DEPRESIE,ANXIETATE ,ATACURI DE PANICA

Doar cei care au astfel de stari depresive pot intelege cat e de groaznic. Ceilalti nu inteleg ,ei cred ca exageram, ca ne prefacem, sau mai rau-ca suntem nebuni.
Eu,de exemplu,nu pot discuta cu familia mea problemele astea.eu ma mai plang la o prietena,,partial,nu pot sa-i spun tot pt ca nu m-ar intelege, in schimb ea imi da din otimismul ei si bucuria ei de viata, si, cumva,pot spune ca m-a pastrat pe linia de plutire.
Dar eu cu parintii si cu sotul nu pot discuta, cu mama mai pot dar doar asa de suprafata,nu vreau s-o supar,are si ea necazurile ei ,si e o fire mai dura, mai...diferita de mine.Sotul e un tip pragmatic,nu m-ar intelege,copilul e prea mic ca sa ma inteleaga. deci nu am nici la cine sa ma plang daca mi-e rau, doar incerc sa ma prefac ca mi-e bine.in consecinta,incerc sa ma controlez singura,sa nu cad in gaura neagra. e greu, foarte greu, si voi care treceti prin astfel de stari anxioase stiti cum e..

Sigur unora dintre noi li se potriveste ceea ce voi scrie aici:

Cica...Intr-un mic sat traia un batran cu cei doi feciori ai sai .La un moment dat un om care tot trecea pe acolo cu treburi il intreaba
- De ce esti suparat mosule, la care acesta raspunse oftand,ca bate vantul.
- Pai si ce daca bate
- Da,dar baiatul cel mare este pescar si nu poate iesi pe mare de teama valurilor care-i pot rasturna barca.Dupa cateva zile acel trecator il revazu si nedumerit il intreba.
- Acum de ce esti suparat ca doar este liniste, nu mai bate vintul, nu asta iti doreai ?
- Da dar imi fac griji pentru feciorul mai mic care e morar si neac***a vant nu-i macina moara , la care acesta si mai nedumerit i-i spuse
- Pai chiar nu te inteleg ,tu ar trebui sa fii un batrin mereu fericit .Cand bate vintul,feciorului mai mic ii merge moara si poate macina iar cand este senin si vantul linistit feciorului mare,plasa-i este plina de peste...

Buna Mariana,intr-adevar este foarte greu dar nu uita ca viata in sine este grea, pentru a obtine ceva care merita cu adevarat, trebuie sa induri multe,nu alege niciodata drumul usor pentru ca acesta duce la suferinta vesnica.Sinuciderea nu este solutia ,poate parea solutia salvatoare dar nu este. Cu starile de anxietate si cu depresia se confrunta foarte multa lume, multi au reusit sa controleze aceste stari, situatia ta se poate ameliora pe viitor, important este ca exista speranta si asta te poate face sa continui, insa daca tu pui capat acestei vieti nimeni nu te poate asigura unde vei ajunge, necunoscutul desi pare mai ok decat prezentul sau realitatea poate fi chiar opusul, in incercarea de a pune capat unei suferinte temporare, in loc de pacea si linistea care tu crezi ca te asteapta poate vei avea parte de suferinta vesnica, chiar daca sa spunem ca nu esti o persoana religioasa si nu crezi ca asa va fi pentru ca Biblia ne spune clar ca asa e, exista totusi posibilitatea sa fie asa pentru ca nimeni nu s-a intors sa spuna cum este.Ideea este ca aici , in aceasta viata poti fi ajutata , sunt atatea mijloace, in primul rand te poti ajuta tu singura, exista o speranta, si clar sinuciderea nu e solutia.Imi doresc din suflet sa nu mai incerci sa pui capat unei vieti care este de fapt un dar,chiar daca uneori pare un blestem, nimic nu este ceea ce pare, aparenta e superficialitate, trebuie sa privesti mai profund si sa descoperi frumusetea vietii.Odata ce ai incercat se poate sa iti doresti sa mai incerci si cel mai trist va fi daca vei reusi, eu cunosc cazuri dar sa stii ca nimeni nu va fi impresionat ( in adevaratul sens )de gestul tau, cei iubiti te vor judeca iar pentru restul lumii la scurt timp nici nu va mai conta .Oare se merita sa renunti la propria viata ? Iti doresc sa ai curaj sa infrunti aceasta boala si sa ajungi sa controlezi aceste stari, pentru ca se poate! Tot binele din lume, si nu alege sa parasesti aceasta lume ca o lasa, fii o luptatoare!

