Help

Bună ziua!

Nu vă voi face o recomandare acum pentru un medic psihiatru, ci doresc doar să vă informez că ghidurile internaționale indică psihoterapia ca intervenție eficientă pentru problemele legate de anxietate, implicit atacurile de panică. Recomandările de psihoterapii pentru anxietate sunt bazate pe cele patru ghiduri clinice „evidence-based” de referință internațională pentru tratarea tulburărilor mintale:

• Ghidul Asociației Psihologilor Americani (APA),
• Ghidul NICE din Regatul Unit,
• Recenziile Cochrane și
• Ghidul Societății Psihologilor Australieni (APS).

În funcție de problematică,intervențiile psihologice (psihoterapiile) eficiente în tulburările de anxietate sunt:
1. Tulburarea de panică - terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
2. Tulburarea de anxietate socială - terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
3. Tulburarea de anxietate generalizată - terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
4. Fobii specifice (fobia de întuneric, fulgere,apă, înălțimi etc.) - terapia prin expunere (ET)
5. Ipohondriet - terapia cognitiv-comportamentală.

Pentru o eficiență sporită vă încurajez să apelați la unul dintre serviciile de sănătate (psihoterapiile) de mai sus, luând în calcul și consultul psihiatric.

Sănătate și multe gânduri bune!

Bună ziua,

Atacul de panică este descris şi explicat prin relaţiile care apar între sentimentul de frică, senzaţiile corporale (simptomatologia fizică), cogniţiile catastrofice (interepretările eronate pe care le faceţi senzaţiilor corporale) şi comportamentul de evitare.
Interpretările catastrofice pot fi legate de moarte (atac de inimă, atac cerebral), pierderea controlului (leşin, a înnebuni) şi/sau a te face de râs în public.
Interpretările intensifică anxietatea, iar aceasta, la rândul ei, intensifică senzaţiile corporale, intrându-se astfel, într-un cerc vicios.
Teama de a nu avea un nou atac de panică, îngrijorarea excesivă contribuie la evitarea activităţilor şi a situaţiilor asociate cu posibila apariţie a senzaţiilor fizice.
Aceste comportamente evitative, de siguranţă (renunț la efortul fizic etc) reduc anxietatea pe termen scurt dar, pe de altă parte, nu fac decât să menţină interpretările catastrofice şi senzaţia de pericol permanent.

Direcţii de tratament
Deoarece evenimentul critic în atacul de panica este interpretarea eronată, catastrofică a senzaţiilor corporale intervenţia vizează în primul rând modificarea acestor interpretari.
Există diverse metode pentru a realiza acest lucru: psihoeducaţie (oferirea de informaţii corecte), exerciţii de expunere interoceptivă, disputare cognitivă.
Renunţarea la comportamentele de siguranţă, efectuarea comportamentelor şi expunerea la situaţiile evitate sunt alte elemente importante ale terapiei.
Învăţarea unei tehnici de relaxare şi respiratie. Acestea ajută de asemenea la reducerea stării de activare generale şi eliberarea tensiunii din organism.

După o primă ședință de psihoterapie,dacă psihologul consideră că este cazul, vă poate recomada să consultați și un medic psihiatru.
Multă speranță pentru că genul acesta de afecțiuni se tratează eficient!