Hematomielia poate duce la paralizie daca nu este tratata la timp

Ce este hematomielia

Hematomielia este o afectiune medicala rara, caracterizata prin sangerare in maduva spinarii, care poate duce la paralizie si alte tulburari neurologice grave. Este o urgenta medicala si necesita evaluare si tratament imediat pentru a minimiza complicatiile.

Factori de risc

Factorii de risc pentru hematomielie includ traumatismele coloanei vertebrale, (caderi de la inaltime, accidente de masina, lovire cu obiecte contondente) sau indirecte (manevre de elongatie, patologie obstetricala); tumori spinale, tulburari de coagulare a sangelui si infectii ale sistemului nervos central. De asemenea, pacientii cu afectiuni care afecteaza coloana vertebrala sau cu istoric de hemoragie spinala sunt mai predispusi la dezvoltarea acestei afectiuni.

In cazuri rare, poate fi determinata in cursul unor boli infectioase precum varicela hemoragica, meningomielita.

Simptome

Simptomele hematomieliei variaza in functie de locatia sangerarii si de severitatea acesteia. Pacientii pot prezenta durere la nivelul spatelui sau al gatului, furnicaturi sau amorteala in membrele inferioare sau superioare, slabiciune sau paralizie a membrelor, pierderea controlului asupra vezicii sau intestinelor si alte simptome neurologice.

Se caracterizeaza prin debut brusc, spontan sau in cursul unui traumatism, cu dureri vii in regiunea afectata. Initial are loc instalarea brutala a hemoragiei, inconjurata de un edem intens ce vor induce un soc medular ce determina un aspect clinic de sectiune medulara totala.

Dupa disparitia edemului raman tulburari date de distructia celulara, aspectul clinic constand din: un sindrom lezional cu atrofie mielopatica a musculaturii corespunzatoare metamerului afectat; disociatia siringomielica; abolirea reflexelor osteotendinoase; tulburari trofice cutanate sau un sindrom sublezional caracterizat prin deficite motorii piramidale, tulburari sfincteriene. Desi cea mai frecventa localizare este cea cervicala se pot intalni de asemenea hematomielii dorsale, lombare si sacrate.

In hematomielia conului terminal caracteristice sunt hipo- sau anestezia in sa, cu pareze sau paralizii vezico-rectale si tulburari genitale importante, fara tulburari motorii si senzitive ale membrelor inferioare.

Diagnotic

Diagnosticul hematomieliei se face prin examinarea neurologica, imagistica medicala (de exemplu, RMN sau CT) si teste de coagulare a sangelui. Se mai poate efectua punctie lombara cu examen LCR ce denota lichid sanguinolent sau xantocrom si asocierea cu o hemoragie subarahnoidiana sustine diagnosticul de hematomielie sau angiografie spinala.

Este important de avut in vedere si alte afectiuni care prezinta simptome similare pentru a putea face un diagnostic diferential corect si a oferi tratamentul adecvat. Un diagnostic diferential important in cazul hematomieliei este siringomielia, o alta afectiune care afecteaza maduva spinarii.

Ambele afectiuni prezinta simptome asemanatoare, cum ar fi tulburari senzoriale si motorii. In cazul siringomieliei, poate aparea si durerea, insa in cazul hematomieliei durerea poate fi absenta sau redusa. Un alt diagnostic diferential important este accidentul vascular cerebral (AVC), deoarece poate prezenta simptome similare cu cele ale hematomieliei, cum ar fi pareza sau plegia (deficit motor total) al membrelor, tulburari de sensibilitate si probleme de mictiune.

O alta afectiune neurologica care poate fi confundata cu hematomielia este sindromul de compresie medulara, care poate aparea ca urmare a unei tumori sau a unui chist in interiorul maduvei spinarii sau a unei hernii de disc. Sindromul de compresie medulara poate prezenta simptome precum tulburari de mictiune sau de defecatie, pierderea sensibilitatii, deficit motor la nivelul membrelor inferioare si tulburari de echilibru.

In cazul pacientilor cu hematomielie si antecedente de trauma, un diagnostic diferential important este leziunea de cord spinal. Leziunile de cord spinal sunt adesea asociate cu durere la nivelul coloanei vertebrale si tulburari senzoriale si motorii, insa pot prezenta si alte simptome, cum ar fi instabilitate hemodinamica.

Diagnosticul diferential al hematomieliei poate fi dificil, deoarece simptomele pot fi similare cu cele ale altor afectiuni neurologice grave. Este important ca medicii sa aiba in vedere toate posibilitatile si sa efectueze o evaluare neurologica amanuntita pentru a ajunge la un diagnostic corect si a oferi tratamentul adecvat.

Tratament

Hematomieliile pot fi o urgenta neurologica si necesita tratament imediat pentru a preveni complicatiile si a imbunatati prognosticul pacientului. Tratamentul depinde de severitatea si localizarea hematomului spinal. In cazul unui hematom intramedular sau extramedular important, se poate considera interventia chirurgicala pentru evacuarea hematoma si decomprimarea maduvei spinarii.

In cazul unui hematom minor, tratamentul conservator poate fi suficient, cu perioade de repaus si imobilizare a coloanei vertebrale. Terapia cu corticosteroizi poate fi utilizata pentru a reduce inflamatia si a preveni sau reduce complicatiile neurologice.

Fizioterapia si recuperarea medicala sunt importante pentru a imbunatati functia motorie si a reduce disfunctiile musculoscheletale, in special la pacientii cu hematomielie traumatica. Monitorizarea continua a functiei neurologice este esentiala pentru a detecta orice semne de deteriorare si a ajusta tratamentul in consecinta.

Complicatiile hematomieliei includ deficitul motor, tulburari ale controlului vezicii urinare si tulburari sfincteriene , tulburari de sensibilitate si alte probleme neurologice. Reabilitarea este importanta pentru recuperarea functiei neurologice si pentru prevenirea complicatiilor pe termen lung.

Concluzii

In concluzie, hematomielia este o afectiune grava care necesita evaluare si tratament imediat pentru a minimiza complicatiile. Pacientii cu factori de risc pentru dezvoltarea hematomieliei, cum ar fi traumatismele coloanei vertebrale sau tulburarile de coagulare a sangelui, trebuie sa fie monitorizati atent si sa primeasca tratament adecvat in cazul aparitiei simptomelor.