Indicatii
Betaferon se foloseste ambulator la pacientii cu scleroza multipla recurent recidivanta, caracterizata prin cel putin doua atacuri cu disfunctii neurologice in ultimii doi ani, urmate de o recuperare partiala sau totala. La acesti pacienti, tratamentul cu Betaferon a determinat o reducere a frecventei si a severitatii recaderilor clinice, a numarului zilelor de spitalizare, precum si prelungirea perioadei fara exacerbari. Efectul este semificativ si poate fi masurat prin investigatii de rezonanta magnetica pe scala speciala EDSS. Nu s-a dovedit un efect clar in scleroza multipla progresiva.
Tratamentul trebuie initiat si supravegheat de medici specializati. Tratamentul trebuie inceput imediat dupa stabilirea formei de boala. Pana in prezent nu se stie cat dureaza tratamentul, dar datele de pana acum arata ca cel putin doi ani. Solutia se prepara inainte de injectare si se vor administra subcutanat la fiecare doua zile cate 8 milioane UI. Este bine pentru reusita tratamentului ca pacientul sa-si faca singur injectarea.
Contraindicatii
- Initierea tratamentului in timpul sarcinii.
- Pacienti cu antecedente de hipersensibilitate la interferon beta natural sau recombinant, albumina umana sau la oricare dintre excipienti.
- Pacienti cu depresie curenta severa si/sau ideatie suicidara.
- Pacienti cu afectiuni hepatice decompensate
Atentionari
Tulburari ale sistemului imunitar
Administrarea citokinelor la pacientii cu gamapatie monoclonala preexistenta a fost asociata cu
aparitia sindromului de hiperpermeabilitate capilara sistemica cu simptome similare socului si cu
evolutie fatala.
Tulburari gastro-intestinale
Rareori, in cazul utilizarii Betaferon a fost observata aparitia pancreatitei, deseori asociata cu hipertrigliceridemie.
Tulburari ale sistemului nervos
Betaferon trebuie administrat cu precautie la pacientii cu tulburari depresive in antecedente sau
curente, mai ales la cei cu antecedente de ideatie suicidara. Se cunoaste faptul ca depresia si ideatia suicidara apar mai frecvent in randul pacientilor cu scleroza multipla si in asociere cu utilizarea interferonului.
Pacientii tratati cu Betaferon trebuie sfatuiti sa raporteze imediat medicului curant orice simptom de depresie si/sau de ideatie suicidara. Pacientii care prezinta depresie trebuie monitorizati cu atentie in timpul tratamentului cu Betaferon si tratati corespunzator. Trebuie luata in considerare intreruperea terapiei cu Betaferon.
Betaferon trebuie administrat cu precautie la pacientii cu un istoric de convulsii si la cei care primesc
tratament cu antiepileptice, in special daca epilepsia nu este bine controlata cu medicatia antiepileptica.
Acest medicamentcontine albumina umana si, de aceea, exista riscul potential de transmitere a bolilor virale. Nu poate fi exclus riscul de transmitere a bolii Creutzfeld-Jacob (BCJ).
Analize de laborator
Se recomanda efectuarea periodica de teste ale functiei tiroidei la pacientii cu antecedente de disfunctie tiroidiana sau daca este indicat clinic.
Pe langa analizele de laborator necesare in mod normal pentru monitorizarea pacientilor cu scleroza multipla, se recomanda efectuarea unei hemograme complete si a formulei leucocitare, numarului de trombocite si analizelor biochimice sanguine, inclusiv teste ale functiei hepatice (de exemplu AST (SGOT), ALT (SGPT) si -GT), inainte de inceperea terapiei cu Betaferon si la intervale regulate dupa initierea terapiei, iar apoi periodic in absenta simptomelor clinice.
Pacientii cu anemie, trombocitopenie, leucopenie (singure sau in asociere) este posibil sa necesite o
monitorizare mai intensa a hemogramei complete, cu formula leucocitara si numarul de trombocite.
Pacientii la care apare neutropenie trebuie monitorizati cu atentie pentru aparitia febrei sau infectiilor.
Au existat raportari de trombocitopenie, cu scadere marcata a numarului de trombocite.
