Cum v-a schimbat viata venirea pe lume a bebelusului?

Dupa o dragoste mare si o nunta de vis, am avut marea bucurie de a afla ca vom deveni parinti. Cuvintele sunt prea sarace pentru a va putea descrie clipele minunate pe care le-am trait impreuna cu sotul meu cand am aflat ca vom avea un baietel. Primele momente din viata bebelusului sunt unice si de neuitat. In timpul sarcinii stai ore intregi si incerci sa iti imaginezi cum va arata bebelusul tau si cum se va simti prima oara cand il vei tine in brate. A aparut relativ tarziu in viata mea (spun asta comparandu-ma cu celelalte mame pe care le cunosc), cand eu aveam deja 31 de ani, dar intr-un moment potrivit. Cred ca pot indrazni sa spun ca maternitatea mi-a schimbat viata radical, este ceva ce nu poate fi inlocuit de absolut nimic, este o experienta care te imbogateste, este un mod de a-ti retrai copilaria, de a te simti tanara, de a crede iarasi ca totul este posibil. Acum sunt la a doua sarcina si baietelul nostru in varsta de un an si zece luni este nerabdator sa-si vada surioara. Bucuria noastra este atat de mare incat ne putem declara impliniti. Incercam sa fim un bun exemplu pentru micutii nostri. Va doresc tuturor sa aveti momente cel putin la fel de fericite ca cele pe care le traim noi.

Sa devii parinte este un lucru absolut minunat, dar poate sa fie si provocator in acelasi timp. Atunci cand un copil intra in viata ta, se schimba totul.Odata ce iti iei micutul cu tine acasa vei invata cum faptul ca esti mamica iti va modifica complet fiecare aspect al vietii tale. Vei descoperi in curand ca nu mai exista "eu" de acum incolo. Trebuie sa stii ca micutul tau depinde de tine. Vei vrea sa iti petreci fiecare moment din zi cu copilul tau. Chiar si schimbatul scutecelor iti va placea.
Vei vedea ca fiecare moment cu copilul tau iti va placea la nebunie si va fi unic in viata ta. cu fiecare zi , cu fiecare zambet, fiecare scrancet,primele "lalaituri" primele lui cuvintele "map***ata"........minunat

Venirea pe lume a fetitei mi-a schimbat radical viata desigur.Am ajuns sa iubesc o fiinta mai mult decat viata mea,am inceput sa am un motiv de a merge mai departe orice ar fi si am ajuns sa lupt cu mai multa putere in fiecare zi,pentru ca acum am pentru ce sa traiesc,
Pentru viitori parinti am multe sfaturi dar nu le pot transpune pe toate acum,sa isi iubeasca fiintele cele ai importante din viata lor,copilasii,si sa incerce sa le ofere tot ce este mai bun pentru ei,s aii invete tot ce e bun pe lumea acesta si sa ii fereasca de relele cotidiene.

