Obezitatea – ghid medical
Factorii de risc obezogeni
In aparitia obezitatii intervin o multitudine de factori care interactioneaza intre ei: factori genetici, de mediu, psihologici si sociali.
Factorii genetici
Cercetarile au identificat mai multe gene implicate in aparitia obezitatii. Factorii ereditari contribuie intr-o masura importanta la aparitia obezitatii, respectiv la cresterea susceptibilitatii fata de boala. Se estimeaza ca intre 30 si 50% din variabilitatea rezervoarelor totale de grasime este determinata prin mecanisme genetice. S-a observat, de asemenea, ca factorii ereditari joaca un rol major mai ales in unele tipuri dismorfice de obezitate.
Comportamentul alimentar
Dintre factorii modificabili, cel mai evident este comportamentul alimentar. S-a demonstrat ca supraalimentatia – cresterea aportului de calorii – duce la acumularea depozitelor de grasime. Pofta de mancare este influentata de numerosi factori printre care: tulburarile psihice, leziunile hipotalamice sau alte leziuni cerebrale, afectiunile unor glande endocrine cum ar fi hipofiza si tiroida sau ale celulelor endocrine din pancreas. Unul dintre factorii destul de des incriminati este si consumul de alcool. Acest lucru se datoreaza excesului de calorii pe care il atrage si care, de regula, se suprapune unui exces alimentar.
Sedentarismul
Un alt factor comportamental important este lipsa de activitate fizica, adica un stil de viata sedentar, inactiv. Consumul energetic redus la locul de munca si in timpul liber contribuie intr-o masura insemnata la instalarea sau accentuarea dezechilibrului energetic.
Factorii psihologici si sociali
In aparitia obezitatii, un rol important il pot juca factorii psihologici, factorii familiali si socioprofesionali. Pentru unii oameni, mancatul este o „carja psihologica”, un mod de a face fata la problemele cu care se confrunta sau la diverse emotii negative. Mediul familial si cel social pot sa constituie cai de transmitere a unor obiceiuri si atitudini gresite fata de alimente. Profesiile sedentare, cresterea utilizarii pentru deplasare automobilelor, vizionarea excesiva la televizor exercita indirect o influenta semnificativa asupra raspandirii alarmante a obezitatii.
Obezitatea secundara
Prin obezitate secundara se intelege obezitatea cauzata de prezenta unor boli si care dispare sau se atenueaza dupa rezolvarea bolii de baza. Obezitatea secundara poate fi de cauza hipotalamica (de exemplu afectarea hipotalamusului prin traumatism, interventie chirurgicala, tumori cerebrale etc.) sau de cauza endocrina (de exemplu boala Cushing, sindromul ovarelor polichistice).
Medicamente care predispun la obezitate
Se cunosc o serie de substante farmacologice care, prin efectul lor asupra poftei de mancare, pot sa favorizeze aportul caloric excesiv si astfel aparitia obezitatii.
|
Fenotiazine |
Clorpramazina, Tioridazina, Haloperidol etc. |
|
Antidepresive |
Amitriptilina, Doxepina, Fenelzina etc. |
|
Antiepileptice |
Acid valproic, Carbamazepina |
|
Steroizi |
Glucocorticoizi, Megestrol acetat |
|
Antihipertensive |
Terazosin |
Cuprins articol
Riscurile obezitatii
Kilogramele in plus antreneaza cresterea riscului fata de numeroase boli cum ar fi: diabetul zaharat de tip 2, hipertensiunea arteriala, ateroscleroza in general si cardiopatia ischemica, respectiv boala cerebrovasculara in particular, si, de asemenea, bolile veziculei biliare si chiar anumite forme de cancer.
Obezitatea este un factor de risc independent in cardiopatie, hipoxie, tulburarile de apnee in somn, hernii si artroze. Obezitatea este insotita frecvent de uzura prematura a articulatiilor si de boala varicoasa a membrelor inferioare.
Nu trebuie neglijat nici inconvenientul estetic, care poate deveni o sursa serioasa de stres psihologic. Psihologii considera ca suferinta emotionala poate fi unul dintre cele mai dureroase aspecte ale obezitatii, avand in vedere ca in societatea actuala se pune mare pret pe aspectul fizic si silueta, in special la persoanele de sex feminin. De multe ori, obezii sufera in plan emotional din cauza stigmatizarii de catre societate.
Nu in ultimul rand, mai ales in cazurile de obezitate pronuntata, intervine handicapul fizic si social. Multi obezi ajung sa nu se mai poata autoservi, se deplaseaza cu mare dificultate sau sunt chiar in imposibilitate de a se deplasa si sufera intens din cauza izolarii de restul comunitatii. Obezii sufera deseori de simtamantul de respingere, jena, iar simptomele depresive sunt frecvente.
