DEPRESIE,ANXIETATE ,ATACURI DE PANICA

E greu sa rezum aici in cateva cuvinte cum am facut sa scap de atacuri de panica..pentru ca .....da... am scapat!!! ..Multumesc Lui DUMNEZEU pt asta.Nu spun ca totul la mine e numai lapte si miere si ca nu mai am din cand in cand stari de oboseala,ameteala etc ...doar ca trec f. usor peste. Tratamentul e o combinatie de sedinte.. prin care se restructuraza gandirea pe alte baze.. ,vitamine ,minerale etc...Cei interesati ma pot contacta si le pot explica mai pe larg.Nu va asteptati la minuni sau la rezolvari de la medicamente .Trebuie sa luptati doar ca trebuie sa stiti cum ...asta e tot secretul .Nu sunt specialista in asa ceva asa ca nu va voi putea recomanda un anumit tratament de accea nici nu scriu aici ce anume am luat eu ,,pt ca am inteles ca sunt difereite de la om la om
Toate bune Emi

Ma bucur ca ai progresat ,trebuie sa accepti ca sunt lucruri diferite care ajuta iar scopul nostru a celor care exprimam opinii e de a spune macar o vorba buna celor care trec prin asta nu de a combate pentru ca asa cum tu ai avut aceasta experienta si incerci sa impartasesti din ea la fel si altii incearca sa impartaseasca din experienta lor .
In cazul meu acum mai multi ani traversand o perioada grea a vietii mele am avut aceste probleme .Nu imi permiteam un tratament la psiholog cum banuiesc ca multi nu-si permit asa ca a trebuit sa fac toata ,,munca'''' singura si din mers nu-mi permiteam sa fiu bolnava altfel fiul meu risca sa nu aiba nici un parinte care sa-l ingrijeasca .Eu am folosit florile lui Bach si suplimentele despre care am tot pomenit Atacurile au disparut iar florile au devenit o pasiune si un dar dobandit pe care vreau sa-l dau mai departe pentru ca ,,daruind vei dobandi'''' .

E f bine ca vrei sa ajuti si eu tot asta incerc sa fac..Cu metode diferite ...sunt de acord..dar important e rezultatul..Toate bune

Emi.

si eu sufar de stari de anxietate si panica plus o depresie am facut trarament cu paraxetina pana acum 2 ani dar l-am intrerup pentru ca mi-am dorit foarte mult un copil,pana sa raman insarcinata a fost o lupta cu mine insami si medicamentele.cat am fost insarcinata mi-a fost mai bine. fetita are acum un an si cinci luni.De o luna ma lupt iara cu depresia si atacurile de panica si anxietate.in momentele astea as face orice pentu o pastila.sotul meu nu e de acord sa incep din nou un tratament medicamentos.as vrea un sfat.multumesc

Multumesc mult Paula pt incurajari,chiar aveam nevoie pentru ca eu cu familia nu mai vorbesc despre asta.Ei ma tot intreaba cum ma simt si bineinteles ca m-am ascuns,i-am facut sa creada ca sunt bine si de asta spuneam ca am nevoie de sfaturile cuiva,sa forbesc cu cineva,sa ma descarc,poate ma simt mai bine.Desi am o familie sa zic asa numeroasa,am parinti,frati,nepoti si sot,copii nu am ma simt foarte singura.Nu mai pot vorbi cu nimeni pentru ca imi este teama sa nu creada ca exagerez,de asta am ajuns si la gestul pe care l-am facut si acum sunt constienta si chiar imi pare rau,Sper sa ma ierte D-zeu pentru ca sunt o persoana credincioasa.Vroiam sa va intreb pe voi cei care suferiti de asa zisa boala,aveti si dureri de cap?Eu da si ma sperie si gandul asta.Ma gandesc sa nu am si ceva la cap.Va doresc putere la toti sa treceti mai usor peste starile astea.

Buna Mariana,
Sa incepem cu inceputul nu e o asa zisa boala ...chiar este o boala.. care te transforma pe parcurs in cineva asistat si uneori chiar cu un handicap.Asta daca nu faci nimic ca sa o tratezi.Cu cat faci mai repede ceva si sansele de a reveni la cum ai fost sunt mai mari.Cu cat amani .. gandirea tinde sa se modifice si sa devina parmanet anxioasa.Nu ma pot pronunta in legatura cu durerile de cap..(nu am avut asa ceva).Cel mai bine e sa mergi la un neurolog care sa iti infirme temerile.Deci nu deznadajduii lupta si vei castiga.Tot ce trebuie sa faci e sa cauti ajutor .Incetaza a te considera ciudata..nu esti....,ai doar o problema. Cei apropiati tie ar trebuii sa te inteleaga pt ca te iubesc si cu sigurantza te accepta si asa..Nu te mai gandii la lucruri de genul asta care iti creaza depresie.Fi optimista si vei vedea ca ceva se va schimba..Iti urez multa sanatate
Emi

