mai frecventa manifestare a deprimarii maduvei hematopoietice este leucopenia. Trombocitopenia si anemia pot sa apara mai putin frecvent si rareori preced leucopenia. Totusi, refacerea dupa mielosupresie este rapida dupa intreruperea tratamentului.
Trebuie retinut ca deprimarea maduvei hematopoietice apare predominant la pacientii care au fost supusi anterior radioterapiei sau chimioterapiei. Hidroxiureea trebuie utilizata cu precautie la astfel de pacienti.
Tratamentul trebuie intrerupt daca numarul leucocitelor scade sub 2500/mm3 sau numarul trombocitelor scade sub 100000/mm3. in aceste cazuri determinarea numarului de celule sanguine trebuie reverificata dupa 3 zile si terapia trebuie reluata cand numarul lor creste semnificativ spre limita normalului. Deoarece raspunsul hematopoetic este prompt, de obicei este necesara omiterea catorva doze.
De asemenea, radioterapia trebuie intrerupta daca raspunsul promt nu apare in timpul tratamentului cu hidroxiuree si radioterapie in asociere. Totusi, necesitatea amanarii radioterapiei a fost rara; de obicei radioterapia a fost continuata utilizand dozele si tehnica recomandate.
Durerea sau discomfortul datorat inflamatiei membranelor la locul iradiat (mucosita) sunt de obicei controlate prin administrarea de anestezice locale sau de analgezice orale. Daca reactia este severa, tratamentul cu hidroxiuree trebuie intrerupt temporar; daca este foarte severa, sedintele de iradiere pot fi amanate temporar. Totusi, a fost rar necesar intreruperea acestor terapii.
Tulburarile gastrice severe, cum sunt greata, varsaturile si anorexia, aparute ca urmare a terapiei asociate, pot fi de obicei controlate prin intreruperea temporara a administrarii hidroxiureii; rareori a fost necesara si intreruperea iradierii.
Interactiuni medicamentoase
Studiile in vitro au demonstrat o crestere semnificativa a activitatii citarabinei asupra celulelor in conditiile tratamentului concomitent cu hidroxiuree. Nu s-a stabilit daca aceasta interactiune determina toxicitate sinergica in vivo, nici daca este necesara modificarea dozelor de citarabina.
Deoarece hidroxiureea poate creste concentratia plasmatica a acidului uric, poate fi necesara ajustarea dozelor medicatiei uricozurice.
Atentionari speciale
Frecvent se observa macrocitoza, care nu este legata de un deficit de acid folic sau de vitamina B12.
Hidroxiureea poate determina liza celulara masiva, mai ales la inceputul tratamentului, insotita de hiperuricemie si hiperuricozurie. Aparitia nefropatiei urice la pacientii cu leucemie sau limfom poate fi prevenita printr-o hidratare adecvata si, in unele cazuri, prin administrare de allopurinol. Alcalinizarea urinei poate fi necesara daca uricemia este crescuta.
Deoarece hidroxiureea se elimina in principal pe cale renala, este necesara supravegherea functiei renale si a diurezei in cursul tratamentului si administrarea cu prudenta in cazurile de insuficienta renala confirmata.
Varstnicii pot fi mai sensibili la efectele mielotoxice ale hidroxiureei; se recomanda reducerea dozelor.
Anemia severa trebuie corectata inaintea initierii terapiei cu hidroxiuree. Daca anemia apare in cursul tratamentului, trebuie corectata fara intreruperea terapiei cu hidroxiuree.
Hidroxiureea poate reduce clearance-ul plasmatic al ferului precum si utilizarea ferului de catre eritrocite, dar nu pare sa modifice durata de viata a eritrocitelor.
La pacientii care dezvolta leucopenie trebuie urmarita aparitia semnelor de infectie. in cazul bolnavilor cu neutropenie si febra, tratamentul trebuie inceput cu antibiotice cu spectru larg pana la efectuarea testelor microbiologice.
Inaintea si in timpul tratamentului, trebuie evaluate, in mod repetat, profilul hematologic, incluzand medulograma, daca este necesara, precum si functia renala si hepatica. Dozarea hemoglobinei, numaratoarea leucocitelor si a trombocitelor trebuie efectuate cel putin o data pe saptamana in cursul tratamentului cu hidroxiuree.
Hidroxiureea administrata in timpul sarcinii poate afecta fatul si este cunoscuta ca agent teratogen la animale. Administrarea de doze cuprinse intre 1/3-2 ori doza maxima la om la femele de iepure si sobolan in perioada de gestatie a determinat aparitia de malformatii congenitale.
