Indicatii
Medicamentul este toxic; este utilizat in principal la pacientii cu infectii fungice progresive si posibil fatale.
Parenteral: Infectii fungice invazive sistemice, potential fatale, inclusiv aspergiloza, criptococoza, blastomicoza Nord-Americana, candidoza sistemica, coccidomicoza; histoplasmoza, sporotricoza, zigomicoza, inclusiv mucormicoza cauzata de Mucor, Rhizopus si Absidia species.
Infectii datorate speciilor sensibile de Conidiobolus si Basidiobolus.
Terapia secundara in tratarea leismaniozei mucocutantate americane.
PO: candidoze orale datorate tulpinilor de Candida albicans.
Topic: infectii cutanate si mucocutanate cu Candida (Monilla), in special la copii, adulti si bolnavii de SIDA.
Antibiotic, antifungic. Produs de Strptomyces nodosus; fungistatic sau fungicid in functie de concentratia medicamentul din lichidele corpului si de sensibilitatea agentului fungic. Nivel inalt al legarii de proteine (90%).
Nivele maxime plasmatice: 0,5-2 g/mL. Excretat lent prin rinichi. Cinetica difera de la adulti la copii.
Intravenos: Doza test prin infuzie IV lenta: 1 mg in 20 mL de solutie 5% dextroza injectabila trebuie perfuzata pe o durata de 20-30 min pentru a determina toleranta.
Infectii fungice severe si rapid progresive: Initial: 0,25-0,3 mg/kg pe o durata de 2-6 h. In functie de starea pacientului doza poate fi crescuta gradual cu 5-10 mg/zi pana la o doza finala de 0,5-0,7 mg/kg, fara a se depasi 1,5 mg/kg/zi.
Aspergiloza: 1-1,5 mg/kg/zi pentru o doza totala de 3,6 g.
Blastomicoza, Histoplasmoza: 0,5-0,6 mg/kg/zi pentru 4-12 saptamani.
Candidoze, Coccidioidomicoze: 0,5-0,7 mg/kg/zi pentru 4-12 saptamani.
Mucormicoze: 1-1,5 mg/kg/zi pentru 4-12 saptamani.
Ficomicoze rinocerebrale: 0,25-0,3 mg/kg/zi pana la 1-1,5 mg/kg/zi. pentru o doza totala de 3-4 g.
Sporotricoze: 0,5 mg/kg/zi pana la doza totala de 2,5 g.
Leismanioza: 0,5 mg/kg/zi administrate in zile alternative, in 14 doze (nu este recomandata ca terapie primara)
Profilaxia infectiilor fungice in transplantul de maduva osoasa: 0.1 mg/kg/zi.
Paracocci dioidomicoze: 0,4-0,5 mg/kg/zi prin infuzie IV lenta pentru 4-12 saptamani.
Irigatii ale vezicii biliare: Cistite candidozice- Irigati vezica biliara cu 50 g/mL solutie, timp de 5-10 zile periodic sau continuu.
Amfotericina, intratecal: Meningite, coccidioidale sau cryptococcale. Initial: 0,25mg intratecal; crestere graduala pana la doza maxima tolerata (de obicei 0,25-1 mg la fiecare 2-5 zile)
Crema, lotiune: Infectii micotice: Se aplica liber pe leziunile candidozice 2/zi-4/zi
Suspensie orala: Candidoze: Adulti si copii: 1mL (100 mg ) 4/zi.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la medicament mai putin in situatia cand boala ameninta viata pacientului si este sensibil doar la tratamentul cu Amfotericina B. Utilizat pentru a trata formele non-invazive ale bolilor fungice cum ar fi cadidoza orala, candidozele vaginale sau candidoze esofagiene la pacientii la care neutrofilele au valori normale. Lactatia.
Precautii
Efectele de supresie a maduvei osoase pot duce la cresterea incidentei infectiilor microbiene, intarzierea procesului de vindecare, hemoragii gingivale. Se utilizeaza cu precautie la pacientii care sufera transfuzii cu leucocite.
Administrati suspensiile orale intre mese, daca este posibil, pentru a permite un contact indelungat cu leziunile orale.
