Cum v-a schimbat viata venirea pe lume a bebelusului?

Prima data cand mi-am vazut puiul, mi-a zambit... Inainte de nastere ma intrebam daca il voi putea recunoaste, daca voi stii ca e al meu, daca il voi iubi neconditionat. Pana sa se nasca baietelul meu, nu as putea sa spun ca stiam ce inseamna dragostea. Totul se invarte acum in jurul lui. Ma gandesc in fiecare zi la intalnirea cu el, astept cu nerabdare sa aflu ce nazbatii a mai facut, sa ne strangem in brate si sa ne jucam impreuna. Un copil schimba radical viata unei familii compusa din doi. Necesitatile, timpul liber, disponibilitatile, prioritatile se schimba si au in centru fiinta care are nevoie si depinde, de parinti. E adevarat, ce spuneau parintii nostri: un copil creste. Ca nu ne dorim noi sa creasca oricum, e altceva. Ne preocupa tot mai mult educatia si formarea lui, pregatirea corecta pentru independenta si pentru viata. Un copil umple si face completa viata parintilor adevarati. Important este ca acestia sa constientizeze doar ca... nu mai sunt doar doi.

voi fi foarte sincera cu privire la intrebarea d-voastra desi putine mame recunosc. Eu imi iubesc puiul de 6 luni mai tare ca ochii din cap insa viata mi-a fost schimbata destul de mult in sensul ca este mult mai greu acum, pe langa indatoririle de sotie mai sunt si cele de mama.Si dupa cum stiu mamicile trezitul de cate 3-4 ori pe noapte este destul de stresant mai ales cand ai un bebel caruia nu-i prea place somnul cum este al meu. Insa tot greul se uita cand copilul este sanatos si iti zambeste.
Sfatul meu pentru mamici este sa-si aleaga daca pot in cazul cand fac cezariana ora de nastere a copiilor sa fie dupa masa. Al meu s-a nascut dimineata iar avertizarea moasei ca va avea probleme cu somnul s-a adeverit. In rest aveti grija de comorile voastre si consultati site-ul sfatul medicului.ro deoarece sunt o multime de subiecte interesante pentru mamici.

Clar viata noastra ca oameni s-a schimbat in bine. Pe langa sufletelul care creste alaturi de noi, crestem si noi insine, devenim mai responsabili in toate, pentru ca de acum avem permanent un omulet care trebuie ingrijit. Viata s-a schimbat in sensul ca zilele trec altfel, acum am profitat de vremea frumoasa de afara si am stat zilnic la aer cate 2-3 ore. Este foarte frumos sa ai un bebe, insa este si obositor uneori, mai ales la inceput cand nu stii la ce sa te astepti, oricat te-ai documenta de pe internet. Nu iti spune nimeni ce are atunci cabd plange, desi este schimbat, a mancat si tot nu tace. Suferi alaturi de bebelus atunci cand e bolnav, razi cu el atunci cand e vesel ...
Sfatul meu pentru viitorii sau actualii parinti este sa se odihneasca si ei atunci cand doarme bebelusul ca sa nu ii ajunga oboseala din urma. Un parinte obosit devine iritat si transmite starea copilului, iar un copil agitat inseamna plansete tot timpul si nu isi gaseste locul. Apoi, alt sfat pe care l-as da este ca mama sa cumpere mancare cat mai sanatoasa si sa alapteze cat poate. Se stie ca laptele matern este cel mai bun.
Cam asta ar fi povestea mea.

Copilul este o binecuvantare intr-o familie. Ca mama devii mai responsabila,iubitoare,matura,intelegatoare.Copilul devine centrul universului. In ceea ce priveste sfaturile pentru alti parinti: cu intelegere si comunicare totul se poate rezolva, chiar daca uneori avem sentimentul ca nu mai iesim la liman.

Multumesc, Diana.
Inca ceva pentru mame si tati. Bucurati-va de copii cand sunt mici, fiindca nici nu va dati seama ce repede trece timpul, si-i vedeti cum isi iau zborul din cuibul vostru. Jucati-va cu ei, dati-va la mintea lor, fiindca asta va foloseste si pentru sanatatea proprie. Construiti prietenia de la bun inceput, ca sa nu existe intre voi si copii nimic de ascuns. Invatati-i tot ce e nevoie sa stie, voi parintii, si nu asteptati ca strada sa-i invete in mod gresit.