de un an ma confrunt si eu cu asa ceva si stiu ca e ff greu va inteleg foarte bine ca sunt momente pe care le trecem cu greu cel mai greu este cand ma trezesc noaptea din somn transpitata inima bate ff tare parca vrea sa-mi iasa din piept picioarele tremura am senzatia de sufocare ca nu am aer sa respir dar tot citind pe forum am incercat si eu sa pot sa controlez emotiile care ma cuprind in timpul atacului si in marea majoritate a cauzelor reusesc dar ff greu dar sunt momente cand chiar o iau razna si atunci simt nevoia sa vb cu cineva ca sa -midistraga atentia de la acele ganduri si simtome .Nu vroiam sa ies din casa ma izolam de prieteni nu la ziceam motivele pt care stau in casa ca sa nu zica ca am inebunit sau ceva de genul nu stiam cun sa le explic sintomele pt ca nu prea mai sunt prieteni adevarati in ziua de azi in care sa ai increderesi sa nu reda de mine .dar a venit vara si am mer impreuna cu sotul si copilul nostru in vacanta am crezut ca oboseala poate e de vina si o sa ma simt mai bine dar mam inselat findca acolo am avut cele mai dese atacuri de panica dar numai noapte si aveam cate 3 -4 pe noapte nu puteam sa ma odihnesc deloc dar ziua cand aveam ocupatie cu copilul si stateam la plaja si faceam baie nu aveam nimik si mi.am dat seam ca daca gasesc o ocupati si nu mai gandesc negativ sau sa nu stau tot timpul speriat ca o sa cad acum ca o sa lesin si ca ma incurajez singura si zic "nu se intampla nimik" SI incerc sa imi controlez corpul de multe ori reusesc sa trec cu bine peste aceste intamplari nefericite .Si acum mai am dar nu cgiar asa de dese cum erau am perioada cand 2-3 saptamani chiar ma simt ff bine si iar incep simtomele dar spr sa pot scapa definitiv de aceste socuri am fost si eu la pshiatru dar dupa acele madicamente dormeam tot timpul nu puteam sa ma ocup de copil care e ff mik si am renuntat acum iau dar asparcardin cand simt deja starea aia de agitatie si nervozitate sau persen sper din tot sufletul sa treceti cu bine peste toate starile de rau si cred ca vindecarea consta in autocontrolarea noastra in dorinta noastra de a ne face bine si cea in a putea sa ne controlam corpul si emotiile

buna ziua. si sotul meu se confrunta de cativa ani cu asa ceva. are tahicardii, oboseste din orice, nod in gat, are momente cand nu are aer, sistransori in piept tot timpul. as vrea sa sriu daca durerile sau apasarile astea in piept sunt tot din cauza distoniei neurovegetative pt ca el le are tot timpul. ia distonocalm si magnerot, dar se simte rau nu poate depune deloc efort fizic chiar si la mers oboseste. mentionez ca la cardiolog a fost si a spus ca n-are nimic, la fel si endocrinolog. ar trebui sa schimbe medicamentele? va multumesc

am uitat sa spun ca la efort fizic are palpitatii. multumesc

Buna,.
Medicatia nu e o solutie (benzodiazepinele ) dau dependenta si nu trateaza absolut nimic.Incearca cu altceva si sa mearga la un psih bun.,.il va ajuta
Emi

da multumesc, dar acum este dependent de distonocalm, daca nu ia i se porneste inima foarte tare si ajunge la urgenta. daca ar fi ceva de inlocuit ceva naturist multumesc

In primul rand vreau sa zic ca e prima data cand scriu pe asa forumuri si mai ales ca sa recomand ceva , pt ca pana acum nimic nu m-a ajutat in diminuarea starilor mele de panica , anzietate, poate chiar depresie! Incercati ceaiul de paducel pt atacurile de panica! Beau 3 cani de ceai pe zi , sau picaturi de tinctura.
Pe mine una e singurul tratament natural care m-a ajutat , de aceea am renuntat la pastile gen Xanax , care ma faceau sa ametesc si sa ma simt slabita.
Aveti grija de voi si nu disperati , eu una sunt sigura ca aceste stari nu sunt veshnice , ve-ti remarca ca comportamentul dvs e intotdeauna diferit in anumite situatii si ca puteti sa le combateti!

multumesc pt incurajare

Salut ,

Ce sa zic de 5 zile sunt ametit , confuz , gandire inceata , dureri muculare , stare de lesin , molesire accentuata , somn , gura uscata , parca o iau razana , imi trece un fior prin stomac si de acolo imediat fac tahicardie si-mi vine o stare de lesin si de frica , dar nu stiu de ce naiba mi-e frica . Toate gandurile imi fug numai la boala , orice as face . Asta a inceput acum 3 ani tot cu o criza asemanatoare doar ca atunci strea de voma era cea care ma deranja . am facut atunci aproape toate analizele , inclusiv CT(computer tomograf) cranian . mi-a iesit o simpla sinuzita care si aceea s-a acutizat in timp . In fine , ieri am fost la psihiatru , diagnosticul , tulburare anxioasa si atac de panica . Mi-a prescris rivotril (05mg) ,1/2 dimineata si seara , cipralex (10mg) 1/3 dimineata si seara primele 4 zile iar apoi trec la o jumatate de pastila dimineata si seara .

