Cum v-a schimbat viata venirea pe lume a bebelusului?

Un copil iti schimba foarte mult viata, insa toata schimbarae asta este binevenita. Noi suntem niste parinti relaxati, ceea ce il face si pe bebe sa fie la fel, deci asta este foarte important, ca puiutul sa nu te simta tensionat sau nervos. Ceea ce ii trebuie copilui este multa dragoste, comunicare multa, sa fie satul, schimbat si curat si sa doarma suficient..............in acest fel o sa vedeti ca totul este minunat!

Mica minune din viata noastra,ne schimba definitiv viata!In primul rand asteptam cu nerabdare trecerea celor 9 luni de sarcina,iar cand aceasta perioada trece,abia astepti sa-ti strangi puiul la piept,sa-i spui cat de mult il iubesti,desi el cunoaste acest sentiment inca din viata intrauterina,cand cu blindete ii vorbeam...Am o minune de fetita Bianca,pe care o iubesc enorm,iar odata cu venirea ei ca si membru cu drepturi depline in familie,"restul"(cariera,dragoste)trec pe locul doi.In prima luna de viata incerci sa te adptezi cu noul rol...de mamica...oferindu-i micutei minuni...cu ochii cei mai frumosi care te privesc continuu,multa dragoste,atentie si siguranta.Mediul in care traieste,trebuie sa-i ofere confort.Tatal a fost si el alaturi de noi,invatand impreuna ceea ce inseamna sa fi parinte,la inceput sangaci,dar apoi tot mai siguri!Oricum ,numai traind acest sentiment ,o sa vezi cat de minunat este!

Venirea pe lume a bebelusului e unul din cele mai importante evenimente care poate avea loc in viata unei mame.
De multe ori daca suntem la primul copil nu suntem constiente de schimbarile care o sa aiba loc.
Este greu sa te adaptezi noului stil de viata, nopti nedormite, oboseala acumulata, dezamagirea sotului caruia ii acorzi tot mai putin timp.
Un copil are nevoie de toata atentia si daca nu ai nici experienta e complicat la inceput.
Un sfat - incercati sa nu tineti cont de toate parerile cunostintelor rudelor, se vor bate cap in cap si nu veti sti ce sa alegeti pt a fi bine micutului.
Trebuie sa-l cresteti asa cum credeti voi si cum simtiti.

Poate o sa fiu putin pe langa subiect, dar vreau sa va povestesc strict din punctul de vedere al unei femei, ce a insemnat nasterea micutei mele printese...primul soc, primele impresii...exact ce am simtit eu, ca si femeie "modificata" din x puncte de vedere..

Cred ca nici o femeie nu realizeaza cu adevarat cum i se schimba viata decat dupa nasterea primului copil. Recunosc, imi doream nespus un copil, dar habar nu aveam la ce sa ma astept si ce schimbari aveau sa vina.
Credeam ca urmeaza doar sa il iubesc, sa il spal, hransesc, schimb...
Ma asteptam sa-mi recuperez silueta si sa redevin vechea Oxana, imediat dupa nastere..."femeile astea care se plang ca nu mai slabesc dupa nastere, pur si simplu se alinta", gandeam eu..."daca ai ambitie, reusesti...ce e asa greu sa dai jos cateva kg??"
Iata ca recunosc acum...sunt cateva aspecte pe care mi-as fi dorit sa le fi stiut inainte...

Inca arat insarcinata :)
Nu mi-am dat seama de proportiile pe care le-am luat, decat dupa ce am ajuns acasa de la spital si am incercat sa imbrac o pereche de blugi mai veche "Doamna ce burtica am...parca am 3 luni de sarcina!!!"...mi-a explicat mama apoi mai in amanunt, ca, in timp, burtica se va retrage si nu e cazul sa fac o drama din asta.

Viata sexuala 0!
Desi am nascut pe cale naturala, medicul a fost foarte clar in aceasta privinta: timp de 5-6 saptamani, fara contact sexual.

Ma simt extenuata!
Ma simt la capatul puterilor, nu mai am pic de energie..dorm 2-3 ore pe noapte, si acelea trec de parca nici nu ar exista. Cand simt ca ma cuprinde si pe mine somnul, e timpul sa ma trezesc...

Sunt deprimata!
In primele saptamani, desi ma credeam o femeie puternica, am plans de nenumarate ori...parca nu mai sunt eu...cred ca e acea depresie postpartum. Nu am chef sa mananc sau sa ma ridic din pat. Simt ca am nevoie de odihna, de o masa buna, de putin timp pentru mine..dar nu, acestea nu sunt tocmai ok acum, principala mea prioritate este mica printesa.

Imi cade parul!
Am ramas socata cand m-am pieptanat ultima oara si am descoperit in perie suvite intregi de par...