Se foloseste in primul rand pentru infectiile fungice potential fatale si progresive. Nu se foloseste pentru a trata bolile fungice non-invazive cum ar fi candidozele orale, vaginale sau esofagiene la pacientii la care numarul neutrofilelor se incadreaza in valorile normale. Leziunile intertriginoase raspund la tratament de obicei dupa cateva zile; durata tratamentului este de 1-3 saptamani. Leziunile interdigitale pot necesita 2-4 saptamani de terapie. Candidoza aparuta in zona scutecelor, cheilita angulara si leziunile cutanate gabre raspund in 1-2 saptamani.
Urmatoarele aspecte pot scadea efectele secundare severe:
Administrati aspirina, acetaminofen, antihistaminice si antiemetice inainte de perfuzare si mentineti echilibrul sodic.
Administrati medicamentul in zile alternative pentru a diminua anorexia si flebita.
Doze mici de corticoizi IV inainte de perfuzare pot diminua reactiile febrile.
Adaugarea unei mici cantitati de heparina in perfuzie (500-2000 unitati ), scoaterea acului dupa terminarea perfuziei, alternarea locului de perfuzie, administrarea printr-o vena mare centrala pot scadea riscul de tromboflebita.
Prepararea Amfotericinei B dezoxicolate: pentru a obtine o concentratie initiala de 5mg/mL, injectati rapid 10 mL apa sterila pentru injectii (fara un agent bacteriostatic) in fiola utilizand un ac steril de 20. Fiola trebuie agitata imediat pana cand solutia coloidala se va limpezi. Pentru a obtine o perfuzie de 0.1 mg/mL, diluati mai departe 1:50 cu solutie dextroza 5% cu un pH de 4,2 sau mai mare.
Determinati pH-ul fiecarui recipient cu dextroza inainte de utilixare (ph-ul este de obicei mai mare de 4,2). Daca pH-ul este mai mic de 4,2, adaugati 1-2 mL de solutie tampon la solutia de dextroza inainte de a o utiliza pentru dilutia solutiei concentrate de Amfotericina B. Solutia tampon utilizata este de preferinta fosfat de sodiu dibazic (anhidru), 1.59 g; fosfat de sodiu monobazic (anhidru), 0.96 g; apa sterila pentru injectii, diluate in 100 mL. Sterilizati solutia tampon inainte de utilizare. Sterilizarea se face fie prin filtrarea printr-o piatra/membrana care retine bacteriile fie prin autoclavare la 121 grade C. Trebuie utlilizate tehnici strict aseptice in prepararea solutiei injectabile; nu contine agenti bacteriostatici. Este interzisa diluarea sau reconstituirea cu solutie salina precum si amestecarea cu alte medicamente sau electroliti. Daca este administrata printr-o linie de perfuzare deja existenta, spalati cu solutie dextroza 5% inainte si dupa perfuzare. Nu utilizati concentratul initial daca este prezent vre-un precipitat.
Protejati de lumina solutia pe durata administrarii. Totusi, pierderea activitatii medicamentoase in timpul administrarii este neglijabila daca solutia este expusa timp de 8 ore sau mai putin.
Incepeti terapia in venele cele mai distale. Cand este administrat periferic schimbarea locului de perfuzare la fiecare doza poate scade incidenta flebitelor.
Observatii pentru pacient familie
Efectele gastro-intestinale pot fi ameliorate daca se administreaza antihistaminice sau antiemetice inaintea medicamentului sau prin administrarea medicamentului inainte de mese. In caz de diaree mesele ar trebui sa fie dese si putine cantitativ. Anuntati orice anorexie, greturi si varsaturi, cefalee, rash, febra sau frisoane.
Anuntati medicului orice scadere a aportului si eliminarilor si scaderea severa in greutate. Consumati zilnic 2,5 L de lichide pentru a preveni efectul nefrotoxic al medicamentului.
Anuntati medicului semnele si simptomele neurologice cum ar fi tinitus, tulburarea vederii sau vertijul. Terapia cu amfotericina este, de obicei, pe termen lung (6-11 saptamani) pentru a asigura raspunsul terapeutic necesar si pentru a preveni recaderile.
Indicatiile pentru terapia cu creme sau lotiuni: Nu pateaza pielea atunci cand se aplica la locul leziunii. Orice modificare a culorii hainelor determinata de creme sau lotiuni poate fi indepartata prin spalarea cu apa si sapun. Nu purtati imbracaminte ocluziva pentru zona respectiva; poate favoriza dezvoltarea fungilor.
