Fluorul reprezinta un microelement mineral ce in organismul uman se localizeaza aproape exclusiv in tendoane, oase si dinti (sub forma de florurat de calciu sau de fluoroapatita). Studiile nu au stabilit daca fluorul are un rol indispensabil vietii, deoarece nu s-a putut realiza o dieta lipsita complet de el.
Rolurile sale sunt:
Alimentele contin in general cantitati mici de fluor (0,02-0,07mg/kg), cu exceptia pestelui de apa sarata (pestele oceanic) si altor produse marine, dar si a frunzelor si mugurilor arborelui de ceai. Sursa cea mai importanta de fier o reprezinta totusi, apa plata potabila. Maximul acceptat de fluor este in acest caz de 1mg/litru. Apa ofera aproximativ 2/3 din necesarul de fluor, restul provenind din alimente.
Deficitul de fluor se poate manifesta clinic prin cresterea frecventei de aparitie a cariilor si scaderea rezistentei oaselor. Fluorul nu are efect cariogen in sine, ci efect cariopreventiv prin cresterea rezistentei dintilor la agresiuni externe (previne astfel actiunea nociva a altor factori asupra smaltului). Efectul carioprotector se datoreaza fluoroapatitei dar si actiunii sale bactericide (fluorul distruge bacteriile ce se formeaza in cavitatea bucala ca rezultat al degradarii enzimatice si fermentarii resturilor alimentare). Pentru asigurarea acestor efecte benefice, se recomanda fluorizarea apei (cand concentratia fluorului nu este buna). Cercetatorii au stabilit ca doza de fluor trebuie se fie de 1mg/dm3 pentru a avea efecte preventive asupra cariei.
Excesul de fluor apare destul de rar, insa are manifestari importante. Afectiunea de numeste fluoroza si se datoreaza in principal unui exces de fluor in apa potabila, sau consumului exagerat de suplimente nutritive cu un bogat continut in fluor.
Primele manifestari sunt la nivelul dintilor, care vor capata un aspect patat (prin aparitia unor pete alb-galbui pe suprafata smaltului) si vor deveni friabili. La concentratii exagerate, dintii pot deveni chiar maronii si apar si complicatii osoase de tipul osteosclerozei si osteoporozei, apar excrescente osoase (exostoze), calcificari ligamentare (cu afectarea functiei si mobilitatii), dar si cresterea friabilitatii osoase.
Printre alte efecte nocive se numara si afectarea metabolismului glucidic si lipidic sau acumularea sa in rinichi, cord, vase, glande endocrine si sistem nervos, ducand la aparitia unor leziuni grave.
Pentru a nu fi afectat echilibrul fluorului din organism, expertii recomanda urmatoarele doze zilnice:
Sugarii 0-6 luni: 0,1 mg/zi
7- 12 luni: 0,5 mg/zi
Copiii si adolescentii:
1-3 ani: 0,7mg/zi
4-8 ani: 1mg/zi
9-11 ani: 2mg/zi
14-18 ani: 3 mg/zi
Adulti: femei peste 19 ani: 3mg/zi
barbati peste 19 ani: 4 mg/zi.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.