Cred ca e important ca viitoarele mamici sa stie si aceste mici amanunte..pentru a nu avea acelasi "soc" ca si mine.
Nu ma intelegeti gresit; imi iubesc copilul mai mult ca orice, amandoi l-am dorit enorm si nu regret o clipa, indiferent prin ce ar trebui sa trec.
Dar asta e realitate: ca femei, proaspata mamica, pe langa bucuria noului venit, traversezi o perioada teribila!

Un copil nu poate schimba viata unei femei decat in bine.Nici eu nu dorm asa cum ar trebui noaptea,nu am dat nici un kg. jos de pe mine ,ma simt extenuata cu atatea griji(biberoane de sterilizat,scutece de schimbat,program de masa pt.bebelus la 3 ore,etc) dar cu toate acestea sunt cea mai fericita mamica de pe pamant.
Nu mai punem la socoteala faptul ca inainte de nastere aveam mai multa libertate.Acum nu mai pot sa plec nici la paine...dar sa mai merg la plimbare.
Daca plec cu bebelul imi ia cel putin 30 min.pentru bagajul lui si 15 min sa il imbrac si pe el.

Inca nu am aflat cum ne va schimba viata aparitia noului membru intrucat mai avem de asteptat aproximativ 3 saptamani pana la marea intalnire. Cu siguranta lucrurile nu vor mai sta la fel ca pana acum, dar ne bazam pe capacitatea noastra de adaptare la situatii noi si cu multa rabdare speram sa trecem cu bine peste orice obstacol.
Sanatate multa tuturor parintilor si beblusilor.

venirea pe lume a primei noastre fetite a fost de neuitat ca de altfel si acelei de a 2a fetite.ne-am schimbat si noi,am devenit responsabili si tot ce facem acum este pentru ele.sunt 2 copii sanatosi,de aceea probabil au crescut usor si parca prea repede.cea mica are numai 11 luni si sincer timpul a zburat.cred ca fiecare cuplu in momentul cand se gandeste la un bebelus trebuie sa-si asume ca pe viitor el va ocupa primul loc.ingrijirea lui necesita timp si mai ales bani.un start bun in viata trebuie dat din prima clipa ingrijindu-ne de tot ce inseamna hrana,imbracaminte,produse de igiena,jucarii!

Pe Stefan l-am asteptat foarte mult timp. Inca din timpul sarcinii asteptam cu nerabdare sa se nasca si cand ma gandeam la el sau vroiam sa stie ca sunt langa el, parca ma auzea cand vorbeam si imi dadea cate un semn.
Si-a pastrat un obicei de pe vremea cand era in burtica. Misca mereu dimineata pe la 3-3:30 si o tinea asa pana pe la 5 si asa face si acum. Se trezeste la 3:30 si ne jucam pana la 4:30-5.
Am incercat sa ii schimb programul, dar nu am reusit. Noi avem acasa un caine lup si, pana sa apara Stefan, el era copilul nostru. Cand burtica a crescut si copilul a inceput sa miste, catelul nu mai avea acces in pat pe langa mine si eu mereu ii spuneam ca e un bebe in burtica.

El punea botul sub burta si s-a intamplat odata ca Stefan sa se miste si era asa mirat catelul, ca nu stia ce se intampla. Acum sunt cei mai buni prieteni.
Dupa ce a zis mama prima data, urmatorul cuvant pe care l-a invatat a fost numele cainelui si il striga toata ziua. Ma bucur ca avem un ingeras care ne insenineaza zilele si este iubit de toata lumea.

Un copil este un dar Dumnezeiesc ce nu poate fi inlocuit cu nicio alta bucurie pamanteasca.
Nu-ti poate schimba viata decat in multa fericire,energie si iubire.
E adevarat ca iti schimba aproape in totalitate viata.Are nevoie maxima de parintii sai ca sa-l iubeasca si sa-l ocroteasca.Noi ne-am descurcat singuri de cand l-am adus din maternitate pe cand era doar un "ghemotoc" ,ne-a fost putin dificil.Citeam articole si forumuri intregi despre cresterea copiilor,asa am invatat multe.Pe de alta parte o prietena care a nascut la doar putin dupa mine a avut tot sprijinul din lume.La inceput o invidiam.Ea se putea plimba relaxata prin oras ac***a atata libertate....Dar...nimic nu era ceea ce credeam eu.Era extrem de stresata de atatea pareri,obiceiuri,leacuri babaesti din toate partile....,copilul crestea si el intr-un mediu stresant,de nerespirat,fapt pentru care nu a mai putut alapta.Asa ca primul dintre sfaturile mele este sa va cresteti singuri copiii (sunt bine venite niste sfaturi dar pana sa sufocati copilul),se leaga emotii puternice si in plus deja aveti instinctul de parinte format.
Pe mine m-a maturizat copilul dar asta nu inseamna ca nu ma cobor la nivelul sau atunci cand ne jucam.:) Creste in preajma mea si ma bucur sa-l vad crescand....Stiu ca nu multe mamici au aceasta sansa asa ca mai profit pana va merge la gradinita iar eu la servici.
Viitorul nostru este el....,asa trebuie sa fie!