Nu exista studii adecvate si bine controlate la femei gravide. in concluzie, administrarea produsului este contraindicata in perioada de sarcina. Se recomanda ca femeile aflate la varsta fertila sa utilizeze metode contraceptive in timpul tratamentului cu hidroxiuree.
Hidroxiureea se excreta in lapte. Datorita riscului unor reactii adverse severe la sugari, se va decide fie intreruperea alaptarii, fie intreruperea tratamentului cu hidroxiuree, in functie de importanta medicamentului pentru mama.
Deoarece la doze mari hidroxiureea poate determina somnolenta si, rareori, ameteli si dezorientare, se recomanda atentie la conducatorii de vehicule sau la cei care folosesc utilaje.
Hematologice
Reactiile adverse cele mai frecvente au fost deprimarea maduvei hematopoetice (leucopenie, anemie si, ocazional, trombocitopenie). De asemenea, poate aparea frecvent o macrocitoza, care nu este legata de un deficit de acid folic sau de vitamina B12.
Gastro-intestinale
Reactiile adverse gastro-intestinale includ greata, varsaturi, diaree, constipatie, anorexie, stomatita, afte bucale.
Dermatologice
Reactiile dermatologice includ prurit, eruptii cutanate maculopapulare, eritem facial si periferic. Alopecia apare rar. La unii pacienti, dupa cativa ani de terapie de intretinere zilnica cu hidroxiuree, au fost observate hiperpigmentare, atrofia pielii si a unghiilor, formarea de scuame, papule violete si alopecie.
Pacientii supusi radioterapiei pot prezenta o exacerbare a eritemului post- iradiere.
Neurologice
Dozele mari pot produce somnolenta de intensitate moderata. Rar, au aparut tulburari neurologice: cefalee, ameteli, dezorientare, halucinatii si convulsii.
Renale
Ocazional, hidroxiureea poate determina o afectare temporara a functiei tubulare, insotita de cresteri ale concentratiei plasmatice ale acidului uric, ureei si creatininei. Datorita lizei celulare produse de hidroxiuree, pot sa apara hiperuricemie si hiperuricozurie, eventual litiaza renala urica.
Alte reactii adverse
Foarte rar au fost raportate febra, frisoane si cresteri ale concentratiilor enzimelor hepatice. Rareori s-au raportat reactii pulmonare acute asociate administrarii de hidroxiuree; acestea au constat in infiltrate pulmonare difuze, febra si dispnee.
Exceptional au fost semnalate, ca si pentru alte preparate antimitotice, amenoree, oligospermie sau azoospermie, in general reversibile.
Tratamentul asociat (hidroxiuree si radioterapie)
Reactiile adverse observate sunt similare cu cele raportate in cazul utilizarii hidroxiureei in monoterapie. Aceste reactii includ in principal, deprimare medulara (leucopenie si anemie) si iritatii gastrice. Majoritatea pacientilor care au primit tratament asociat au prezentat leucopenie. Scaderea trombocitelor sub 100000/mm3 a aparut rar si numai in prezenta leucopeniei. De asemenea reactiile gastr-intestinale au aparut si in cazul radioterapiei ca unic tratament.
Supradozaj
In cazul supradozajului, predomina riscul toxicitatii hematologice. Dupa intreruperea tratamentului, hematopoieza revine rapid la normal. In unele cazuri este necesara transfuzie.
Au fost raportate efecte toxice acute cutaneo-mucoase la pacientii tratati cu hidroxiuree in doze de cateva ori mai mari decat cele recomandate. De asemenea, s-au observat eritem violaceu, edeme ale palmelor si ale plantelor, urmate de descuamarea mainilor si a picioarelor, hiperpigmentare intensa generalizata a pielii si stomatita acuta severa.
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperaturi sub 30 grade Celsius, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.
Compozitie
O capsula contine hidroxiuree 500 mg i excipienti: capsula - lactoza monohidrat, hidrogenofosfat de disodiu anhidru, acid citric anhidru, stearat de magneziu; capac - oxid galben de fer (E 172), indigocarmin (E 132), dioxid de titan (E 171), gelatina; corp - dioxid de titan (E 171), eritrozina (E 127), gelatina
Ambalaj
Cutie cu un flacon din sticla bruna continand 100 capsule.
Fabricant
Bristol-Myers Squibb, Italia
Detinatorul autorizatiei de punere pe piata
Bristol-Myers Squibb
345 Park Avenue, New York 10154, SUA
Data ultimei verificari a prospectului - Februarie 2005