Indicatii
Dobutamina clorhidrat este indicata cand este nevoie de stimulare inotropa in tratamentul pacientilor cu stari de hipoperfuzie, al caror debit cardiac este insuficient fata de nevoile circulatorii. Dobutamina clorhidrat este indicata, de asemenea, ca suport inotrop necesar pacientilor cu presiuni ventriculare de umplere anormal de crescute care induc riscul congestiei si edemului pulmonar.
Conditiile care pot precipita asemenea situatii includ urmatoarele stari de hipoperfuzie:
De origine cardiaca. A. Insuficienta cardiaca acuta. Infarct miocardic acut. Soc cardiogen. Dupa interventii chirurgicale pe cord. Deprimarea contractilitatii cardiace indusa de medicamente ca in cazul administrarii in exces a blocantilor beta-adrenergici. B. Insuficienta cardiaca cronica. Decompensarea acuta a insuficientei cardiace cronice congestive. Suport inotrop temporar in insuficienta cardiaca cronica congestiva grava, ca adjuvant al terapiei conventionale cu agenti inotropi orali, vasodilatatoare sistemice si diuretice.
De origine non-cardiaca. A. Stari de hipoperfuzie acuta secundara traumatismelor, interventiilor chirurgicale, septicemiilor sau hipovolemiei, cand tensiunea arteriala medie este peste 70 mm Hg si presiunea pulmonara capilara este de 18 mm Hg sau mai mare, cu raspuns inadecvat la volumul de umplere si presiune ventriculara de umplere crescuta. B. Debit cardiac scazut ca urmare a ventilatiei mecanice cu presiune expiratorie pozitiva (PEEP).
Dobutamina clorhidrat poate fi folosita ca un substitut pentru exercitiul fizic in testarea in scop diagnostic a bolii coronariene. Cand dobutamina clorhidrat este folosita in acest scop, ca si in cazul testului la efort, pacientii trebuie informati asupra riscurilor potentiale ale acestui test. In plus, pacientii trebuie monitorizati atent ca si in cazul testarilor la stres fizic standard, inclusiv monitorizare electrocardiografica continua.
Administrarea: Din cauza timpului mic de injumatatire, dobutamina clorhidrat trebuie administrata i.v. in perfuzie continua. Dupa ce s-a ajuns la un ritm constant de perfuzare sau dupa schimbarea ritmului, se ajunge la o concentratie plasmatica constanta a dobutaminei in aproximativ 10 min. De aceea, dozele de incarcare sau injectarea in bolus nu sunt necesare si nu se recomanda.
Dozajul recomandat: Ritmul de perfuzie necesar pentru cresterea debitului cardiac variaza intre 2,5 si 10 mcg/kg corp /min la majoritatea pacientilor.
In mod frecvent, dozele de pana la 20 mcg/kg corp /min sunt necesare pentru o imbunatatire hemodinamica corespunzatoare. In rare cazuri au fost raportate rate de perfuzare de pana la 40 mcg/kg corp /min. Ritmul de administrare si durata terapiei ar trebui ajustate functie de raspunsul pacientului la tratament, determinat pe baza urmatorilor indicatori clinici: parametri hemodinamici cum ar fi frecventa si ritmul cardiac, presiunea arteriala si, daca este posibil, debitul cardiac si presiunile de umplere ventriculara (presiunea venoasa centrala, presiunea capilara pulmonara si presiunea atriala stanga) si semnele congestiei pulmonare si ale irigarii diferitelor organe (excretia urinara, temperatura cutanata si starea psihica). Au fost administrate unor pacienti concentratii de pana la 5 000 mg/l (250 mg/ 50 ml). Volumul final administrat trebuie determinat functie de cerintele volemice ale pacientilor. Terapia cu Dobutrex se va intrerupe, recomandabil, prin reducerea graduala a dozei de dobutamina clorhidrat, decat prin incetarea brusca a administrarii acesteia.
Unitati de dozaj: Majoritatea rapoartelor despre dozele de dobutamina clorhidrat exprima doza in raport de greutatea corpului, de exemplu, mcg/kg corp /min. Aceasta practica este folositoare pentru a calcula dozele pentru sugari si copii, decat pentru adulti. La adulti, greutatea corpului are o influenta mica asupra efectului dobutaminei; deoarece dozajul de dobutamina clorhidrat trebuie calculat pentru fiecare pacient in parte, la adulti doza poate fi usor calculata in mcg/min. Doza de dobutamina clorhidrat poate fi initiata la 100-200 mcg/min si crescuta gradual pana la 1000-2000 mcg/min sau chiar mai mult, functie de raspunsul clinic si hemodinamic al fiecarui pacient in parte.