Un copil,si mai ales primul copil , intr-devar iti schimba viata radical. Mi-am dorit f mult un copil, l-am conceput fara mari eforturi, a venit in mod natural si firesc, dar habar n-aveam ce inseamna acest lucru. In timpul sarcinii, recunosc, s-a creat o legatura intre noi, dar nu atat de mare pe cat ma asteptam sau pe cat credeam eu ca e normal sa fie...La nastere acelasi lucru s-a intamplat...ma uitam la el si nu-mi venea sa cred ca e al meu, parca nu-mi apartinea...Dragostea si sentimentul de apartinenta au inceput insa sa apara apoi usor ,usor.Cu fiecare zi ce trecea il iubeam mai mult, si mai mult si acest sentiment continua de atunci neincetat.
Dupa nasterea baietelului meu, nimic n-a mai fost la fel, cel putin primele 2-3 luni, pana s-a acomodat si si-a format un programa cat de cat. Am avut si am noroc de un copil foarte cuminte, somnoros, fara colici, care mananca bine.Era tot ce-mi puteam dori dar cu toate astea depresia postnatala nu m-a ocolit.Stiam ca toate femeile trec prin asta dar credeam ca voi fi atat de puternica incat sa nu fie prea dificila acomodarea cu noul membru al familiei. Venirea pe lume a copilului nostru ne-a schimbat mie si sotului meu viata in cel mai frumos mod posibil.Suntem mai responsabili, mai grijulii, mai atenti chiar si la dieta, stim pentru ce traim si de ce. Avem un sens in viata, chiar daca asta insemana momentan renuntarea la iesiri in doi neconditionate de timp, de momente de intimitate mai rare.
A trecut 1 an si 4 luni de la nasterea baietelui nostru si acum sunt insarcinata in 6 luni cu fetita noastra. Ne-am dorit 2 copii si am hotarat ca o diferenta mica de varsta intre ei ar fi cea mai indicata.Asa poate vor fi mai apropiati, se vor juca impreuna, se vor ajuta la greu, vor merge impreuna la scoala in acelasi timp.Cu siguranta cea de-a doua nastere va fi mai emotionanta, stiu la ce sa ma astept dar in acelasi timp astept cu mult mai multa nerabdare acel "prim moment".Va fi greu la inceput cu 2 copii mici dar satisfactiile vor veni apoi si vor fi cu siguranta duble .
dupa prima nastere imi ziceam ca nu-mi mai doresc copii dar acum gandesc exact invers. Nu este greu decat inceputul , pe care apoi, incet, incet , odata cu realizarile copilului tau le uiti si le lasi in urma parca nici n-ar fi existat nopti nedormite, plansete, depresie postanalata...
Pentru viitorii parinti nu asa avea decat sfatul de a avea incredere in ceea ce gandesc ei, sa-si creasca copilul cum cred de cuviinta, fara a se uita in stanga sau in dreapta, fara a face comaparatie cu alti copii, fara leacuri babesti si sfaturi invechite, superstitii sau lucruri de genul asta. Copiii se cresc de la sine , trebuie doar sa le acordam IUBIRE, RABDARE MULTA si CALM. Viitoare mamici, fiti optimiste caci timpul trece si primele momente cu bebelusul sunt cele mai importante

Mie mi-a schimbat viata radical.eream o familie obisnuita ne iubeam totul erea frumos doar ca lipsea ceva .dupa aceea am ramas insarcinata si totul sa schimbat ne faceam planul pt.copil eream mai uniti ca niciodata. Iar cand am nascut a fost destul de dureros fizic dar psihic a fost ceva incredibil parca pluteam de fericire cand mi-am tinut fiul in brate pt. prima data nu mai conta nimic altceva in acel moment ma-m bucurat de fiecare clipa si ma bucur in continuare impreuna cu sotul meu trecem cu bine peste toate problemele si suntem linistiti caci e copiulul bine.Un copil e o binecuvantare de la D-zeu si trebuie iubit asta e cel mai important ca copilul tau sa simta ca este iubit si sa i se acorde multa atentie caci sunt foarte sensibili. Iar eu nu vad cum o familie poate fi fericita fara copii,asa ceva nu exista ei aduc fericirea .Pt viitoarele mamici am un sfat sa nu va speriati de gandul de a face un copil pt.ca e ceva nemaiintalnit de frumos este ceva unic

Venirea unui copil implica foarte multa responsabilitate,multe resurse si obligatoriu un sprijin de nadejde langa tine ,in cazul meu a fost sotul.Viata mi s-a schimbat , dar nu radical si nici brusc, luand totul pas cu pas , pastrand din "obiceiurile vechi " (escapade doar eu cu sotul!) si adaugand obiceiuri noi ,schimbatul pampersilor,statul cu inima la gura cand ii creste temperatura, schimbarea nu a mai fost chiar o schimbare a fost mai mult o trecere spre o etapa noua in care "ma specializez" zilnic!

un copil este cel mai frumos lucru care i se poate intampla unui parinte.

Cu siguranta copilul ne-a adus acel ceva ce lipsea: un zambet de bebelus, un planset sau o chicoteala. Toate acestea le-am asteptat atat de mult incat oboseala nu o mai resimt uitandu-ma la ochisorii lui gngasi , la manutele atat de mici . E un moment cu adevarat unic!

e o adevarata minune cu care Dumnezeu ne arata ca viata inseamna si bucurie,si grija si motivate si multe altele la un loc.un copil nu are ce rau sa aduca,dimpotriva e un dar,cel mai scump dar pe care viata ti-l daruieste si trebuie pretuit si ajutat sa creasca in conditii normale ,inconjurat de dragoste si oferindu-i tot ce e mai bun.fiecare copil merita sa fim buni parinti.odata cu venirea lor devenim responsabili si prioritatea ei vor fi!