E greu sa rezum aici in cateva cuvinte cum am facut sa scap de atacuri de panica..pentru ca .....da... am scapat!!! ..Multumesc Lui DUMNEZEU pt asta.Nu spun ca totul la mine e numai lapte si miere si ca nu mai am din cand in cand stari de oboseala,ameteala etc ...doar ca trec f. usor peste. Tratamentul e o combinatie de sedinte.. prin care se restructuraza gandirea pe alte baze.. ,vitamine ,minerale etc...Cei interesati ma pot contacta si le pot explica mai pe larg.Nu va asteptati la minuni sau la rezolvari de la medicamente .Trebuie sa luptati doar ca trebuie sa stiti cum ...asta e tot secretul .Nu sunt specialista in asa ceva asa ca nu va voi putea recomanda un anumit tratament de accea nici nu scriu aici ce anume am luat eu ,,pt ca am inteles ca sunt difereite de la om la om
Toate bune Emi

Ma bucur ca ai progresat ,trebuie sa accepti ca sunt lucruri diferite care ajuta iar scopul nostru a celor care exprimam opinii e de a spune macar o vorba buna celor care trec prin asta nu de a combate pentru ca asa cum tu ai avut aceasta experienta si incerci sa impartasesti din ea la fel si altii incearca sa impartaseasca din experienta lor .
In cazul meu acum mai multi ani traversand o perioada grea a vietii mele am avut aceste probleme .Nu imi permiteam un tratament la psiholog cum banuiesc ca multi nu-si permit asa ca a trebuit sa fac toata ,,munca'''' singura si din mers nu-mi permiteam sa fiu bolnava altfel fiul meu risca sa nu aiba nici un parinte care sa-l ingrijeasca .Eu am folosit florile lui Bach si suplimentele despre care am tot pomenit Atacurile au disparut iar florile au devenit o pasiune si un dar dobandit pe care vreau sa-l dau mai departe pentru ca ,,daruind vei dobandi'''' .

E f bine ca vrei sa ajuti si eu tot asta incerc sa fac..Cu metode diferite ...sunt de acord..dar important e rezultatul..Toate bune

Emi.

si eu sufar de stari de anxietate si panica plus o depresie am facut trarament cu paraxetina pana acum 2 ani dar l-am intrerup pentru ca mi-am dorit foarte mult un copil,pana sa raman insarcinata a fost o lupta cu mine insami si medicamentele.cat am fost insarcinata mi-a fost mai bine. fetita are acum un an si cinci luni.De o luna ma lupt iara cu depresia si atacurile de panica si anxietate.in momentele astea as face orice pentu o pastila.sotul meu nu e de acord sa incep din nou un tratament medicamentos.as vrea un sfat.multumesc

Multumesc mult Paula pt incurajari,chiar aveam nevoie pentru ca eu cu familia nu mai vorbesc despre asta.Ei ma tot intreaba cum ma simt si bineinteles ca m-am ascuns,i-am facut sa creada ca sunt bine si de asta spuneam ca am nevoie de sfaturile cuiva,sa forbesc cu cineva,sa ma descarc,poate ma simt mai bine.Desi am o familie sa zic asa numeroasa,am parinti,frati,nepoti si sot,copii nu am ma simt foarte singura.Nu mai pot vorbi cu nimeni pentru ca imi este teama sa nu creada ca exagerez,de asta am ajuns si la gestul pe care l-am facut si acum sunt constienta si chiar imi pare rau,Sper sa ma ierte D-zeu pentru ca sunt o persoana credincioasa.Vroiam sa va intreb pe voi cei care suferiti de asa zisa boala,aveti si dureri de cap?Eu da si ma sperie si gandul asta.Ma gandesc sa nu am si ceva la cap.Va doresc putere la toti sa treceti mai usor peste starile astea.

