Hipoglicemia (nivelul scazut al concentratiei zaharului in sange)

Ce este hipoglicemia

Hipoglicemia defineste scaderea concentratiei de glucoza din sange, pana la un nivel care se insoteste de semne si simptome.

Hipoglicemia nu este o boala, ci o stare determinata de o varietate de cauze.

Clasificare

Clasificarea lor se poate dupa mai multe criterii:

- Mecanism de producere
• Exogene- apar ca reactii adverse la administrarea unor medicamente ( de ex- insulina, sulfoniluree, etc) sau alcoolului;
• Endogene- apar in situatii patologice si pot fi mediate de insulina (insulinom, tumori pancreatice non-insulinosecretante, anticorpi anti-insulina) sau nemediate de insulina (sepsis, insuficiente de organ, etc).

- Momentul instalarii in raport cu pranzul
• Precoce post-prandial (in primele 3-120 minute dupa masa);
• Tardive post-prandiale (la 3-5 ore de la masa).

- Criteriul severitatii
• Usoare;
• Moderate;
• Severe.

Simptome

Simptomele hipoglicemiei pot varia de la episod la episod, deoarece scaderea concentratiei glucozei in sange poate varia de la usoara, medie pana la severa. Simptomele se agraveaza pe masura ce nivelul glucozei sanguine scade.

Hipoglicemia usoara

Simptomele apar cand glucoza sanguina scade sub 70 mg/dl si, in general, nu apar semne neurologice.
- greata
- senzatie de foame
- iritabilitate, neliniste
- extremitati reci, umede, transpiratie excesiva ce nu a fost determinata de efortul fizic
- cresterea frecventei cardiace (tahicardie)
- amorteli sau furnicaturi la nivelul degetelor sau a buzelor
- tremuraturi.

Hipoglicemia medie

Daca glucoza sanguina continua sa scada, incepe sa fie afectat sistemul nervos. Simptomele apar, in general, cand nivelul concentratiei zaharului din sange ajunge sub 55 mg/dl si pot fi:
- schimbari ale dispozitiei, precum iritabilitate, anxietatea, depresie, neliniste, furie sau veselie exagerata;
- confuzie, incapacitate de concentrare sau dificultati de gandire;
- tulburari de vedere: vedere incetosata, diplopie (vedere dubla);
- ameteli (vertij) sau dureri de cap;
- slabiciune musculara, lipsa de energie, „slabiciune”, letargie;
- coordonare dificila;
- dificultati de mers sau vorbire, un limbaj incoerent
- oboseala, toropeala.

Hipoglicemia severa

Simptomele severe apar atunci cand glicemia (glucoza din sange) scade sub 40 mg/dl si pot fi:
- convulsii, contracturi puternice;
- pierderea constientei, coma;
- agitatie;
- exagerarea reflexelor osteotendinoase, semn Babinski pozitiv;
- scaderea temperaturii corpului (hipotermie).

Hipoglicemia severa prelungita poate produce leziuni permanente la nivelul creierului si probleme cardiace, in special la pacientii care au deja o afectiune coronariana. Daca nu se aplica urgent tratamentul specific, hipoglicemia severa poate fi fatala.

Unele medicamente, cum ar fi de exemplu beta-blocantele folosite in mod obisnuit in tratarea hipertensiunii arteriale pot masca simptomele de hipoglicemie. Hipoglicemiile frecvente si severe determina bolnavul sa nu recunoasca aceasta stare la primele simptome cum ar fi tremuraturile, cresterea frecventei cardiace, transpiratiile (hipoglicemia neconstientizata). Totusi, bolnavii care nu constientizeaza simptomele incipiente ale hipoglicemiei vor remarca, daca nivelul sanguin al glicemiei scade suficient de mult, simptomele tardive ale acesteia, care afecteaza in special sistemului nervos – iritabilitatea si confuzia.

In cazul in care apar aceste hipoglicemii neconstientizate este important ca, atat bolnavul, cat si anturajul sa fie alert la schimbarile statusului mental specifice acestei stari, astfel incat tratamentul sa poate fi administrat inainte de aparitia convulsiilor sau de pierderea constientei. In acest caz este recomandat, de asemenea, ca bolnavul sa-si verifice nivelul glicemiei la intervale mai scurte de timp decat in mod obisnuit.

Diagnosticul hipoglicemiei

Medicii specialisti pun diagnosticul de hipoglicemie pe baza istoricului medical, examenului fizic si a valorilor glicemiei sanguine. In general, hipoglicemia este confirmata de nivelul scazut al glucozei sanguine asociat cu prezenta simptomelor specifice, care dispar dupa ingestia de glucoza.

Istoric medical

Medicul curant va efectua o anamneza (istoric) minutioasa axata pe urmatoarele:
- simptome: momentul aparitiei, durata si efectul ingestiei de alimente asupra lor;
- tratamente medicale efectuate in trecut, afectiuni medicale in prezent, medicamente administrate la indicatia altor medici sau automedicatie (este indicat ca pacientul sa se prezinte la vizita medicala cu toate medicamentele pe care si le administreaza, indiferent daca sunt eliberate cu sau fara prescriptie medicala);
- dieta: orele la care bolnavul ia masa, schimbari recente in dieta;
- scaderi sau cresteri recente in greutate.
Deoarece un episod de hipoglicemie poate afecta capacitatea mentala, medicul va trebui sa vorbeasca si cu anturajul bolnavului care a observat simptomele.