Tulburari hepatobiliare
Cresteri asimptomatice ale concentratiilor serice de transaminaze, in majoritatea cazurilor usoare si
tranzitorii, au aparut foarte frecvent la pacientii tratati cu Betaferon in timpul studiilor clinice. Ca si in
cazul altor interferonibeta, la pacientii tratati cu Betaferon, au fost raportate rareori leziuni hepatice
severe, inclusiv cazuri de insuficienta hepatica. Cele mai grave evenimente s-au produs la pacientii expusi la alte medicamente sau substante cunoscute ca asociindu-se cu hepatotoxicitate sau in prezenta altor comorbiditati (de exemplu neoplasme metastazante, infectii severe si sepsis, abuz de alcool).
Pacientii trebuie monitorizati pentru semne de leziune hepatica. Aparitia cresterilor concentratiilor
serice de transaminaze trebuie sa duca la monitorizare si investigare atenta. Intreruperea administrarii
Betaferon trebuie luata in considerare in cazul cresterii semnificative a concentratiilor sau daca acestea
se asociaza cu simptome clinice cum ar fi icterul. In absenta semnelor clinice de afectare hepatica si
dupa normalizarea concentratiilor enzimelor hepatice, poate fi luata in considerare reinceperea
tratamentului, cu monitorizarea corespunzatoare a functiei hepatice.
Tulburari renale si ale cailor urinare
Este necesara precautie si monitorizare atenta in cazul administrarii de interferon beta la pacientii cu insuficienta renala severa.
Sindrom nefrotic
In timpul tratamentului cu inferferon beta, au fost raportate cazuri de sindrom nefrotic pe fondul a diferite nefropatii preexistente, incluzand glomeruloscleroza focala si segmentara (GSFS) varianta colapsata, boala cu modificari minime ( BMM), glomerulonefrita membranoproliferativa (GNMP) si glomerulopatie membranoasa (GNM). Evenimentele au fost raportate in diferite momente de timp ale tratamentului si pot sa apara dupa mai multi ani de tratament cu interferonbeta. Este recomandata monitorizarea periodica a semnelor sau simptomelor precoce, cum sunt:
- edeme, proteinurie sau deteriorarea functiei renale, in special la pacientii cu risc crescut de afectare renala.
Este necesar tratamentul prompt al sindromului nefrotic si trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu Betaferon.
Tulburari cardiace
De asemenea, Betaferon trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu afectiuni cardiace preexistente.
Pacientii cu afectiuni cardiace preexistente semnificative, cum ar fi insuficienta cardiaca congestiva,
boala coronariana sau aritmii, trebuie monitorizati pentru agravarea afectiunii lor cardiace, mai ales la
initierea tratamentului cu Betaferon.
In timp ce Betaferon nu are nici un efect toxic cardiac direct cunoscut, simptomele sindromului pseudogripal asociat cu interferonii beta pot constitui factori de stres pentru pacientii cu afectiuni cardiace preexistente semnificative. In perioada de dupa punerea pe piata s-au primit foarte rar raportari ale agravarii statusului cardiac la pacientii cu boli cardiace preexistente semnificative asociate temporar cu initierea tratamentului cu Betaferon.
Au fost raportate cazuri rare de cardiomiopatie.
In cazul aparitiei acesteia si daca se suspecteaza o legatura cu administrarea Betaferon, tratamentul trebuie intrerupt.
Microangiopatie trombotica (MAT)
Au fost raportate cazuri de microangiopatie trombotica, manifestata sub forma de purpura trombotica trombocitopenica (PTT) sau sindrom hemoliticuremic (SHU), incluzand cazuri letale, asociate cu utilizarea medicamentelor continand interferon beta. Aparitia evenimentelor a fost raportata la diferite
momente pe durata tratamentului, acestea putand aparea de la cateva saptamani pana la cativa ani dupa initierea tratamentului cu interferon beta. Manifestarile clinice precoce includ trombocitopenie, aparitia de novo a hipertensiunii arteriale, febra, simptome care implica sistemul nervos central (de exemplu confuzie, pareza) si afectarea functiei renale. Rezultatele de laborator care sunt sugestive pentru MAT includ scaderea numarului trombocitelor, cresterea valorii serice a lactat dehidrogenazei (LDH) din cauza hemolizei si prezenta schistocitelor (fragmente eritrocitare ) pe un frotiu de sange.
