Caracteristicile narcolepsiei in cazul copiilor

Narcolepsia

Narcolepsia este o afectiune cronica a somnului, ce apare rar la copii, dar care le poate afecta semnificativ viata de zi cu zi si starea sanatatii mintale. Acest articol are scopul de a prezenta caracteristicile elementare ale narcolepsiei in cazul copiilor, incluzand date despre modul in care medicii diagnosticheaza si trateaza afectiunea, dar si cateva modalitati prin care parintii pot gestiona situatia si pot sprijini mai bine copiii cu aceasta problema.

Ce este mai exact narcolepsia?

Narcolepsia este o afectiune rara, de durata, care provoaca somnolenta excesiva in timpul zilei, dar si perioade scurte de adormire. Unii pacienti numesc aceste perioade „atacuri de somn”. Afectiunea poate provoca, de asemenea, slabiciune musculara brusca sau chiar pierderea controlului muscular.

Din pacate, nu s-au facut multe cercetari de specialitate cu privire la cazurile de narcolepsie la copii. Printr-un studiu de specialitate efectuat in 2019 s-a incercat sa se observe cat de raspandita este aceasta afectiune pana la varsta de 17 ani in Statele Unite ale Americii. S-a constatat faptul ca majoritatea copiilor si adolescentilor cu narcolepsie diagnosticata aveau varste cuprinse intre 12 si 17 ani si ca rata de aparitie a fost similara cu cea a adultilor care se confrunta cu aceasta afectiune.

Manifestarile narcolepsiei la copii

Este important de stiut ca narcolepsia poate imbraca mai multe forme. Astfel, daca narcolepsia apare cu pierderea brusca si temporara a controlului muscular sau cu slabiciune musculara brusca, aceasta va purta denumirea de narcolepsie de tip 1. O alta denumire pentru acest tip este aceea de narcolepsie cu cataplexie.

Aproximativ 70% dintre persoanele cu narcolepsie se regasesc in acest tip al bolii. In schimb, narcolepsia care provoaca somnolenta excesiva sau asa-zisele „atacuri de somn” va fi incadrata la tipul 2 si va mai fi numita si narcolepsie fara cataplexie.

Simptomatologia narcolepsiei in cazul copiilor si adolescentilor poate surveni in mod diferit in comparatie cu modul in care apare la adulti. Conform unei analize de specialitate realizata in anul 2018, copiii si adolescentii cu narcolepsie pot prezenta manifestari, precum:
• Iritabilitate;
• Hiperactivitate;
• Deficit de atentie;
• Modificari subtile, neobisnuite ale expresiei faciale.

Autorii acestei analize noteaza si un alt aspect, acela ca narcolepsia poate provoca halucinatii la copii atunci cand acestia adorm sau se trezesc. De asemenea, poate cauza paralizie in somn si senzatia ca miscarea este imposibila pe masura ce corpul trece din starea de somn in cea de veghe.

Semnale de alarma sunt trase cu privire la aceasta afectiune, deoarece specialistii raporteaza ca problemele de somn asociate pot duce la obezitate, debut precoce al pubertatii sau chiar la instalarea tulburarii de hiperactivitate cu deficit de atentie, cunoscuta si sub numele de ADHD. Pe langa acestea, copiii cu narcolepsie pot asocia rate mai mari de tulburari ale sanatatii mintale, cum ar fi depresia si anxietatea.

Cand este clar ca un copil are narcolepsie?

Identificarea narcolepsiei la copii poate dura o perioada mai lunga de timp, deoarece simptomele apar diferit fata de cazul adultilor. Acest lucru inseamna ca medicilor le poate lua chiar si 10 ani pentru a diagnostica narcolepsia. Durata lunga de timp pentru diagnosticare poate avea multe motive. De exemplu, adolescentii pot prezenta somnolenta excesiva in timpul zilei din alte motive, asa ca diagnosticul diferential va fi greu de facut. De asemenea, medicii pot diagnostica gresit cataplexia ca fiind epilepsie.

Potrivit Agentiei Nationale pentru Boli Rare din Statele Unite ale Americii, multi experti considera ca narcolepsia este subdiagnosticata la copii. Tot acestia afirma ca momentele de varf in care medicii tind sa diagnosticheze narcolepsia sunt in jurul a 15 ani si a 36 de ani.

Diagnostic

Dupa cum a fost precizat si anterior, punerea diagnosticului de narcolepsie la copii poate fi dificila. Un medic specializat in somnologie pediatrica poate fi persoana potrivita pentru punerea diagnosticului, iar pentru acesta lucru va avea nevoie de mai multe informatii. Descoperirea si punerea diagnosticului se bazeaza pe aflarea istoricului medical detaliat, dar si a istoricului de somn. Simptomatologia trebuie explicata cat mai bine, astfel incat sa poata fi analizate toate detaliile. Medicii pot realiza examene fizice, pot solicita analize de sange sau chiar alte investigatii.

