Piuria
Generalitati
Piuria este o conditie caracterizata de prezenta in urina a unui numar mai mare de celule albe, decat in mod normal. Concentratia ridicata de leucocite poate fi depistata in urma unor analize ale urinei. Exista mai multe explicatii pentru nivelul ridicat de celule albe din urina. Cauzele pot fi multiple si diferite.
Piuria poate fi constatata in urma unor analize de laborator, de obicei, realizate pentru depistarea unor boli de natura urologica, multe dintre acestea reprezentand infectii ale tractului urinar. Piuria indica de obicei prezenta bacteriilor in tractul urinar inferior sau superior. Acestea cauzeaza o reactie inflamatorie a mucoasei tractului urinar, in zona in care sunt prezente.
Cuprins articol
Care este diferenta dintre piurie sau puroiul din urina si o infectie a tractului urinar
Diferenta dintre aceste doua conditii este adesea imposibil de stabilit fara un test microscopic. In primul rand, trebuie exclusa posibilitatea existentei altor infectii, cum ar fi cele cu transmitere sexuala. Daca urina este tulbure, acesta ar putea fi un semn al prezentei unui numar mare de celule albe in urina. In acest caz, medicul va solicita bolnavului o mostra de urina pentru a o analiza la microscop.
Multi oameni cred ca pot face diferenta dintre piurie si o infectie urinara comuna si incearca sa se trateze la domiciliu cu remedii naturiste. Pentru mai multa siguranta si pentru a urma un tratament corect, contactati un medic. Piuria poate fi semnul unei afectiuni serioase. Chiar si o infectie urinara comuna se poate agrava daca este netratata corespunzator, deoarece infectia poate ajunge la rinichi.
Femeile sunt cele mai afectate de infectiile tractului urinar, astfel ca practicarea unei bune igiene personale poate ajuta la prevenirea acestora. Asta include stersul zonelor intime dupa urinare sau defecare (intodeauna cu o miscare din fata catre spate), precum si spalarea zilnica a pielii din jurul si dintre vagin si rect. De asemenea, expertii recomanda spalarea zonelor intime atat inaintea contactului sexual, cat si dupa acesta, pentru a se reduce si mai mult riscul aparitiei unei infectii de tract urinar.
Cauzele piuriei
Cauzele acestei conditii sunt numeroase. Bolile cu transmitere sexuala, cum ar fi chlamidya sau gonoreea, pot provoca cresterea nivelului de celule albe din urina. Alte infectii - virale, bacteriene, microplasmatice, fungice, cu bacterii anaerobe sau chiar tuberculoza - pot cauza o crestere semnificativa a celulelor albe din urina. La barbati, piuria poate fi provocata de o infectie la nivelul prostatei.
Exista, de asemenea, mai multe cauze neinfectioase a piuriei. Bolile neinfectioase, care pot determina o crestere a numarului de celule albe din urina includ conditiile prostatice, nefrita sau sarcoidoza. Pot exista, de asemenea, unele perturbari de ordin mecanic ce pot cauza piuria, asa cum este cazul traumelor cauzate de pietrele la rinichi.
Tumorile maligne sau beninge pot provoca, de asemenea, cresterea exagerata a numarului de celule albe din urina.
Sarcina, precum si varsta inaintata pot determina aparitia aceastei conditii.
Celulele albe din urina pot indica, de asemenea, o conditie inflamatorie a tractului urinar superior, cum ar fi o problema la nivelul rinichilor.
Simptome
Piuria poate fi depistata in lipsa oricarei infectii si este adesea o conditie asimptomatica. Atunci cand piuria se instaleaza fara sa fie prezente bacteriile, cauza care sta la baza numarului crescut de celule albe din urina este necunoscuta. In acest caz, medicii vor suspecta o infectie nedescoperita la rinichi, pietre la rinichi, tuberculoza sau cancer.
Simptomele care pot determina persoana afectata sa se prezinte la medic includ:
- urina este tulbure
- urina este urat mirositoare
- apare nevoia frecventa de a urina urgent
- se inregistreaza disconfort in timpul urinarii
- febra persistenta.
Exista mai multe tipuri de piurie:
- piurie cu sau fara hematurie
- piurie cu bacteriurie localizata fie la nivelul vezicii urinare sau a cailor subvezicale, fie la nivelul ureterelor sau a parenchimului renal
- piurie care ar putea insoti diverse conditii in care nu este prezenta infectia, cum ar fi: litiaza cailor urinare, tumori, afectiuni inflamatorii neinfectioase ale aparatului urinar.
Diagnostic si tratament
In scopul depistarii piuriei, cel mai comun test realizat este sumarul de urina. Medicul va efectua bolnavului si un examen fizic. Specialistul poate fi in masura sa stabileasca un diagnostic de infectie a vezicii urinare sau cistita, in urma simptomatologiei si a istoricului medical al bolnavului.
Deoarece exista atat de multe cauze ale piuriei, medicul nu se poate baza in totalitate pe analiza sumarului de urina, pentru a stabili un diagnostic concret. In timp ce rezultatele negative ale tesutului indica o problema, medicii ar putea lua in considerare si efectuarea altor investigatii suplimentare, pentru a determina cauza care ar putea sa declanseze piuria.
La femei, colectarea sumarului de urina trebuie efectuata cu atentie, pentru a se asigura ca monstra nu este contaminata de secretiile vaginale. Atunci cand infectiile sunt eliminate din lista de posibile diagnostice, sunt importante atat colectarea cu atentie si corectitudine a urinei, cat si respectarea intervalului orar in care este recomandat sa fie colectata monstra de urina. Prin respectarea acestor conditii, medicul va fi in masura sa investigheze cu mai multa precizie cauzele care stau la baza numarului crescut de celule albe din urina.
Examenul microscopic al urinei va detecta exact cat de numeroase sunt celulele albe din urina. O cultura de urina poate fi, de asemenea, efectuata pentru a se stabili daca exista o infectie bacteriana si pentru a se identifica microorganismul care a provocat-o.
Piuria poate fi depistata si pe baza altor date clinice, cum ar fi manifestarile de tipul tulburarilor de mictiune, prezenta durerii sau a febrei.
Tratamentul piuriei depinde de cauza care sta la baza acestei conditii. In cazul in care piuria este cauzata de o boala infectioasa a tractului urinar, pot fiprescrise antibiotice, inclusiv:
- norfloxacina
- ampicilina
- minociclina
- levofloxacina
- ciprofloxacina
- amoxicilina
- doxicilina.
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
