Limfocitele reprezinta o denumire alternativa pentru leucocite si sunt unul dintre tipurile de celule ale sistemului imunitar al vertebratelor. Aceste celule protejeaza organismul impotriva infectiilor cu bacterii sau diversi virusi, luptand impotriva infectiilor bacteriene si virale.
Exista trei tipuri principale de limfocite: celulele B, celulele T si celulele natural killer (NK). Limfocitele compun aproximativ 20 pana la 40% din totalul celulelor albe din sange. Pentru un adult sanatos, numarul de limfocite cuprins intre 1000 si 4800 celule pe micro litru de sange este considerat un interval normal.
Limfocitopenia este numarul mai mic de limfocite decat normalul. La un adult, este prezenta limfocitopenie daca numarul acestor celule albe este mai mic decat 1000 pe micro litru de sange si la un copil sub doi ani mai mic decat 3000 pe micro litru de sange.
Numarul normal de limfocite la adulti este cuprins intre 1000 si 4800 pe micro litru de sange, iar la copiii de pana in 2 ani, limfocitele sunt cuprinse intre 3000 si 9500 pe micro litru de sange.
La varsta de 6 ani, limita inferioara a normalului este de 1500 pe micro litru de sange. Ambele celule, B, respectiv T, sunt prezente in sangele periferic, astfel ca aproximativ 75% dintre limfocite sunt celule T, iar 25% celule B.
Deoarece limfocitele reprezinta doar 20%-40% din numarul total de leucocite, limfocitopenia poate trece neobservata atunci cand numarul de leucocite este verificat.
Pentru adulti, un numar mai mic de 1000 de celule pe micro litru de sange este considerat un numar redus de limfocite din sange.
Cand numarul de limfocite este mic, abilitatea organismului de a rezista si de a lupta impotriva infectiilor este sever compromisa si susceptibilitatea de aparitie a cancerului este crescuta. In plus, numarul redus de limfocite poate duce la deteriorarea diferitelor organe din corp.
Limfocitopenia se imparte in:
-Limfocitopenia T. Atunci cand limfocitele T sunt afectate, cauza poate fi infectarea cu virusul HIV sau existenta bolii SIDA.
-Limfocitopenia B. La baza, este cauzata de unele tipuri de imunodeficienta.
-Limfocitopenia NK. Un numar extrem de mic de natural killer este luat in seama. Aceasta forma de limfocitopenie este cea mai rara dintre toate care apartin acestei boli.
Limfocitopenia poate fi de doua feluri, si anume:
-Dobandita;
-Mostenita.
Limfocitopenia dobandita poate aparea ca o serie de alte tulburari ale organismului. Cele mai frecvente cauze includ: subnutritia de proteine si energie, SIDA sau alte infectii virale. Subnutritia de proteine si energie este cea mai frecventa cauza la nivel mondial.
SIDA este cea mai frecventa boala care cauzeaza limfocitopenie, ce rezulta din distrugerea celulelor T, care sunt infectate cu HIV. In viremia acuta ce se datoreaza HIV-ului sau altor virusi, limfocitele pot suferi distrugeri accelerate de infectii active cu virusuri, ce pot fi prinse in ganglionii limfatici, la nivelul splinei sau pot migra la nivelul tractului respirator.
Limfocitopenia iatrogena este cauzata de chimioterapia citotoxica, de radioterapii sau de administrarea globulinei anti-limfocite. Limfocitopenia poate sa apara ca urmare a unor boli autoimune.
Limfocitopenia mostenita rezulta cel mai frecvent din: tulburarile imunodeficientei sau sindromul Wiskott-Aldrich.
Aceasta boala este in primul rand cauzata de o infectie. Exista o serie de factori ce pot contribui la un numar redus de limfocite. Cauzele pot fi clasificate in cauze generale, cauze dobandite si cauze mostenite.
a.Cauze generale:
-Organismul nu produce un numar adecvat de limfocite;
-Corpul produce un numar suficient de limfocite, dar ele sunt distruse;
-Limfocitele se prind in ganglionii limfatici sau de splina;
b.Cauze dobandite:
Cauzele dobandite sunt legate de afectiunile medicale ce stau la baza sau pot fi conditionate de raspunsurile la diversele tratamente medicale.
