Tulburarea de personalitate dependenta – aspecte esentiale
Ce sunt tulburarile de personalitate
Tulburarile de personalitate, cunoscute in limbaj comun ca ”psihopatii”, duc la o dezadaptare temporara sau chiar permanenta a unei persoane in integrarea sociala, profesionala, relationala sau maritala. Aceste tulburari se mai numesc ”stari dizarmonice” ale personalitatii.
Personalitatea unui individ o percepem ca un ansamblu complex de comportamente caracteristic fiecarei persoane, comportamente care isi pun amprenta in modul de relationare cu ceilalti, cu lumea inconjuratoare, de a se percepe pe sine in raport cu societatea, in situatii de viata diverse.
Tulburarea de personalitate dependenta se caracterizeaza prin dorinta intensa de a fi protejat de altii si de o teama puternica de a nu fi abandonat. Individul este pasiv in raporturile cu altii (de teama de a ”nu-i supara”), submisiv si faciliteaza compromisuri pentru a pastra orice relatie interpersonala.
Cuprins articol
Stil de personalitate sau tulburare de personalitate?
Daca ar fi sa facem o comparatie intre un stil de personalitate si o tulburare de personalitate dependenta, urmatorul tabel ne va ajuta sa intelegem acest lucru:
| Stil de personalitate | Tulburare de personalitate |
| Atunci cand iau o decizie, cauta sfaturile si opiniile celorlalti, insa in final ia propria decizie. | Incapabil sa ia decizii fara o cantitate excesiva de asigurari si sfaturi cerute celor din jur. Ii lasa pe ceilalti sa ia si cele mai mici decizii in locul lor |
| Creeaza o intelegere armonioasa cu persoanele importante prin politete, tact si agreabilitate. | Este de acord cu ceilalti chiar si atunci cand gresesc, de teama de a nu fi respins. |
| Chiar daca respecta autoritatea si nu prefera roluri de conducere, poate initia si finaliza sarcini si activitati pe cont propriu | Are dificultati in a initia proiecte si de a face lucruri pe cont propriu |
| Grijuliu si priceput la a-i face pe altii fericiti. Uneori pot accepta un disconfort semnificativ in schimbul bunastarii celorlalti. | Voluntar la a face lucruri neplacute sau injositoare doar pentru a intra in gratiile celor din jur. |
| Prefera compania a unuia sau mai multor persoane in locul singuratatii. | Se simte inconfortabil si neajutorat singur si face eforturi semnificative pentru a evita singuratatea |
| Tinde sa fie dedicat relatiilor si face tot posibilul sa le mentina. | Se simte devastat atunci cand relatiile apropiate se sfarsesc si este frecvent preocupat cu teama de abandon. |
| Se poate corecta atunci cand este criticat. | Ranit adesea la critica si dezaprobare. |
Diagnostic
Dupa examenul clinic (fizic) si paraclinic (analize de laborator, examinari imagistice – CT, RMN) efectuat de medic pentru a exclude o afectiune fizica responsabila pentru aparitia simptomelor, se folosesc criteriile Manualului de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mintale (DSM-5) pentru a incadra si enunta un posibil diagnostic.
Bineinteles, criteriile trebuie corelate cu istoricul simptomelor, antecedentele familiale si intreg examenul psihiatric pentru a pune un diagnostic de certitudine.
O persoana care a ajuns la psihiatru si este evaluata pentru o tulburare de personalitate dependenta, trebuie sa indeplineasca cel putin cinci din urmatoarele criterii:
1. Dificultati majore in luarea deciziilor cotidiene daca nu primeste numeroase sfaturi si incurajari din partea celorlalti
2. Nevoia de asumare a raspunderii din partea altora pentru aspectele importante ale vietii sale
3. Dificultati in a-si exprima dezacordul de teama sa nu piarda sprijinul si aprobarea persoanelor din jur
4. Dificultati de a demara proiecte proprii in mod independent, de a-si planifica activitati proprii (se exclude lipsa de motivatie si energie).
5. Face eforturi excesive pentru a obtine ocrotire si sprijin din partea celorlalti, mergand pana in punctul in care se ofera voluntar pentru activitati neplacute.
6. Se simte incomod sau neajutorat atunci cand este singur, din cauza fricii exagerate ca este incapabil sa aiba grija de el insusi.
7. Imediat ce a incheiat o relatie apropiata, cauta sa stabilieasca alta care sa ii asigure sprijin si protectie
8. Este preocupat in mod nejustificat de teama ca va fi lasat sa se descurce pe cont propriu.
E important de retinut ca majoritatea tulburarilor de personalitate debuteaza la varsta de adult tanar. Orice debut al simptomelor la o varsta mai inaintata sugereaza o afectare organica, fizica.
Diagnostic diferential si alte afectiuni asociate
Diagnosticul diferential nu este facil de efectuat, deoarece in multe alte afectiuni pacientul regreseaza si devine mai mult sau mai putin dependent. De asemenea, unele afectiuni de sanatate mintala pot fi prezente concomitent cu o tulburare de personalitate dependenta.
Tulburarea de personalitate histrionica se caracterizeaza si ea prin dependenta, dar numai in cadrul unor relatii scurte si numeroase. In cazul tulburarii borderline, relatiile se mentin prin manipulari afective, mult mai zgomotoase comparativ cu dependentul. Unele tulburari de personalitate din clusterul B si C (borderline, histrionica, evitanta si dependenta) impart numeroase trasaturi si uneori pot coexista.
Alte afectiuni asociate:
• Tulburare depresiva (episod depresiv major sau tulburare depresiva persistenta)
• Tulburare de anxietate, atacuri de panica
• Dependenta de substante (alcool, tutun, cafea, droguri)
Cauzele tulburarii de personalitate dependenta
Avem inca informatii limitate in ce priveste etiologia exacta a tulburarilor de personalitate, insa factorii care contribuie la dezvoltarea tulburarii de personalitate dependenta pot include:
• Factori culturali
• Experiente de viata timpurii cu impact negativ asupra emotiilor; anxietate de separare, neglijare, abuz.
• Tendinta innascuta de a fi anxios, temator
• Trasaturi mostenite, cum ar fi obedienta, nesiguranta, comportamentele auto-injositoare
• Parinti autoritari sau hiperprotectori
• Boli somatice cronice
Tratament
Planul terapeutic pentru tulburarea de personalitate dependenta este similar pentru toate tulburarile de personalitate.
In cazul terapiei prin vorbit (psihoterapia), tehnicile cel mai des folosite sunt terapia cognitiv-comportamentala si psihoterapia psihodinamica. Ele se concentreaza pe formarea de abilitati sociale, pe examinarea originii temerilor de independenta si a dificultatilor de exprimare.
Tratamentul medicamentos este util, dar deocamdata nu exista vreun tratament psihotrop aprobat special pentru tulburarea de personalitate dependenta. S-a observat in studiile efectuate pana acum ca antidepresivele si anxioliticele sunt utile in tratarea depresiei si anxietatii comorbide.
Bibliografie:
https://www.psychiatry.org/patients-families/personality-disorders/what-are-personality-disorders
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9783-dependent-personality-disorder
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