Impreuna cu sotia mea avem o fetita de 4 luni jumate. Pot spune ca viata nu ne-a schimbat-o, ci doar ca i-a dat culoare. Pana sa vina micuta in lumea noastra, eram cuplu normal, fericit si iubaret. Acum suntem un trio normal, fericit si iubaret :). Deci singura diferenta este ca in loc sa fie o iubire in 2, este o iubire in 3! Colorati-va viata!!!

venirea pe lume a unui bebelus intr-o familie nu poate fii decat o mare bucurie mai ales pentru tatici, chiar daca noi mamele ne chinuim putin mai mult, este adevarat ca e foarte greu dar ai si satisfactii atunci cand il vezi ca iti zambeste, creste, incepe sa mearga......un bebe este ceva divin iar sfatul meu este ca oricat de greu ar fi cresterea unui copil trebuie facut pentru ca asta este cursul vietii iar la batranete este foarte important sa ai un sprijin

Buna Daff..sau Diana mai bine spus..si eu sunt din Constanta.Eu cred ca depresia s-a acutizat datorita faptului ca sotul tau e plecat mai tot timpul...si e f greu sa stai doar tu cu copilasul.,Venirea pe lume a bebelinei tale oricum ti-a schimbat semnificativ viata , si banuiesc ca este f f greu sa cresti singura un copil.Nu vreau sa dau sfaturi nu sunt eu in masura sa fac asta... insa as vrea sa te intreb cum era relatia ta cu sotul inainte de venirea pe lume a Sophiei?sau...daca spui ca el pleaca 1 luna...voi nu puteti merge acolo sa locuiti cu totii? sau daca nu se poate asa...macar sa mergeti de 2 ori pe luna voi doua la el.
De o saptamana sotul meu munceste de dimineata si pana seara vine doar acasa dupa-amiaza la masa si apoi doarme... i-am spus ca o sa planga fetita ca nu o sa-l mai recunoasa, o tine putin in brate dimineata si dupa-amiaza si atat..este f obosit cei drept....sapt asta am stat toti trei doar 2 h la o cafea la o terasa..pt noi ca familie mi se f f putin......pt ca noi 3 stateam mai tot timpul impreuna cel putin cateva ore pe zi.Con
Consider ca lipsa sotului a dus la depresie....uite cumnata mea a suferit un accident de masina anul trecut...si a fost la un psiholog....daca vrei sa mergi iti pot face rost de nr.de telefon....cam 60 lei sedinta/o data pe saptamana, ei i-a prin bine

venirea pe lume al unui copil poate schimba viata in bine sau in rau, dar mie mi-a schimbat-o in bine pentru ca mi-am dorit foarte mult sa am copii si am reusit dupa tratament.schimbarea de care vorbesc este constructiva atat pentru mine cat si pentru cei 2 copii ai mei astfel ca eu retraiesc copilaria iar copii mei isi traiesc copilaria alaturi de parinti asa cum ar trebui(pe mine m-au crescut bunicii) si invatam impreuna lucruri noi, copii scot la suprafata lucrurile bune si frumoase de care nu credeam ca suntem in stare pana la venirea lor pe lume, dar si cat de bine ne putem stapanii in calea anumitor boli pe care vrem nu vrem trebuie sa le tinem piept si sa mergem mai departe.

Venirea unui copil implica foarte multa responsabilitate,multe resurse si obligatoriu un sprijin de nadejde langa tine ,in cazul meu a fost sotul.Viata mi s-a schimbat dar nu radical si nici brusc, luand totul pas cu pas , pastrand din "obiceiurile vechi " (escapade doar eu cu sotul!) si adaugand obiceiuri noi ,schimbatul pampersilor,statul cu inima la gura cand ii creste temperatura, schimbarea nu a mai fost chiar o schimbare a fost mai mult o trecere spre o etapa noua in care "ma specializez" zilnic!

Un copilas iti indulceste viata cu zambetul lui,cu inocenta.
Perioada de inceput este mai grea, deoarece cum zic eu, trebuie un pic de timp sa ne acomodam unii cu ceilalti...noi cu BB-ii si ei cu noi.
Daca trecem cu bine cele 3-4 luni de acomodare...sa vedeti ca totul este ok si restul vine de la sine
Nu va speriati....e foarte frumos sa cresti un copil,te schimba ca om.

venirea pe lume a baietelului nostru Darius, a fost cel mai frumos moment din viata noastra,o bucurie ce nu se poate descrie in cuvinte,pt noi este o comoara care ne inveseleste viata cu fiecare zambet.Un bebelus e un dar de la Dumnezeu si are nevoie de ambii parinti sa-i fie aproape .pt viitoarele mamici sa se pregateasca cu foarte multa rabdare.sanatate multa mamicilor si bebelusilor