Reconstituire: Dobutamina clorhidrat poate fi reconstituita cu apa distilata injectabila, apa sterila injectabila sau cu dextroza injectabila 5%. Ocazional, cand se anticipeaza necesitatea unei perfuzii prelungite intr-un volum mic, reconstituirea dobutaminei clorhidrat cu apa sterila injectabila reduce riscul contaminarii cu bacterii a solutiei reconstituite. Solutiile saline nu trebuie utilizate in reconstituirea dobutaminei clorhidrat, din cauza posibilitatii de interferenta a ionilor de clor printr-un efect ionic obisnuit. Pentru reconstituire, adaugati 10 ml de dizolvant in fiola nr. 7051 cu dobutamina clorhidrat 250 mg. Daca materialul nu este complet dizolvat mai adaugati 10 ml de dizolvant. Pentru reconstituirea fiolei nr. 7052 adaugati 10 ml de dizolvant.
Dilutia succesiva: Dobutamina clorhidrat reconstituita ramane stabila la o concentratie de 25 mg/ml. Oricum, in marea majoritate a cazurilor, dobutamina clorhidrat trebuie diluata si mai mult pana la o concentratie de 5 mg/ml sau chiar mai putin inainte de administrare. Se dilueaza cu dextroza injectabila 5%, solutie de clorura de sodiu injectabila 0,9% sau lactat de sodiu injectabil. A nu se adauga dobutamina clorhidrat la solutia injectabila de bicarbonat de sodiu 5% sau oricarei alte solutii puternic alcaline. Din cauza potentialelor incompatibilitati fizice, este recomandabil ca dobutamina clorhidrat sa nu fie amestecata cu alte medicamente in aceeasi solutie.
Dobutamina clorhidrat nu trebuie utilizata in conjunctie cu alti agenti sau dizolvanti care contin atat bisulfit de sodiu, cat si etanol. Stabilitate: Solutia reconstituita poate fi pastrata la frigider pentru 96 de ore si la temperatura camerei o perioada de 24 de ore. Solutiile i.v. trebuie utilizate in 24 de ore. Solutiile continand dobutamina clorhidrat pot prezenta o culoare roz care, daca este prezenta, se va accentua in timp. Aceasta schimbare de culoare este datorata unei usoare oxidari a medicamentului, dar nu influenteaza efectul acestuia de-a lungul perioadelor de timp discutate mai sus.
Ritmurile de perfuzie functie de concentratia dobutaminei hidroclorid: Ritmurile perfuziei i.v. care trebuie sa asigure o anumita dozare sunt functie de concentratia dobutaminei clorhidrat in lichidul de perfuzie. Tabelul care urmeaza prezinta un ghid orientativ asupra ratelor de perfuzare (in ml/kg corp /min) recomandate pentru cele trei concentratii de dobutamina clorhidrat care se utilizeaza in mod frecvent (250, 500 si 1 000 mg/l) in vederea asigurarii dozajelor medicamentului (in mcg/kg corp /min) care sunt indicate in coloana din stanga a tabelului.
Contraindicatii
Sensibilitatea cunoscuta la dobutamina clorhidrat.
Precautii
Doza de dobutamina trebuie redusa sau chiar se poate opri temporar tratamentul daca apar cresteri nedorite ale frecventei cardiace sau presiunii sistolice sau daca apar fenomene aritmice. Dobutamina poate sa precipite sau sa exacerbeze activitatea ventriculara ectopica; rareori poate cauza tahicardie ventriculara sau fibrilatie. Pentru ca dobutamina faciliteaza conducerea atrioventriculara, pacientii cu flutter atrial sau fibrilatie atriala pot sa dezvolte raspunsuri ventriculare rapide. O atentie deosebita trebuie acordata cazurilor cand Dobutrex trebuie administrat pacientilor cu infarct miocardic acut, pentru ca orice crestere excesiva a frecventei cardiace sau a tensiunii arteriale poate intensifica ischemia.
Dobutamina si alti agenti inotropi nu imbunatatesc hemodinamica la majoritatea pacientilor cu obstructii mecanice care impiedica fie umplerea, fie golirea ventriculara, sau pe amandoua. Raspunsul inotrop poate fi inadecvat in cazul pacientilor cu o marcata reducere a compliantei ventriculare. Asemenea conditii sunt prezente in tamponada cardiaca, stenoza aortica valvulara si stenoza idiopatica hipertrofica subaortica.
Atentionari
In timpul administrarii de dobutamina, ca si in cazul oricarei alte catecolamine parenterale, trebuie monitorizate atent frecventa cardiaca, ritmul cardiac, debitul cardiac, tensiunea arteriala si ritmul de perfuzie. Scaderi precipitate ale tensiunii arteriale, asociate cu administrarea de dobutamina, au fost descrise ocazional. Scaderea dozei sau intreruperea perfuziei duce de obicei la revenirea rapida a tensiunii arteriale la valorile normale, dar exista cazuri rare cand reversibilitatea acestui proces nu este imediata solicitand interventia activa. Dobutamina trebuie utilizata cu multa atentie in socul cardiogen cu hipotensiune severa (valori medii ale tensiunii arteriale sub 70 mm Hg). Daca valorile tensiunii arteriale raman scazute sau descresc progresiv in timpul administrarii de dobutamina, in ciuda presiunii de umplere ventriculara adecvate si a debitului cardiac, trebuie luata in considerare administrarea concomitenta a unui agent vasoconstrictor periferic, cum ar fi dopamina sau noradrenalina.