Evaluarea si controlul terapiei
Monitorizati HLG, culturile, precum si functiile renale si hepatice. In cazul aparitiei oricaror efecte adverse, incetati terapia si anuntati. Verificati daca exista hemoragii, disfunctii renale sau hepatice. Verificati daca exista reactii alergice la Amfotericina B, efecte adverse sau reactii de hipersensibilitate. Verificati varsta si starea psihica a pacientului. Efectuati culturi si/sau studii histologice inainte de inceperea terapiei sistemice. Monitorizati aportul si eliminarile; anuntati modificarile de eliminare; urina tulbure. Cantariti pacientul de 2 ori/saptamana; verificati daca prezinta semne de malnutritie/deshidratare.
Revedeti lista medicamentelor prescrise pentru a va asigura ca nu exista interactiuni nefavorabile.
Asigurati-va ca este preparata forma corecta a medicamentului pentru administrare; forma IV numai in solutie dextroza 5%. Notati rezultatele unei doze test de 1 mg (1mg in 20 mL solutie dextroza 5% pe o durata de 20-30 min) precum si raspunsul. Premedicati cu antipiretice, antihistaminice, corticosteroizi si/sau antiemetice pentru a reduce efectele secundare. Perfuzati lent, monitorizand semnele vitale la fiecare 15-30 min pe durata primei doze; intrerupeti perfuzia in cazul aparitiei efectelor secundare.
Anticipati hipokalemia in timpul terapiei cu digoxin; Observati daca exista semne de toxicitatate, slabire musculara si monitorizati potasiu si nivelele de digoxin.
Administrarea intratecala a Amfotericinei B poate produce inflamatia radacinilor nervoase spinale; anuntati pierderea senzatiilor sau caderile piciorului.
Testele de laborator cresc AST, ALT, GGT, LDH, fosfatazele alcaline, creatinina serica, azotemia, bilirubina. Hipomagnezemie, hiperkalemie, hipokalemie, hipercalcemie, acidoza, hipo/hiperglicemie, hiperamilazemie, hiperuricemie, hipofosfatemie.
Supradozarea
Simptome: stop cardiopulmonar. Tratament: intreruperea terapiei, monitorizarea starii clinice si asigurarea terapiei suportive.
Interactiuni medicamentoase
Aminoglicozide. Nefrotoxicitate aditionala si /sau ototoxicitate.
Anti-neoplazice. Creste riscul de toxicitate renala, bronhospasm si hipotensiune.
Antifungicidele azolice. Creste riscul rezistentei fungice la Amfotericina B.
Corticosteroizi, corticotropina. Creste riscul hipokalemiei disfunctii cardiace.
Ciclosporina. Creste riscul toxicitatii renale.
Glicozide digitalice. Creste riscul hipokalemiei incidenta toxicitatii digitalice.
Medicamente nefrotoxice. Creste riscul de nefrotoxicitate.
Relaxante ale musculaturii scheletale, chirurgicale (de ex. succinocolina, d-tubocurarina). Creste relaxarea musculaturii datorita hipokalemiei indusa de Amfotericina B.
Tacrolimus. Cresterea nivelelor creatininei serice.
Tiazidele. Creste depletia electrolitilor, mai ales a potasiului.
Zidovudine. Creste riscul de mielotoxicitate si nefrotoxicitate.
Gastro-intestinale: anorexie, greturi si varsaturi, diaree, dureri epigastrice (frecvente), insuficienta hepatica acuta, hepatite, melena, icter, gastroenterita hemoragica.
SNC: cefalee (cel mai frecvent), convulsii, tinitus, vertij, neuropatii periferice, encefalopatie, simptome neurologice.
Cardio-vasculare: hipotensiune (cel mai des), stop cardiac, insuficienta cardiaca, fibrilatii ventriculare, aritmie, hipertensiune.
Dermatologice: rash, mai ales maculopapular, prurit.
Hematologice: anemie normocromica, anemie normocitara (cel mai frecvent), agranulocitoza, defecte de coagulare, trombocitopenie, leucopenie, eozinofilie, leucocitoza.
Genito-urinare: scaderea functiei renale, azotemie, hipostenurie, acidoza tubulara renala.
Respirator: tahipnee (cel mai des), soc, edem pulmonar, pneumonie de hipersensibilitate, bronhospasm.
Oftalmologice: tulburarea vederii, diplopie.
Diverse: febra (cu frisoane si tremor) care se produce la 15-20 min dupa inceperea tratamentului, pierderi in greutate, dureri generalizate (iclusiv musculare sau articulare), flusing, anafilaxie si alte reactii alergice.