Evaluarea riscului de imbolnaviri al pacientului cu obezitate
Pentru stabilirea unei strategii terapeutice adecvate este necesara o estimare prealabila a nivelului de risc la care este expus pacientul obez.
Clasificarea riscului pacientului supraponderal si/sau obez dupa IMC, circumferinta abdominala si comorbiditate* IMC (kg/m2)
|
IMC (kg/m2) |
Riscul relativ de imbolnavire* (Fata de persoanele cu greutate normala si circumferinta abdominala normala) |
||
|
Barbati ≤ 100 cm Femei ≤ 90 cm |
Barbati > 100 cm Femei> 90 cm |
||
|
Deficit ponderal |
< 18.5 |
- |
- |
|
Greutate normala ** |
18.5-24.9 |
- |
- |
|
Exces ponderal |
25.0-29.9 |
Crescut |
Inalt |
|
Obezitate I |
30.0-34.9 |
Inalt |
Foarte inalt |
|
Obezitate II |
35.0-39.9 |
Foarte inalt |
Foarte inalt |
|
Obezitate extrema III |
≥ 40 |
Extrem de inalt |
Extrem de inalt |
* Risc de boala hipertensiva,boli cardiovasculare si diabet zaharat de tip 2.
** Circumferinta abdominala crescuta poate fi de asemenea un indicator pentru risc crescut chiar la persoane cu greutate normala. Sursa: NIH, North American Association for the Study of Obesity, 2000.
Evaluarea riscului pacientului obez presupune trei aspecte importante:
1. Determinarea gradului de obezitate (sau a excesului ponderal) prin metoda IMC.
2. Evidentierea obezitatii abdominale prin masurarea circumferintei abdominale. Aceasta masuratoare ofera informatii complementare in ce priveste riscul persoanelor obeze, independent de IMC. Masurarea circumferintei abdominale este utila in special la persoanele care, judecate strict dupa IMC, s-ar incadra in categoria normoponderalilor sau in cea a supraponderalilor. Valorile circumferintei abdominale peste care persoanele prezinta un risc inalt sunt de peste 100 cm la barbati si peste 90 cm la femei. Circumferinta abdominala se masoara cu ajutorul unei panglici metrice la nivelul abdomenului (in dreptul ombilicului). Masurarea circumferintei abdominale nu este justificata la persoanele cu IMC mai mare de 35 deoarece nu ofera date suplimentare fata de cele furnizate de IMC.
3. Evaluarea factorilor agravanti (comorbiditatilor). Exista o serie intreaga de boli si de factori de risc a caror prezenta concomitenta cu obezitatea amplifica foarte mult riscul la care este expus pacientul, ducand la o crestere consecutiva a mortalitatii. Pacientii cu astfel de boli sau factori de risc necesita masuri suplimentare pe langa tratamentul propriu-zis al obezitatii. Mai multe despre factorii de risc agravanti gasiti in tabel.
|
Citeste si despre:
Ghid practic de estimare a portiilor
Dieta Atkins: ghid pentru incepatori
Ai mai multa grija de ficatul tau! Protejeaza-l cu solutii naturale
Stari de comorbiditate |
Alti factori de risc |
|
- Boala hipertensiva - Boli cardiovasculare - Dislipidemii - Diabet zaharat de tip 2 - Sindromul de apnee in somn - Osteoartrita - Infertilitate - Alte tulburari (staza venoasa a membrelor inferioare, reflux gastroesofagian, incontinenta urinara de stres etc.) |
- Crestere progresiva in greutate dupa adolescenta - Antecedente personale de obezitate - Antecedente de obezitate in familie - Bulimie sau alte tulburari de comportament alimentar - Depresie, anxietate, stres - Hiperinsulinemie - Cancer de san, colon sau uter - Menopauza - Sedentarism |
Specialistii considera ca pacientii obezi cu boala coronariana in stadiu clinic (pacienti cu antecedente de infarct miocardic, angina pectorala stabila sau instabila, pacienti cu interventii chirurgicale pe coronare sau carora li s-a efectuat angioplastie coronariana), pacientii obezi cu boli aterosclerotice (arteriopatie a membrelor inferioare, anevrism de aorta abdominala sau boala carotidiana simptomatica), pacientii cu diabet zaharat de tip 2 si cei cu tulburari de apnee in somn, trebuie incadrati in asanumita categorie cu risc absolut foarte inalt. Incadrarea in aceasta categorie impune luarea de masuri pentru modificarea drastica a factorilor de risc si pentru controlul obezitatii.
Autor: Dr. Valentin Nadasan
Revista Viata si Sanatate