Prin urmare, daca se observa elemente clinice sugestive pentru MAT, se recomanda testarea suplimentara a numarului trombocitelor , valorii serice a LDH, frotiurilor de sange si functiei renale.
Daca se stabileste diagnosticul de MAT, este necesara instituirea prompta a tratamentului (luand in considerare efectuarea schimbului de plasma) si se recomanda intreruperea imediata a tratamentului cu Betaferon.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Pot aparea reactii de hipersensibilitate grave (reactii acute rare, dar severe, cum ar fi: bronhospasmul,
reactiile anafilactice si urticaria). Daca reactiile sunt severe, trebuie intrerupta administrarea Betaferon
si trebuie instituite procedurile medicale corespunzatoare.
A fost raportata aparitia necrozei la locul injectarii la pacientii care utilizeaza Betaferon.
Aceasta poate fi extensiva si poate interesa fasciile musculare precum si tesutul adipos si, de aceea,
poate duce la formarea de cicatrice. Ocazional, este necesara debridarea si, mai putin frecvent, grefa
cutanata, iar vindecarea poate dura pana la 6 luni.
Daca pacientul prezinta solutii de continuitate la nivelul pielii, care pot fi asociate cu edem sau scurgeri de la nivelul locului de administrare, pacientul trebuie sfatuit sa se consulte cu medicul inainte de continuarea injectiilor cu Betaferon.
Daca pacientul prezinta leziuni multiple, trebuie intrerupta administrarea Betaferon pana la aparitia
vindecarii.
Pacientii cu leziuni unice pot continua administrarea Betaferon, cu conditia ca necroza sa nu fie prea
extinsa, deoarece la unii pacienti s-a observat vindecarea necrozei de la nivelul locului de injectare fara intreruperea tratamentului cu Betaferon.
Pentru a reduce la minim riscul de necroza la nivelul locului de injectare, pacientul trebuie sfatuit sa:
-utilizeze o tehnica aseptica de efectuare a injectiei
-schimbarea locului de injectare in cazul fiecarei doze.
Incidenta reactiilor de la nivelul locului de injectare poate fi redusa prin utilizarea unui auto-injector.
In studiul fundamental cu pacienti cu un eveniment clinic unic sugestiv pentru scleroza multipla, la
majoritatea pacientilor s-a utilizat un auto-injector. Reactiile la nivelul locului de administrare, precum si necrozele de la nivelul locului de injectare au fost observate mai putin frecvent in cadrul acestui studiu comparativ cu alte studii importante.
Procedura de auto-administrare de catre pacient trebuie controlata periodic, mai ales in cazul aparitiei reactiilor la nivelul locului de injectare.
Imunogenitate
Ca in cazul tuturor proteinelor terapeutice, exista potential de imunogenitate. In studiile clinice
controlate au fost recoltate probe serice la fiecare 3 luni pentru monitorizarea producerii de anticorpi
impotriva Betaferon.
In diferitele studii clinice controlate efectuate la pacienti cu scleroza multipla recurenta remisiva si scleroza multipla progresiva secundara, intre 23%si 41% dintre pacienti au prezentat activitate serica neutralizanta a interferonului beta-1b, confirmata prin intermediul a cel putin doua titruri pozitive consecutive; dintre acesti pacienti, intre 43% si 55% s-au convertit la un status stabil de anticorpi
negativi (pe baza a doua titruri negative consecutive) pe parcursul perioadei observationale urmatoare
a respectivului studiu.
In aceste studii, aparitia anticorpilor neutralizanti este asociata cu o reducere a eficacitatii clinice doar
in ceea ce priveste recurentele. Anumite analize sugereaza faptul ca acest efect poate fi mai important
la pacientii cu titruri mai mari de anticorpi neutralizanti.