Cele mai magice momente din viata noastra le-am trait si inca le traim alaturi de fetita noastra. Daca l-a inceput totul este putin mai greu si nu apreciezi imediat comoara care o ai langa tine, ci mai degraba o studiezi cu grija ca sa o poti cunoaste mai bine, sa-i cunosti obiceiurile, tabieturile, apoi totul este ca un carusel in care ai intrat si nu vrei sa se termine. Un copil te invata in primul rand multe lucruri: te invata sa ai rabdare, te invata sa te cunosti, te invata sa fi receptiv, te invata sa-i apreciezi pe cei de langa tine.
In acelasi timp descoperi ca lucrurile cele mai insemnate pentru tine pana in acel timp au disparut, sau au capatat alte nuante mai putin dominante, tabieturile tale si ale taticului s-au transformat sau unele chiar au disparut, zile tale de cumparaturi au devenit mai mult zilele copilului pentru cumparaturi, gatesti pentru copil, gatesti mai sanatos, cumperi mai sanatos, esti atent la termene, la instructiuni devi mai RESPONSABIL .
Noi am plans instantaneu cand a facut primi pasi, cand a rostit primele cuvinte...sunt emotii unice, intense.
Concluzia mea este ca atunci cand se naste un copil incepe o poveste frumoasa, cu multe peripetii si imtamplari frumoase sau mai putin frumoase, de exemplu atunci cand copilul este bolnav, o poveste cum spuneam in care noi suntem personajele, de aceea niciodata nu putem parasi povestea pentru ca atunci nu mai este a noastra ci este a altora.

bebelusul nostru a venit pe lume acum 3 luni, ne-a schimbat viata radical, totul se invarte acum in jurul lui, nu ne mai gandim la noi ci la el, dar toate eforturile merita, toate noptile nedormite se uita atunci cand ne zambeste mai ales ca l-am asteptat 12 ani sa vina in viata noastra

Consider ca un copil iti schimba viata in sens pozitiv inca din momentul in care afli il aduci pe lume.Clar, toate hotararile care se iau, la nivel de familie, vor avea in prim plan "mogaldeata de om". La inceput te obisniesti cu gandul ca vei avea in brate peste noua luni un pui de om, apoi, poate dai un search pe google si citesti tot ce iti cade in mana despre viata intrauterina a lui, sau frunzaresti carti, sau intrebi pe mama cum a fost venirea ta pe lume. Dar, oricate lucruri am cititi si am aflat nu am fost pregatita pentru momentul venirii lui pe lume. Tatal lui at fi putut asista la nasterea lui, dar a stat tremurand la usa, asteptanad sa auda ca pui lui si partenera lui de viata sunt bine. Apoi, dupa cinci zile in care asistente te ajuta, te trezesti cu el in brate si incep intrebarile: Daca folosesc aia, o fi bine? Ii dau suficient sa manance? Il fierb hainele suficient? Ii calc haine bine? Ii place muzica aleasa? Etc. Dupa multe framantari iti dai seama ca nu prea era cazul sa iti pui atatea intrebari, caci bebele iti da, singur raspunsul la intrebarile tale. Nimic nu se compara cu momentele cand tii puisorul la san si iti adoarme in brate. Iti lectii necontenit daca stii sa interpretezi gesturile si faptele lui.Noi, mama si tatal lui, mereu am avut de invatat lucruri marunte, aruncate intr-un sertar al mintii si pe care, din inertia, in viteza secolului 21 le-am uitat. Oricum, ne gandim ca intr-un viitor indepartat sa incercam sa repetam experienta. Este o perioada minunata si pentru parinti si pentru copil. Poate ca de data vom avea gemeni caci asta ne dorim.

copilul iti schimba total viata devii un alt om si asta o spun desi nu am copii naturali dar am nasit trei si am simtit cum un sufletel atit de mic iti tranzmite prin ochisorii sai si mai ales prin zimbet toata dragostea.