Nu stiu ce sa zic dar imi este extraordinar de rau de 5 zile incontinu si din ce in ce mai rau , cel putin nu mai e atat de deranjant acel fior din stomac , astazi s-a mai calmat dar sunt foarte confuz , ceva ameteala si foarte slabit . Nu stiu daca iti poate fi chiar atat de rau de la o boala care nu este organica .

Intrebarea e (o repet) chiar atat de rau imi poate fi ? eu zic ca nu poate sa mi fie mai rau , de maine dimineata incep si tratamentul si ideea e ca am un caracter foarte foarte slab (ma enerveaza si pe mine) , puteam sa incep din seara asta tratamentul dar am amanat pana maine dupa ce am citit prospectul , practic acum mi-e frica si de pastine daca ati pomenit asa ceva:)))


Ce sa va zic , SANATATE , eu ma simt ca la 80 de ani !

Nu am specificat , scuzele mele , starea de rau de acum 3 ani a tinut cam 2 luni si a trecut fara sa iau nimic doar ca ramasesem cu o ameteala usoara si o tahicardie iar odata la 5-6 luni ajungeam la urgenta cu tahicardie , ameteli , stare de rau , atac de panica cred dar acum e jale , de 5 zile , vineri fac o saptamana !

va multumesc:P

asta e o boala,si ca orice boala,trebuie tratata,nu stiu in ce masura aveti puterea sa ma autovindecati,sa dea Dumnezeu sa aveti puterea asta,dar odata ce "ati deviat" de la normal,acolo in creier exista un dezechilibru de substante,si la fel ca in orice boala,cu chestii naturale,refaci f. incet,pentru ca la fel,ati distrus in timp psihicu,nu de ieri pe azi,si de aceea medicamentele potrivite(adica depinde de la persoana la persoana,tratament dat personalizat de catre medic) poate reface echilibrul,deci sa va ajute in starea acuta,altfel ia cam mult,si daca dispare,tot asa usor si apare :)
Pe termen lung,nu va recomand nici eu medicamente,ele se iau repet,pe termen scurt ,adica (6-9 luni) timp in care ar trebui sa reveniti la normal.intradevar exista si o parte urata,primele 2-3 saptamani,cand e posibil,depinde de persoana,sa resimtiti niste efecte secundare,care vor parea descurajante,dar daca e potrivit medicamentul,efectele trec dupa o luna,si se obisnuieste organismul si va ajuta,si atacul de panica,sigur nu va mai aparea,iar simptomele deja dupa 3 luni vor fi tot mai usoare.Teoretic am incercat multe alternative,dar motorul de baza e cel medicamentos,si apoi ajutat cu restul factorilor sociali,spirituali,sport,etc
In tinerete rezistam mai bine cu organele la anomaliile astea,dar mai incolo,e mai riscant,deci in concluzie,ma repet din nou,incercati sa cautati cauzele emotionale care au dus aici,si eliminati-le.Si inconjurati-va de oameni de incredere,sociabili,intelegatori,glumeti,orice aduce o stare pozitiva.
Succes tuturor.nu sinteti singuri,si in plus se poate trece si peste asa ceva.

Da!!..Iuliu..imi place postarea ta cu exceptia benzodiazepindelor .Am citit de curand un studiu in care se arata documentat (culmea de medicii psihiatrii) ca medicamentele de tipul acesta nu numai ca nu vindeca nimic dar ca pe termen lung de fapt duc la reaparitia atacului de panica.Asa ca f mare atentie.E clar ca daca te sufoci si iti e f rau indiferent cat de pozitiv ai gandii aceste simptome te fac sa nu poti functiona la capacitatea normala .Deci trebuie tratament indreptat spre aceste simptome..Va urez sanatate
Emi

buna
intradevar e o boala care ne afecteaza ff mult si cel mai greu este ca cei di jur nu inteleg starile pe care le avem cel mai neplacut este ca nusti cand urmeaza urmatorul atac si eu stau cam tot timpul cu gandul "oare cand urmeaza urmatorul" si cat de intens va fi emotiile care ma cuprind in stomac nu pre reusesc sa le stapanesc si atunci incepe calvarul ca sa zic asa
si de multe ori zic in sinea mea e doar un atac de panica nu e nimi serios o sa treaca de la sine si de multe orireusesc fiindca ma uit la copilasul meu si-mi da puterea si taria sa merg mai departe deoarece are nevoie de o mama sanatoasa care sa-l creasca si sa aiva grija de el si ca viata e frumoasa si merita traita di plin.Daca noi am fost alesi sa ducem si greutatea asta numai dumnezeu stie sper sa avem puterea si taria sa ptecem peste cu ajutorul celor dragi care ne sunt mereu alaturisi sper sa redevenim cei dinaite plini de viata si de optimism







bu











b