Examenul fizic

Medicul trebuie sa elimine posibilitatea existentei altor afectiuni ce pot provoca hipoglicemie, astfel incat va cauta semne de:
- boli hepatice evidentiate clinic printr-un ficat marit de volum;
- boli renale ce pot cauza aparitia edemelor si cresterea ureei sanguine;
- malnutritie caracterizata prin pierderi masive in greutate
- boli ale glandelor suprarenale ce pot da hiperpigmentarea pielii (cresterea cantitatii de pigment sau culoare) si scaderea tensiunii arteriale.

Explorari paraclinice

In cele mai multe din cazuri, hipoglicemia este o complicatie a tratamentului diabetului zaharat.
Daca bolnavul nu este diagnosticat si tratat pentru diabet zaharat sau pentru o alta afectiune ce determina niveluri scazute ale glucozei in sange, medicul va recomanda investigatii care sa confirme hipoglicemia sau care sa afle o cauza organica a acesteia.

a. Dintre analizele de laborator folosite amintim:
-Dozarea glicemiei spontane, in prezenta simptomelor de hipoglicemie;
-Dozarea glicemiei, a insulinemiei, peptidului C si a hemoglobinei glicozilate A1c; se pot calcula si raportul insulinemie/glicemie sau raportul glicemie/insulinemie;
-Dozarea proinsulinei, beta-hidroxibutirat, anticorpilor antiinsulinici;
-Dozare de catecolamine, cortizol, glucagon;

b. Teste efectuate in spital:
-Test de supresie a peptidului C;
-Testul la glucagon;
-Testul la leucina;
-Postul supravegheat la 72 de ore;
-Testul pranzului mixt.

c. Explorari imagistice:
-Examen de rezonanta magnetica
-Ecografie abdominala
-Tomografie computerizata

Tratamentul hipoglicemiei

Tratamentul dar mai ales, preventia episoadelor de hipoglicemie depind de stabilirea precisa a cauzelor care au determinat scaderea glucozei in sange.
Primul pas este confirmarea episodului de hipoglicemie. De obicei, o persoana diabetica poate confirma usor acest lucru cu ajutorul aparatului de automonitorizare glicemica din dotare (glucometru) sau cu ajutorul senzorului de glicemii.

Urmatorul pas este stabilirea cauzei care a dus la aparitia hipoglicemiei. In cazul pacientului cu diabet, de obicei, este vorba de o necorelare intre medicatia antidiabetica folosita si regimul alimentar:
-doza mare de insulina in combinatie cu lipsa unui aport adecvat de glucide;
-unele medicamente antidiabetice orale (cea mai cunoscuta clasa este cea a sulfonilureelor), tot in combinatie cu regim alimentar deficitar in carbohidrati;
-efort fizic crescut la un pacient cu tratament insulinic si aport insuficient de glucide.

Ultimul pas este stabilirea tratamentului corespunzator, ce poate fi simptomatic sau etiologic.
a.Tratamentul simptomatic al hipoglicemiilor
In cazul formelor usoare sau moderate, in care pacientul este constient, tratamentul consta in ingestia a 15-20 g de glucoza sau de zahar (dizolvate in apa). Un alt exemplu este un fruct sau un pahar cu suc. Dupa 15 minute se masoara nivelul glucozei si se repeta masura de mai sus daca aceasta nu a crescut.
In cazul formelor severe, in care pacientul nu se poate trata singur, se va injecta glucoza hipertona (concentratie 33 % sau alta ) pana cand starea de constienta revine. Daca abordul venos nu este facil, se poate apela la glucagon injectat intramuscular sau chiar nazal.

b.Tratamentul etiologic al hipoglicemiilor (hipoglicemii determinate de afectiuni cronice)
Hipoglicemiile organice, aparute in urma unor tumori pancreatice sau extrapancreatice, boli endocrine ce afecteaza hormonii de contrareglare au ca tratament cel al afectiunii de baza (numai dupa ce pacientul este echilibrat prin masurile mai sus amintite).

De retinut!
Preventia, in cazul hipoglicemiilor aparute la un pacient diabetic, este foarte importanta. Pacientul va fi instruit, de catre medicul curant despre reactiile adverse ale medicamentelor administrate, despre regimul alimentar si efectul activitatii fizice asupra valorilor glicemice. De asemenea, va fi instruit in legatura cu masurile pe care le poate lua el sau membrii apropiati ai familiei, in cazul aparitiei simptomelor.

Astfel medicul curant va sfatui bolnavul cu privire la:
- modificarea dietei prin elaborarea unui regim de lunga durata (ce, cand si cat de mult se poate manca);
- modificari ale dozelor medicamentelor prescrise;
- modificari ale gradului de dificultate si a perioadei de timp cat pot fi efectuate exercitiile fizice (cand si cat de mult se poate face efort fizic);
- redactarea unui jurnal cu episoadele hipoglicemice (cand apar si la cat timp dupa ultima masa).

Acordarea atentiei cuvenite stilului de viata si sanatatii duc la prevenirea episoadelor hipoglicemice. De asemenea, pacientul trebuie invatat sa recunoasca simptomele precoce ale hipoglicemiei si sa-si aplice singur si imediat tratamentul.

Anturajul unui diabetic trebuie instruit sa apeleze la serviciul de urgenta daca acesta devine somnolent sau inconstient sau chiar si in situatia in care nu stiu cum sa administreze injectia de glucagon. Diabeticii ar trebui sa poarte o bratara speciala pe care sa fie scrisa boala de care sufera. Aceasta metoda este deja folosita in multe state occidentale.