Un copil iti schimba radical stilul de viata, toate prioritatile se schimba, el veniind pe primul loc mereu, toate deciziile sunt luate in asa fel incat sa ii fie lui bebe bine, si unde mergem si cand mergem si tot asa. Un bebe te invata ce e rabdarea, ce este iubirea neconditonata si te invata sa fi o persoana responsabila, daca te plictisesti la un moment dat de rolul asta nu poti sa iei o pauza, este un job full time in adevaratul sens al cuvantului, dar care iti aduce cele mai frumoase satisfactii din lume. Viata langa bebe este magica!
Semnat: Mamica Roxanei (un an si 5 luni) si viitoare mamica a lui David (22 saptamani in burtica la mami)

pot spune ca primele luni au fost numai lapte si miere,fericire deplina in casa si in damilia noastra.cu timpul am descoperit ca din ce in ce mai des apar tensiuni intre mine si sotul meu .aceste tensiuni sunt uneori intemeiate,alteori apar ca niste reprosuri banale.perioada colicilor a fost poate cea care a dat startul.obositi cu nervii intinsi datorita plansetelor care parca nu se mai opreau.au urmat apoi problemele financiare care parca nu se mai terminau si a culminat cu imbolnavirea mai grava a fetitei.viata de cuplu a fost si ea serios afectata tot datorita oboselii si a tensiunii dintre noi.ce-i drept nu am avut niciun ajutor si ne-am crezut stapani pe situatie.acum incerc sa repar ce se mai poate pentru ca dragostea dintre mine si sotul meu este la fel de mare.ba mai mult incerc sa il conving ca ar fi bine sa ii mai facem fetitei un fratior.problemele trec si incercam sa ne bucuram de ceea ce ne-a dat dumnezeu mai de pret.viata ti se schimba radical dar trebuie totusi sa stii sa controlezi lucrurile.pentru viitorii parinti nu am decat un sfat: sa aveti rabdare!fiecare isi creste copilul asa cum stie el mai bine.

Schimbarea a fost foarte mare. Totul depindea numai de bebe, somnul, mancarea, plimbarea, etc.
Atentia mea a fost indreptata mai mult inspre copil, dar am avut parte de intelegere din partea sotului. Acum, dupa 2 ani, deja e cu totul altceva.....

viata noastra sa schimbat in foarte bine pt. ca neam dorit acest copil si e viata noastra, am o fetita de 11 luni si facem totul ca sa-i fie bine ei si ne lasam pe noi.Merita noptile nedormite si eforturi,ca ne trece cand vine si ne pupa sau ne imbratiseaza.Un copil este o minune de la dumnezeu.

Buna ziua, ma numesc catalin si de 2 luni avem un diamant in casa. Nu stiu cum sunt alti parinti, mai ales tati, dar pe mine printesa ma facut si ma face cel mia fericit si implinit babat si tata din lume. de cand a ramas sotia insarcinata pana acum au fost cee mia frumoase clipe din viata mea. Numai cine are copiii ma poate intelege. Nu pot sa zic ca venirea Emiliei(caci asa o cheama) pe lumea nea schimbat, noi ne-am dorit baiat, cand am aflat ca este fetita, am zis sanatoasa sa fie, ei daca acum as putea sa dau timpul inapoi nuas schimba nimic, este o minuatie o splendoare si cand zambeste si imi povesteste cate ceva eu ...eu parca plutesc, parca in lumea sunt eu bebele si sotia.
sa nu va mai zic de plimbat, baita, de schimbat, ru ma ocup de tot nu cumva sa planga fetita, cateodata ma comport ca si cum sotia nu ar stii nimik legatd e copii si numai eu o schimb bine, numai eu ii fac baita ..dar, numai impreuna putem fi parinti minuati atenti si iubitori.

Va multumesc

catalin

Buna.Sunt Livia si am o feblete de fetita in varsta de 7 luni pe care o cheama Alexandra Maria care sa lasat asteptata fffoarte multi ani dar cand a venit nea implinit din toate punctele de vedere ea e lumina ockilor mei si o iubesc cum cred ca si voi va iubiti bb daca nu chiar mai mult .E adevarat ca nu neam prea odihnit pana pe la 3 4 luni din cauza colicilor acum de vreo luna din cauza dintisorilor sau cine stie ce o mai veni dar asta e situatia cred ca toti au trecut prin astea si asa repede se uita ca imediat treci la al 2 al 3........e ce naiba zic si eu