Buna Mariana,
Sa incepem cu inceputul nu e o asa zisa boala ...chiar este o boala.. care te transforma pe parcurs in cineva asistat si uneori chiar cu un handicap.Asta daca nu faci nimic ca sa o tratezi.Cu cat faci mai repede ceva si sansele de a reveni la cum ai fost sunt mai mari.Cu cat amani .. gandirea tinde sa se modifice si sa devina parmanet anxioasa.Nu ma pot pronunta in legatura cu durerile de cap..(nu am avut asa ceva).Cel mai bine e sa mergi la un neurolog care sa iti infirme temerile.Deci nu deznadajduii lupta si vei castiga.Tot ce trebuie sa faci e sa cauti ajutor .Incetaza a te considera ciudata..nu esti....,ai doar o problema. Cei apropiati tie ar trebuii sa te inteleaga pt ca te iubesc si cu sigurantza te accepta si asa..Nu te mai gandii la lucruri de genul asta care iti creaza depresie.Fi optimista si vei vedea ca ceva se va schimba..Iti urez multa sanatate
Emi

de un an ma confrunt si eu cu asa ceva si stiu ca e ff greu va inteleg foarte bine ca sunt momente pe care le trecem cu greu cel mai greu este cand ma trezesc noaptea din somn transpitata inima bate ff tare parca vrea sa-mi iasa din piept picioarele tremura am senzatia de sufocare ca nu am aer sa respir dar tot citind pe forum am incercat si eu sa pot sa controlez emotiile care ma cuprind in timpul atacului si in marea majoritate a cauzelor reusesc dar ff greu dar sunt momente cand chiar o iau razna si atunci simt nevoia sa vb cu cineva ca sa -midistraga atentia de la acele ganduri si simtome .Nu vroiam sa ies din casa ma izolam de prieteni nu la ziceam motivele pt care stau in casa ca sa nu zica ca am inebunit sau ceva de genul nu stiam cun sa le explic sintomele pt ca nu prea mai sunt prieteni adevarati in ziua de azi in care sa ai increderesi sa nu reda de mine .dar a venit vara si am mer impreuna cu sotul si copilul nostru in vacanta am crezut ca oboseala poate e de vina si o sa ma simt mai bine dar mam inselat findca acolo am avut cele mai dese atacuri de panica dar numai noapte si aveam cate 3 -4 pe noapte nu puteam sa ma odihnesc deloc dar ziua cand aveam ocupatie cu copilul si stateam la plaja si faceam baie nu aveam nimik si mi.am dat seam ca daca gasesc o ocupati si nu mai gandesc negativ sau sa nu stau tot timpul speriat ca o sa cad acum ca o sa lesin si ca ma incurajez singura si zic "nu se intampla nimik" SI incerc sa imi controlez corpul de multe ori reusesc sa trec cu bine peste aceste intamplari nefericite .Si acum mai am dar nu cgiar asa de dese cum erau am perioada cand 2-3 saptamani chiar ma simt ff bine si iar incep simtomele dar spr sa pot scapa definitiv de aceste socuri am fost si eu la pshiatru dar dupa acele madicamente dormeam tot timpul nu puteam sa ma ocup de copil care e ff mik si am renuntat acum iau dar asparcardin cand simt deja starea aia de agitatie si nervozitate sau persen sper din tot sufletul sa treceti cu bine peste toate starile de rau si cred ca vindecarea consta in autocontrolarea noastra in dorinta noastra de a ne face bine si cea in a putea sa ne controlam corpul si emotiile