In studiul efectuat la pacienti cu un eveniment clinic unic sugestiv pentru scleroza multipla, activitatea neutralizanta masurata la fiecare 6 luni a fost observata cel putin o data la 32% (89) dintre pacientii tratati imediat cu Betaferon; dintre acestia, 60% (53) au revenit la statusul negativ pe baza ultimei evaluari disponibile pe parcursul unei perioade de 5 ani. Pe parcursul acestei perioade, in cadrul imagisticii prin rezonanta magnetica, aparitia activitatii neutralizantea fost asociata cu o crestere semnificativa a volumului leziunilor active nou aparute si al leziunii T2. Totusi, acest lucru nu pare sa fie asociat cu o reducere a eficacitatii clinice (in ceea ce priveste durata de timp pana la aparitia sclerozei multiple clinic definita (SMCD), respectiv, a progresiei confirmate pe scala EDSSsi a frecventei recurentelor).
Nu au fost asociate evenimente adverse noi cu aparitia activitatii neutralizante.
S-a demonstrat in vitroca Betaferon prezinta reactie incrucisata cu interferonulbeta natural. Totusi, acest lucru nu a fost investigat in vivo si semnificatia sa clinica este incerta.
Datele referitoare la pacientii care au prezentat activitate neutralizanta si care au terminat tratamentul cu Betaferon sunt putine si neconcludente.
Decizia de a continua sau de a intrerupe tratamentul trebuie sa se bazeze in principiupe toate aspectele bolii pacientului si nu numai pe statusul activitatii neutralizante.
Interactiuni medicamentoase
Nu s -au efectuat studii privind interactiunile.
Efectul administrarii o data la doua zile a 250 micrograme (8,0 milioane UI) de Betaferon asupra
metabolizarii medicamentelor la pacientii cu scleroza multipla este necunoscut. Tratamentul recurentelor cu corticosteroizi sau ACTH pentru perioade de pana la 28 de zile a fost bine tolerat la
pacientii la care s-a administrat Betaferon.
Din cauza lipsei de experienta clinica la pacientii cu scleroza multipla, nu este recomandata utilizarea
Betaferon impreuna cu alti imunomodulatori in afara de corticosteroizi sau ACTH.
S- a raportat ca interferonii reduc activitatea enzimelor hepaticeale citocromul P450 la om si la animale. Este necesara precautie in cazul administrarii Betaferonin combinatie cu medicamente care prezinta un indice terapeutic ingust si al caror clearance depinde in mare masura de citocromul P450 hepatic, ca de exemplu antiepilepticele. Este necesara precautie speciala in cazul oricarui medicament administrat concomitent care are efecte asupra sistemului hematopoetic.
Nu s -au efectuat studii privind interactiunile cu antiepileptice.
Sarcina
Informatiile referitoare la utilizarea Betaferon in timpul sarcinii sunt limitate. Datele disponibile indica
faptul ca poate exista un risc crescut de avort spontan. Este contraindicata initierea tratamentului in
timpul sarcinii.
Femei aflate la varsta fertila
Femeile aflate la varsta fertil a trebuie sa utilizeze masuri contraceptive corespunzatoare. Daca pacienta
ramane gravida sau planuieste sa ramana gravida in timpul tratamentului cu Betaferon, ea trebuie informata in legatura cu potentialele riscuri si trebuie luata in considerare intreruperea terapiei. La pacientele cu o rata mare de recurente inainte de initierea tratamentului, riscul de recurenta severa dupa intreruperea administrarii Betaferon, in eventualitatea unei sarcini, trebuie luat in considerare posibilul risc crescut de avort spontan.
Alaptarea
Nu se cunoaste daca interferonul beta-1b se excreta in laptele uman. Din cauza potentialului de aparitie a reactiilor adverse grave la sugarii alaptati, trebuie luata decizia fie de a intrerupe alaptarea, fie de a intrerupe tratamentul cu Betaferon.
Nu s -au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
La pacientii predispusi, evenimentele adverse avand legatura cu sistemul nervos central asociate cu
utilizarea Betaferon pot influenta capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
Locale: apar relativ frecvent si includ inflamatia, durerea, necroza si alte reactii nespecifice, care dispar in timp. Generale: simptome asemanatoare virozelor respiratorii (febra, frison, dureri musculare, transpiratii); si acestea dispar pe masura trecerii timpului. Sistemul nervos central: au fost observate depresie, anxietate, instabilitate emotionala, convulsii, confuzii; scaderea numarului celulelor albe si cresterea unor enzime hepatice, de aceea este necesara o monitorizare a GOT si GPT.