Nasterea este un proces fiziologic pentru care corpul femeilor se adapteaza intr-un mod incredibil. In cele mai multe situatii, nasterea naturala este o metoda perfect sigura, fara probleme. Cu toate acestea, nicio sarcina si nastere nu este lipsita de riscuri. Nasterea prin cezariana implica alte riscuri, chirurgicale, ce trebuiesc cunoscute in detaliu.
Prin cunoasterea tuturor potentialelor complicatii si probleme ce pot aparea in timpul nasterii, puteti alege ce metoda de nastere preferati, avand toate informatiile la dispozitie.
Fiecare sarcina si nastere este diferita, dar cele mai comune complicatii din timpul travaliului si nasterii sunt urmatoarele:
• Travaliul prelungit. Uneori, contractiile isi pierd din intensitate, cervixul nu se dilata suficient sau suficient de repede, sau coborarea fatului nu are loc corespunzator, la timp. Aceste lucruri vor duce la stagnarea travaliului, care nu mai progreseaza. Medicul poate administra medicamente ce vor creste puterea de contractie a uterului si va grabi, astfel, nasterea.
• Ruptura de perineu. In timpul procesului de expulzie a fatului, tesutul vaginal si cel din jurul acestuia (perineu) se poate rupe. Uneori aceste rupturi se vindeca de la sine, fara mari probleme. Totusi, daca ruptura este mai serioasa sau daca pacienta a avut nevoie de o epiziotomie in timpul nasterii (incizie chirurgicala pe linia mediana, intre vagin si anus) medicul va sutura ruptura, dupa nastere, ajutand mult la reparare si recuperare.
• Probleme privind cordonul ombilical. Cordonul ombilical poate fi prins de un brat sau picior al fatului, pe masura ce acesta coboara in canalul nasterii. Cea mai periculoasa situatie este atunci cand cordonul se infasoara in jurul gatului fatului, caz in care este nevoie de interventie manuala din partea medicului, care va muta cordonul ombilical intr-o pozitie fireasca.
• Frecventa cardiaca anormala a bebelusului. Desi de cele mai multe ori, un ritm cardiac anormal in timpul travaliului nu reprezinta o problema, este un oarecare risc. Medicul ar putea cere pacientei sa isi modifice pozitia, astfel incat sa faciliteze fluxul sanguin al fatului. In cazuri extreme, cand freceventa cardiaca fetala este mult prea scazuta, se va impune nasterea de urgenta, pe cale vaginala sau prin cezariana.
• Ruperea precoce a apei. Travaliul incepe, de obicei, natural in primele 24 de ore dupa ce pacientei i s-a rupt apa. Daca acest lucru nu se intampla, inseamna ca apa s-a rupt prea devreme, iar travaliul se declanseaza prea tarziu. Medicul va induce travaliul, cel mai probabil pe cale medicamentoasa. O atentie sporita si monitorizare continua, in spital, li se va acorda pacientelor carora li se rupe apa inainte de termenul de 34 de saptamani, acestea avand risc crescut de infectie.
• Asfixia perinatala. Aceasta problema apare cand fatul nu primeste destul oxigen in cavitatea uterina, sau nu primeste destul oxigen in timpul nasterii sau imediat dupa expulzie. Desi cazurile sunt rare, nu trebuie neglijata oxigenarea corespunzatoare a bebelusului.
• Distocia umerilor. Aceasta este situatia in care capul fatului iese din canalul vaginal, dar acesta se blocheaza prin unul dintre umeri, iar expulzia devine dificila, dar nu imposibila. Copilul trebuie manipulat cu si mai mare grija, pentru a nu produce alte leziuni.
• Sangerare excesiva. In anumite probleme ale uterului, de exemplu atunci cand acesta nu se contracta suficient, poate surveni o sangerare anormala si in cantitate mare. La nivel mondial, o astfel de hemoragie reprezinta cauza primara de deces matern. Din pacate, inca nu exista metode clare de preventie a hemoragiei, dar daca se intervine foarte rapid, atat fatul cat si mama pot supravietui.
