Totul despre ulcerul duodenal. Cauze si tratament

Generalitati

Ulcerul duodenal, anterior incadrat alaturi de ulcerele gastrice sub termenul umbrela de "ulcer peptic", este o leziune a mucoasei duodenului cu comportament diferit fata de ulcerul gastric. Duodenul este portiunea de intestin care realizeaza comunicarea intre stomac si intestinul subtire si la nivelul caruia se continua digestia realizata in stomac.

In mod normal, similar stomacului, duodenul prezinta la suprafata mucoasei mecanisme de apararea impotriva hiperaciditatii. Perturbarea acestor mecanisme duce la formarea ulcerului duodenal, o discontinuitate la nivelul mucoasei, ce se extinde dincolo de aceasta, in profunzime.

Cauzele ulcerului duodenal

Principalele cauze de aparitie a ulcerelor duodenale sunt reprezentate de infectia cu Helicobacter pylori si consumul abuziv de antiinflamatoare nonsteroididene, precum aspirina si ibuprofenul. Alti factori care contribuie sunt fumatul, alimentatia bogata in grasimi, prajeli si condimente picante, precum si sindromul Zollinger Ellison, chimioterapia, afectarile vasculare ale peretelui digestiv.

Semnele si simptomele ulcerului duodenal

Un procent semnificativ din pacientii cu ulcer duodenal nu prezinta simptome, insa pacientii simptomatici acuza cel mai frecvent durere abdominala, de obicei localizata in etajul abdominal superior, dar poate exista si subombilical, care apare la cateva ore distanta dupa masa, pe stomacul gol sau ocazional nocturn, ce se amelioreaza cu alimentatia. 

Pe langa simptomatologia dureroasa, pacientii pot prezenta greata si/sau varsaturi sau balonare, iar un mic procent de pacienti pot suferi crestere ponderala prin prisma hiperalimentarii in scopul ameliorarii durerii. 

O parte din pacienti se pot prezenta la camera de garda direct  cu simptome legate de complicatiile ulcerului duodenal, acestea incluzand sangerari digestive (varsaturi cu sange proaspat sau "in zat de cafea", scaune negre sau cu sange proaspat), paloare tegumentara.

Durerea importanta, incapacitanta, insotita de alterarea starii generale si hipotensiune sau tahicardie poate fi marcata de perforatia ulcerului in cavitatea abdominala sau penetrarea in alt organ. Rata de malignizare a ulcerului duodenal este practic inexistenta, insa pierderea nejustificata in greutate, lipsa poftei de mancare sau oboseala ar trebui sa ridice un semnal de alarma si sa orienteze pacientul catre medicul specialist gastroenterolog pentru excluderea altei cauze. 

Diagnosticul ulcerului duodenal

Diagnosticul porneste de la anamneza si examenul obiectiv, dupa care se completeaza cu o serie de investigatii suplimentare:

• analizele de laborator- pot evidentia anemia, inflamatia sau o infectie, precum si infectia cu Helicobacter pylori
• endoscopia digestiva superioara este investigatia de electie, ce permite identificarea ulcerului, caracterizarea acestuia, prelevarea de biopsii cand este necesar, tetarea de infectie cu Helicobacter pylori si supravegherea endoscopica a ulcerului in cazuri selectionate. Endoscopia presupune patrunderea cu un tub flexibil al caruit capat contine o camera si o sursa de lumina, la nivelul esofagului, stomacului si duodenului pentru a inspecta mucoasa de la aceste niveluri. Majoritatea ulcerelor duodenale apar in prima portiune a duodenului si rar depasesc 1 cm in diametru. Cresterea dimensiunii sau aparitia de ulcere multiple sunt semne de vindecare lenta. Endoscopia asigura de asemenea hemostaza endoscopica in cazul hemoragiilor digestive neamenintatoare de viata cauzate de ulcerul duodenal.
• imagistica cu bariu nu se mai foloseste de rutina dar poate evidentia ulcerele, precum si stenozele (ingustarile) determinate de acestea
• computer tomografia este rezervata in general cazurilor complicate si poate asigura diagnosticul diferential cu alte patologii cu simptomatologie similara. 
• radiografia abdominal poate evidentia perforatia in cavitatea abdominala prin prezenta aerului la acest nivel

Managementul ulcerului duodenal variaza cu stadiul diagnosticului, astfel incat pacientii cu complicatii pot necesita interventie chirurgicala. Majoritatea pacientilor insa raspund la modificarea stilului de viata si tratament medicamentos, ce include medicatie antisecretorie. De asemenea se recomanda intreruperea antiinflamatoarelor nesteroidiene. La pacientii la care se pozitiveaza infectia cu Helicobacter pylori, este necesara adaugarea unei scheme de antibiotice la tratamentul antisecretor. Avand in vedere natura in general benigna a ulcerului duodenal, majoritatea pacientilor raspund eficient la tratament si nu necesita reevaluare endoscopica.

Ulcerele mari sau multiple necesita control periodic pentru evaluarea vindecarii. Complicatiile ulcerului duodenal includ sangerarea, perforatia, penetrarea in alta structura digestiva si obstructia. Perforatiile minore si hemoragiile pot fi gestionate endoscopic, insa cazurile cu esec terapeutic endoscopic si cele cu complicatii semnficative vor necesita cu siguranta abordare chirurgicala.

Concluzie

In concluzie, ulcerul duodenal este o afectiune cu caracter benign, manageriabila terapeutic, insa care, in absenta unui tratament recomandat de medicul specialist, poate determina complicatii semnificative ce pot impacta calitatea vietii si ingreuna vindecarea. Adresarea timpurie catre medicul gastroenterolg este cheia vindecarii eficiente a ulcerului duodenal si a preventiei reaparitei acestuia.