buna ziua. si sotul meu se confrunta de cativa ani cu asa ceva. are tahicardii, oboseste din orice, nod in gat, are momente cand nu are aer, sistransori in piept tot timpul. as vrea sa sriu daca durerile sau apasarile astea in piept sunt tot din cauza distoniei neurovegetative pt ca el le are tot timpul. ia distonocalm si magnerot, dar se simte rau nu poate depune deloc efort fizic chiar si la mers oboseste. mentionez ca la cardiolog a fost si a spus ca n-are nimic, la fel si endocrinolog. ar trebui sa schimbe medicamentele? va multumesc

am uitat sa spun ca la efort fizic are palpitatii. multumesc

Buna,.
Medicatia nu e o solutie (benzodiazepinele ) dau dependenta si nu trateaza absolut nimic.Incearca cu altceva si sa mearga la un psih bun.,.il va ajuta
Emi

da multumesc, dar acum este dependent de distonocalm, daca nu ia i se porneste inima foarte tare si ajunge la urgenta. daca ar fi ceva de inlocuit ceva naturist multumesc

In primul rand vreau sa zic ca e prima data cand scriu pe asa forumuri si mai ales ca sa recomand ceva , pt ca pana acum nimic nu m-a ajutat in diminuarea starilor mele de panica , anzietate, poate chiar depresie! Incercati ceaiul de paducel pt atacurile de panica! Beau 3 cani de ceai pe zi , sau picaturi de tinctura.
Pe mine una e singurul tratament natural care m-a ajutat , de aceea am renuntat la pastile gen Xanax , care ma faceau sa ametesc si sa ma simt slabita.
Aveti grija de voi si nu disperati , eu una sunt sigura ca aceste stari nu sunt veshnice , ve-ti remarca ca comportamentul dvs e intotdeauna diferit in anumite situatii si ca puteti sa le combateti!

multumesc pt incurajare

Salut ,

Ce sa zic de 5 zile sunt ametit , confuz , gandire inceata , dureri muculare , stare de lesin , molesire accentuata , somn , gura uscata , parca o iau razana , imi trece un fior prin stomac si de acolo imediat fac tahicardie si-mi vine o stare de lesin si de frica , dar nu stiu de ce naiba mi-e frica . Toate gandurile imi fug numai la boala , orice as face . Asta a inceput acum 3 ani tot cu o criza asemanatoare doar ca atunci strea de voma era cea care ma deranja . am facut atunci aproape toate analizele , inclusiv CT(computer tomograf) cranian . mi-a iesit o simpla sinuzita care si aceea s-a acutizat in timp . In fine , ieri am fost la psihiatru , diagnosticul , tulburare anxioasa si atac de panica . Mi-a prescris rivotril (05mg) ,1/2 dimineata si seara , cipralex (10mg) 1/3 dimineata si seara primele 4 zile iar apoi trec la o jumatate de pastila dimineata si seara .

Nu stiu ce sa zic dar imi este extraordinar de rau de 5 zile incontinu si din ce in ce mai rau , cel putin nu mai e atat de deranjant acel fior din stomac , astazi s-a mai calmat dar sunt foarte confuz , ceva ameteala si foarte slabit . Nu stiu daca iti poate fi chiar atat de rau de la o boala care nu este organica .

Intrebarea e (o repet) chiar atat de rau imi poate fi ? eu zic ca nu poate sa mi fie mai rau , de maine dimineata incep si tratamentul si ideea e ca am un caracter foarte foarte slab (ma enerveaza si pe mine) , puteam sa incep din seara asta tratamentul dar am amanat pana maine dupa ce am citit prospectul , practic acum mi-e frica si de pastine daca ati pomenit asa ceva:)))


Ce sa va zic , SANATATE , eu ma simt ca la 80 de ani !

Nu am specificat , scuzele mele , starea de rau de acum 3 ani a tinut cam 2 luni si a trecut fara sa iau nimic doar ca ramasesem cu o ameteala usoara si o tahicardie iar odata la 5-6 luni ajungeam la urgenta cu tahicardie , ameteli , stare de rau , atac de panica cred dar acum e jale , de 5 zile , vineri fac o saptamana !

va multumesc:P