Un copil aduce cu el multe bucurii,asteptari si responsabilitati.Oare va fi sanatos,oare o sa planga mult,oare ce se va face cand e mare,oare o sa fie mandru de mine?!Intrebari,intrebari si multe asteptari.Si toate in zadar,fiindca fiecare moment va fi depasit la timpul lui.E o bucurie un copil in orice familie si aduce cu el implinirea si rostul nostru de a exista.

nu sunt mamica inca,dar am un nepotel care este un ingeras si il consider ca si copilul meu.faptul ca ii vad cresterea ma va ajuta in cresterea propriului meu copil.cred ca este ceva cu care ne nastem,avem instinctul matern in noi.indiferent de oboseala ,nopti albe...totul se sterge cu un zambet nevinovat din partea bebelui.

buna!sunt o mamica fericita si am 2 copii.un baietel si o printesa micuta Eliza.Am ramas insarcinata dupa nunta si am fost cea mai fericita din lume cand am aflat ca visul de a fi mamica mi se va implini,au fost 9 luni usoare,toti ma rasfatau cat puteau mai ales taticul.in timpul sarcinii am luat suplimente de fier,am avut o alimentatie corecta,iaurt,lapte cu cereale,paine prajita cu branza,legume verzi,nuci,lactate cu putine grasimi carne sp***a,peste,in timpul postului produse din soia,si am mai consumat carne rosie sp***a,spanac,si mancarica cu linte,am mai redus sarea,legume si fructe proaspete, am mancat putin si des si am avut o sarcina usoara.Sfaturi pentru mamici:pentru o alimentatie buna,pentru copii,pentru memorie,pestele,care contine cel mai mult Omega 3,avocado contine Omega 6.Eu,il amestec cu o banana,cereale sunt pline de vitamina B12 si B6.Iaurtul,contine un importanat amenoacid,afinele imbunatatesc toata memoria.Sarea la copii pana intr-un an n-ar trebui sa consume mai mult de un gram de sare pe zi.Zaharul,provoaca cariile dentare,mierea e asociata cu botulismul,o forma grava de intoxicatie alimentara pana la 1 an.Oul evita sa ii dai pana implineste 6-8 luni deoarece provoaca reactii alergice pana la un an oul trebuie fiert mai tare,uleiul de masline,o lingurita in mancarica,multa sanatate la mamici si copilasi!

Nimic de pe lumea asta nu se poate compara cu fericirea,bucuria si dragostea nemasurata pe care venirea unui copil o aduce in viata unui parinte.
Din prima clipa cand l-am vazut pe fiul meu viata mi s-a schimbat.Am descoperit o iubire imensa de care nu ma credeam in stare.Am invatat sa iubesc fara limita si sa daruiesc infinit.Uneori ma intreb daca ar trebui sa ma controlez ,sa-mi exteriorizez mai putin sentimentele.Nu cred ca as reusi.El imi umple existenta si ma defineste ca om.Vorbesc despre puiul meu tot timpul si este mereu prezent in gandurile si-n faptele mele.
Nu este usor sa cresti un copil,dar este cel mai minunat lucru cu putinta.Este de ajuns sa-l vezi cand doarme ca un ingeras,cand rade pentru simplul motiv ca te-a vazut,cum te cheama sa te joci cu el,cum ridica manutele sa-l iei in brate si uiti de noptile nedormite si de greutatile ce le ai de infruntat.De cand s-a nascut Alex am intrat intr-un club select,cel al parintilor.Brusc,seful ma intreaba ce face cel mic, m-am imprietenit cu multe mamici cand mergeam la plimbare in parc sau navigand pe net.
Si relatia cu sotul meu s-a schimbat.Sa stiti ca e adevarat ca un copil reuseste sa implineasca si sa infloreasca iubirea dintre doi oameni.Acum cautam sa facem cat mai multe activitati toti trei,dar din cand in cand planuiesc cate o escapada in doi (asta dupa ce l-am instalat pe Alex in camera lui acasa la bunici) .
Pozitia pe care copilul meu se afla acum in viata mea nu poate fi egalata de altceva. Este insasi ratiunea mea de a fi. Fiecare bucurie de-a lui ma induioseaza pana la lacrimi si fiecare suferinta a sa o traiesc inzecit.
Familia si prietenii mei imi spun ca am devenit un om responsabil,intelept,rabdator,echilibrat,vesel,jucaus si mult mai ocupat decat inainte.
Nimic din tot ce am facut pana acum nu are foarte mare importanta si nu mi-a adus nicicand atat de multa multumire.