-Bolile infectioase;
-Tulburarile autoimune;
-Terapia cu steroizi;
-Cancerul de sange;
-Bolile de sange;
-Radiatii/chimioterapie.
c.Cauze mostenite:
Cauzele mostenite sunt legate de defectele genetice care joaca un rol in dezvoltarea de limfocite.
-Anomalia DiGeorge;
-Sindromul Wiskott-Aldrich;
-Sindromul imunodeficientei;
-Ataxia-telangiectasia.
Limfocitopenia in sine nu provoaca niciun simptom mai vizibil. Cu toate acestea, rezultatele pot include si:
-Absenta sau diminuarea amigdalelor ori a ganglionilor limfatici, indicativ al imunodeficientei celulare;
-Anomalii ale pielii (alopecia, eczemele, piodermitele, teleangiectaziile);
-Bolile hematologice (paloare, petesii, icter, ulcere la nivelul gurii);
-Experimentarea infectiilor recurente (pneumonia Jiroveci, rubeola, varicela, pneumonia – de foarte multe ori, pot fi fatale).
Limfocitopenia prezinta un factor de risc pentru dezvoltarea tipurilor de cancer si a unor boli autoimune.
Pentru diagnosticarea limfocitopeniei, medicul va dori sa vada o evaluare detaliata a istoricului medical al pacientului, care include riscul acestuia de a dezvolta SIDA, orice expunere anterioara la tratamente ce poate reprezenta o reducere drastica a limfocitelor din organism si daca pacientul are in familie pe cineva care a suferit de aceasta boala.
Se mai realizeaza si un examen fizic detaliat, in cursul caruia medicul va fi atent la nodurile limfatice si splina, precum si la alte semne ce pot indica o infectie.
Febra este un alt simptom clasic de infectie. In urma consultului initial, pacientul poate fi supus si la teste suplimentare de diagnosticare a numarului de limfocite din sange. Cu ajutorul acestor teste suplimentare, se poate stabili daca bolile care stau la baza pot contribui la numarul mic de limfocite.
Tratamentul pentru limfocitopenie are ca scop cresterea sau atingerea nivelului normal de limfocite. Tratamentul va depinde de cauza bolii, in mare parte. Urmati urmatoarele tratamente:
-Globulina Gamma – aceasta este o substanta care este bogata in anticorpi ce va pot ajuta sa evitati infectiile. Cei care au un numar mic de limfocite, prin administrarea acestei globuline, vor ajunge la un numar normal de limfocite.
-Transplantul de maduva osoasa – aceasta este o forma scumpa de tratament, dar este intr-adevar eficienta in special pentru cei care au probleme cu maduva osoasa. Acest tratament poate modifica problema imunodeficientei si poate furniza un prognostic mai bun pentru pacientii ce sufera de tumori maligne ale maduvei osoase.
-Tratarea infectiilor – atunci cand o persoana sufera de o infectie, ar trebui administrate medicamente congruente. Furnizarea de antibiotice specifice, de agenti antivirali, medicamente antifungice sau agenti antiparazitari vizeaza direct boala care cauzeaza limfocitopenie.
Daca limfocitopenia este cauzata de diversele defecte genetice, transplantul de celule stem din sange este o optiune viabila de tratament. Mai mult, exista studii in curs de desfasurare pentru a identifica medicamentele si strategiile de tratament ce pot produce organismului un numar normal de limfocite.
Aceia care sufera de aceasta boala au o prognoza dependenta. Aceasta conditie poate aparea sau disparea, mai ales cand o persoana este tratata de cancer. Persoanele care isi administreaza medicamente imunosupresive se recupereaza mai usor atunci cand se opresc sa le mai ia.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.