Polisomnografia nocturna, numita si PSG, este una dintre investigatiile ce pot ajuta la punerea diagnosticului. Aceasta masoara ritmul cardiac, nivelul de oxigen, respiratia, miscarea fizica si undele cerebrale din timpul somnului. Toate aceste date vor ajuta medicii sa identifice tiparele de somn si sa afle de cat somn REM are parte pacientul. Ciclul REM al somnului este cel in care exista miscari oculare rapide si in care individul viseaza.

Narcolepsia perturba adesea somnul REM, acesta fiind motivul pentru care polisomnografia nocturna poate fi de ajutor. In plus, aceasta investigatie poate exclude si alte afectiuni care pot altera calitatea sau cantitatea somnului, cum ar fi apneea in somn. Medicii pot solicita si un test de latenta a somnului, numit si MSLT. Acesta are loc in timpul zilei, urmand a fi efectuat dupa polisomnografia nocturna. Cu ajutorul acestui test se poate observa cat de repede adoarme copilul in timpul zilei si cat de repede intra in somnul REM.

Medicii pot recomanda, de asemenea, masurarea nivelului de hipocretina din lichidul celfalorahidian. Hipocretina, numita si orexina, este o neuropeptida care regleaza somnul si starea de veghe, iar persoanele cu narcolepsie de tip 1 au adesea niveluri reduse ale acesteia. In schimb, persoanele cu narcolepsie de tip 2 au de obicei niveluri normale ale hipocretinei. Recoltarea lichidului cefalorahidian va fi facuta cu ajutorul punctiei lombare, manevra ce implica introducerea unui ac in canalul spinal.

Optiuni de tratament

Trebuie inteles faptul ca narcolepsia este o afectiune cronica pentru care nu exista tratament. In schimb, anumite medicamente si interventii comportamentale pot ajuta la gestionarea optima a manifestarilor produse de narcolepsie.

Diferite medicamente pot fi prescrise in functie de varsta copilului. Numeroase medicamente pentru narcolepsie sunt utilizate la adulti, dar nu sunt aprobate si pentru copii. Astfel, tratamentul medicamentos propus pentru copii este restrans, iar dozele trebuie adaptate foarte bine pentru fiecare pacient in parte. De asemenea, copilul trebuie supravegheat indeaproape pentru orice eventuale efecte secundare.

Medicamentele stimulante, precum modafinilul, pot ajuta la mentinerea starii de veghe in timpul zilei prin stimularea sistemului nervos central. Oxibatul de sodiu poate fi de ajutor in cazurile de narcolepsie cu cataplexie, cu mentiunea ca nu este indicat copiilor cu varste mai mici de 7 ani. Un alt medicament, metilfenidatul, poate ajuta la imbunatatirea somnului noaptea, reducand somnolenta excesiva in timpul zilei. Cu toate acestea, efectele secundare pot include anxietate, iritabilitate si dureri de cap.

In functie de varsta copilului, medicul poate prescrie si anumite antidepresive, cum ar fi atomoxetina sau clomipramina. Acestea pot ajuta pacientii cu cataplexie, halucinatii si paralizii ale somnului.

Deoarece narcolepsia poate afecta fiecare aspect al vietii de zi cu zi, medicul poate recomanda anumite strategii si interventii pentru a reduce somnolenta diurna si pentru a imbunatati somnul pe timp de noapte. Realizarea unui program de somn reprezinta un prim pas. De asemenea, se recomanda cel putin 20 de minute de activitate fizica in fiecare zi, aceasta avand rolul de a imbunatati vigilenta si de a reduce cresterea in greutate.

Cofeina, mesele grele si aportul de lichide inainte de culcare ar trebui evitate. Inainte de somn se recomanda activitati relaxante, iar cele ce necesita mai mult efort ar trebui facute in momentele in care copilul este cel mai alert. Profesorii si colegii copilului cu narcolepsie trebuie sa ii inteleaga nevoile si simptomele si trebuie sa il sprijine emotional. Toate aceste metode pot ajuta la o buna gestionare a simptomatologiei, dar si la o mentinere in limite optime a sanatatii mintale si fizice a copilului cu narcolepsie.

Bibliografie:
Morse, A. M. (2019). Narcolepsy in children and adults: A guide to improved recognition, diagnosis and management.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31783668/
Morse, A. M., et al. (2019). Prevalence of diagnosed pediatric narcolepsy in the United States.
https://academic.oup.com/sleep/article/42/Supplement_1/A306/5451024
Narcolepsy. (2017).
https://rarediseases.org/rare-diseases/narcolepsy/
Plazzi, G., et al. (2018). Clinical characteristics and burden of illness in pediatric patients with narcolepsy.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30190179/
Slowik, J. M., et al. (2021). Narcolepsy.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459236/