Acestea sunt consecutive propagarii unei
candidoze a
pielii sau a
mucoaselor care disemineaza pe cale sangvina sau plecand de la o perfuzie si se manifesta la subiectii imunodeprimati, la pacientii dotati cu corpuri straine definitive (
proteza valvulara
cardiaca, cateter
intravenos) si la heroinomani. Ele pot sa atinga creierul (meningita, abces al
creierului), ochiul (retinita septid, endoftalmie), inima (
endocardita), plamanii, ficatul, splina, rinichii si caile urinare superioare. Candidoza orofaringeana are drept complicatie frecventa o atingere a esofagului cu disfagie (jena la deglutitie).
Diagnosticarea se face prin punerea in evidenta a levurilor prin examen direct si prin cultivarea pe mediul specific a prelevatelor, ceea ce permite identificarea speciilor. Examenul serologic (cautarea
anticorpilor anti-
candida) se dovedeste adesea putin operant ca mijloc de diagnosticare.
Tratamentul face apel la
antifungice pe cale locala sau generala.