La fel ca in orice interventie chirurgicala, exista riscuri si in operatia de cezariana, fiind o interventie abdominala majora. Desi medicina din ziua de astazi permite un numar crescand de astfel de nasteri (statistic 1 din 4 femei nasc prin cezariana) fara probleme semnificative, este important sa cunoasteti si sa intelegeti riscurile interventiei din timp.
Complicatiile privind mama
• Infectie. Infectia se poate dezvolta de la locul inciziei, in uter sau in organe pelviene precum vezica urinara. Daca este depistata devreme, aceasta poate fi tratata cu succes.
• Hemoragie. De regula, pierderile de sange sunt mai mari in operatia de cezariana decat intr-o nastere vaginala. Acest lucru poate conduce la anemie sau la necesitatea unei transfuzii sangvine (mai putin de 6 femei din 100 necesita transfuzie de sange).
• Leziuni de organe. Posibile leziuni ale organelor precum vezica urinara sau intestinul.
• Adeziuni. Se poate forma tesut cicatrical in regiunea pelvina, cauzand ocluzie si durere. Acesta adera de structuri pelvine precum placenta, si poate cauza alte complicatii precum Placenta Previa.
• Internare prelungita. Complicatiile duc la spitalizare extinsa, mai mult de 3-5 zile, cum este normal.
• Recuperare prelungita. Perioada de recuperare a mamelor dupa operatia de cezariana variaza de la cateva saptamani la cateva luni. O recuperare prelungita poate afecta legatura dintre mama-copil.
• Reactii adverse la medicamente. Pacienta poate avea reactii adverse la anestezicele folosite in timpul operatiei, sau la medicamentele analgezice administrate dupa procedura.
• Mortalitatea materna. Desi este un eveniment rar, decesul mamei in timpul nasterii prin cezariana este mai frecvent decat in cazul nasterilor naturale.
• Reactii emotionale. Unele femei care au nascut prin cezariana experimenteaza sentimente neplacute cu privire la procesul nasterii si au dificultati in formarea legaturii mama-copil.
• Nasterea prematura. Daca varsta gestationala nu a fost calculata corect, un fat nascut prin cezariana poate fi expulzat inainte de termen, fiind subponderal.
• Probleme de respiratie. Atunci cand este expulzat prin cezariana, bebelusul este mai probabil sa aiba dificultati de respiratie, imediat dupa nastere.
• Scor APGAR scazut. Scorul APGAR este ca o nota ce i se da fatului la nastere, in functie de raspunsul sau motor, aspectul tegumentelor, respiratie. Un scor APGAR scazut poate fi rezultatul anestezicelor sau a lipsei de stimulare in timpul nasterii (nasterea vaginala ofera aceasta stimulare prin coborarea fatului in canalul nasterii). Copiii nascuti prin cezariana au sanse cu 50% mai mari sa aiba un scor APGAR scazut, in comparatie cu cei nascuti pe cale vaginala.
Orice tip de nastere va necesita atentie sporita daca survine inainte de termen (inainte de 37 de saptamani) sau dupa termen (mai mult de 42 de saptamani). In functie de evolutia sarcinii si de eventualele probleme si aspecte particulare, va trebui sa alegeti, impreuna cu medicul dumneavoastra, modalitatea de nastere. Desigur exista situatii in care alegerea nu va mai apartine, iar cezariana va fi obligatorie din motive medicale.
Totusi, indiferent de alegerea finala, este ideal sa cunoasteti si sa intelegeti pe deplin riscurile si complicatiile ambelor tipuri de nastere, atat cele legate de dumneavoastra si experienta nasterii, cat si cele legate de copilul dumneavoastra.
Bibliografie:
https://www.healthline.com/health/pregnancy/natural-birth
https://americanpregnancy.org/healthy-pregnancy/labor-and-birth/c-section-complications/
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.