Buna,sunt Simona si am o fetita foarte isteata si draguta.Dar care mama nu-si vede asa copilul?!Venirea ei in familia noastra a fost o binecuvantare.M-a invatat care sunt prioritatile si scopul meu in viata.Nu as concepe viata fara ia,fara zgomotul care il face,fara zambetul si pofta de viata pe care o are,fara bucuria si fericirea pe care mi-o da in fiecare zi.

Imediat ce a aparut pe lume Robert, fiul nostru, am stiut ca nimic nu va mai fi ca pana atunci.
Din primele momente in care am ajuns acasa, casa pe care o aveam de aproape 2 ani, am simtit va avem un nou camin, desi totul era neschimbat; ne-am privit reciproc si am zambit in acelasi timp. Nu stiam unde sa-l asez, unde e cel mai sigur loc pentru el; nu aveam stare. nu vroiam sa-l las din brate, dar nici nu aveam cum sa fac toate pregatirile fara a-l aseza undeva.
Din acea zi totul s-a schimbat; relatia noastra de cuplu a picat pe locul 2 si amandoi am simtit asta; am considerat insa ca este normal si astfel nu au aparut certuri, discutii. Un timp nu am mai acordat aceeasi atentie sotului meu, oricat as fi incercat sa nu-l neglijez. Robert avea colici, plangea mereu si nu se linistea decat in brate. Nu apucam decat sa-i dau un pupic sotului meu cand venea de la servici, dupa care ii puneam masa si dispaream cu Robert in dormitor.
Eram obosita si George (sotul meu) simtea acest lucru; desi serviciul lui era destul de solicitant, se trezea noaptea si statea cu Robert, ca sa se convinga ca nu plange si apuc si eu sa dorm.
Din pct meu de vedere, un sot si un tata iubitor si intelegator reprezinta tot ceeea ce are nevoie o femeie ce traverseaza aceste schimbari.
Da, o mama este intradevar mai apropiata de bebelus, dar prezenta tatalui in viata sa este extrem de importanta..chiar si pt cateva momente pe zi.

Cum s-a schimbat viata noastra de doua ori, caci avem doi micuti...nu pot spune ca s-a schimbat, doar s-a modificat, acum totul e la superlativ in familie. Copiii ne aduc multe bucurii, impliniri, veselie,ne fac fericiti. Ei sunt un dar divin pentru noi ca parinti, iar noi trebuie sa le daruim dragoste ,sprijin, protectie si tot ce e mai bun.
Multumim Lui Dumnezeu!

Este minunant, deseori ma uit la el...mai ales cand doarme...si nu-mi vine sa cred ca este al meu!Este atat de scump! Nu sunt eu in masura sa dau eu sfaturi, dar pt toti viitorii parinti: inarmati-va cu multa rabdare!

Un copil schimba multe in viata parintelui. Chiar daca nu ma simteam pregatita inainte de aceasta etapa, acum regret ca am asteptat atata vreme (26 ani) pana sa aduc pe lume un ingeras. Alaturi de el razi mai mult, vezi partea buna a lucrurilor. Cum sa ma plang eu ca nu prea doarme noaptea, daca dimineata ii vad fetisoara zambitoare!?
Dragi viitori parinti nu va speriati: nimeni nu e suficient de pregatit, dar cu rabdare invatati totul pe parcurs.
Sanatosi sa fim, sa avem grija de minunile noastre!

Un copil iti schimba total viata! Venirea pe lume a micutului meu a fost, este si va ramane cel mai pretios moment din viata mea, desi am avut o nastere grea, nici nu a mai contat cand mi-am putut strange in brate micutul.
Ce s-a schimbat in viata noastra de la venirea lui pe lume cam tot. Daca pana sa vina el pe lume, eram foarte sp***a, acum numai sunt asa, am alte prioritati, eu am trecut pe locul doi, el e cel mai important, lui am grija sa nu ii lipsesca nimic, tot ce facem acum eu si sotul meu e pentru a-i fi lui bine, ne unit mai mult, am tot timpul ocupatie, numai pot sa spun ca ma plictisesc, ma bucur de fiecare moment.
E adevarat ca sunt si momente in care simti ca numai poti ca ai prea multe de facut, si e mereu acelasi program, ca ajungi sa iti mai neglijezi cateodata si partenerul, dar cand cel mi iti ofera un zambet nimic numai conteaza.
Toata lumea vine cu sfaturi fa asa, nu fa asa, cel mai bine e sa faci ce crezi tu ca e mai bine pentru familia ta, pentru puiul tau sa ii fie lui bine, sa creasca intr-un mediu cald plin de dragoste.
Fa acest pas care iti va schimba total viata cand te simti pregatit, un copil e cel mai frumos lucru pe care il poti avea, bucurate de fiecare clipa alaturi de el.