Utilizarea pediatrica: Dobutamina a fost administrata copiilor cu stari de hipoperfuzie prin debit scazut. Unele efecte hemodinamice ale dobutaminei pot sa difere la copii in comparatie cu adultii. Cresteri ale frecventei cardiace si ale presiunii sanguine sunt mai frecvente si mai intense, deci daca dobutamina se administreaza copiilor, acestia trebuie monitorizati cu mare atentie.
Interactiuni medicamentoase
Dobutamina in combinatie cu dopamina creste tensiunea arteriala sistemica, fluxul sanguin renal, fluxul urinar si excretia de sodiu si previne cresterea presiunii de umplere ventriculara care tinde sa apara dupa administrarea numai a dopaminei. In general, combinatia nu creste debitul cardiac mai mult decat o doza echivalenta de dobutamina administrata singura. Combinatia de dobutamina si vasodilatatoare (de ex.: nitroglicerina, nitroprusiat) a fost folosita, mai ales in cazul pacientilor cu cardiopatie ischemica. Aceasta potenteaza marirea debitului cardiac si micsorarea rezistentei vasculare sistemice si presiunii ventriculare de umplere.
Presiunea sanguina produsa de frecventa cardiaca este fie usor crescuta, fie ramane neschimbata. Efectele dobutaminei pot fi contracarate de antagonistii beta-adrenergici. In timpul tratamentului cu beta-antagonisti, doze scazute de dobutamina pot manifesta grade variate de activitate alfa-adrenergica, cum ar fi vasoconstrictia.
Din cauza faptului ca interactiunea dintre dobutamina si antagonisti la nivelul receptorilor beta este reversibila, aceste doua clase de medicamente se vor afla in competitie. Astfel, administrarea unor doze mai mari de dobutamina va contracara progresiv efectul antagonistilor receptorilor beta-adrenergici.
Nu a fost stabilita siguranta utilizarii acestui produs in timpul sarcinii. Evaluarea rezultatelor obtinute in cazul studiilor pe animale nu a demonstrat ca administrarea acestui medicament ar avea un efect nociv asupra embrionului sau fatului, cursului gestatiei si a dezvoltarii peri- si postnatale. Dobutamina nu trebuie administrata in timpul sarcinii decat daca potentialele efecte benefice pentru mama depasesc riscul la care este supus fatul.
Reactii locale la nivelul injectiei i.v.: Rapoarte ocazionale de flebita. Au fost descrise cazuri de inflamatii locale dupa administrarea inadecvata a perfuziei.
Alte efecte: Greata, dureri de cap, durere anginoasa, dureri toracice nespecifice, palpitatii, tahipnee si reactii sugestive pentru hipersensibilitate, inclusiv eruptii eritematoase, febra, eozinofilie si bronhospasm.
Supradozare
Semne si simptome: Simptomele de intoxicatie pot include: anorexie, greata, varsaturi, tremuraturi, anxietate, palpitatii, dureri de cap, respiratie superficiala, dureri toracice - anginoase si nespecifice. Efectele pozitive cronotrope si inotrope ale dobutaminei pot determina hipertensiune, tahiaritmii, ischemie miocardica si fibrilatie ventriculara. Hipotensiunea poate fi rezultatul vasodilatatiei. Durata de actiune a dobutaminei este in general scurta (timpul de injumatatire este de aproximativ 2 minute). Tratament: Intreruperea temporara a administrarii dobutaminei, pana la stabilizarea starii pacientului. Pacientul trebuie monitorizat, iar masurile de resuscitare trebuie initiate prompt.
Compozitie
Dobutamina clorhidrat injectabila. Este o catecolamina sintetica cu activitate agonista alfa1, beta1 si beta2. Formula moleculara a dobutaminei clorhidrat este C18H23NO3 HCl si are o greutate moleculara de 337,85.
Ambalaj
Dobutrex 250 mg: flacoane continand 250 mg de dobutamina baza si 250 mg de manitol pentru dizolvare. Dobutrex 100 mg: flacoane continand 100 mg de dobutamina baza si 100 mg de manitol pentru dizolvare. Formularea clinica este furnizata. Dobutrex solutie: flacoane continand 250 mg de dobutamina baza, 4,8 mg bisulfit de sodiu si apa sterila. Acidul clorhidric si/sau hidroxidul de sodiu se pot folosi in procesul de fabricatie pentru ajustarea pH-ului intre 2,5 si 5,5.