Relatia dintre bolile autoimune si cancer

Actualizat: 09 Aprilie 2024
Salveaza articolul pentru mai tarziu
Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
Sterge articolul
Elimina articolul din lista celor salvate
Dr. Alexandru Gabriel Berescu
Consultant medical:

Dr. Alexandru Gabriel Berescu
Medic rezident Oncologie medicala

Spitalul Universitar de Urgenta Elias

Ce sunt bolile autoimune


Bolile autoimune apar datorita unui raspuns inadecvat al organismului la propriile antigene. Astfel acestea sunt recunoscute ca nefacand parte din organism si se declanseaza raspunsul imun cu aparitia de leziuni. Antigenul impotriva caruia este indreptat raspunsul imun poate sa fie o proteina, un carbohidrat sau un acid nucleic.

Cum si cand apar

Astfel in organism apare inflamatie crescuta, moarte celulara si leziuni ale organelor. Aceste boli pot sa fie generalizate cum sunt bolile reumatice, dar si specifice unui organ (ex tiroida in contextul tiroiditei autoimune) sau unui sistem de organe (ex: sistemul nervos in scleroza multipla).

Pot sa fie de asemenea acute sau cronice. Efectorii mecanismelor autoimune sunt limfocitele T si limfocitele B, dar pot sa fie implicati si alti mediatori (citokine) si limfocite reglatorii.

Desi raspunsul autoimun este patologic, acesta este similar cu raspunsul imun normal indreptat impotriva agentilor infectiosi sau celulelor canceroase.

Raspunsul imun poate sa fie impartit in 2 componente: inascut si adaptativ.

In primul caz raspunsul este rapid si nespecific. In schimb raspunsul adaptativ este specific dar dureaza zile sau saptamani sa apara. Acesta depinde de raspunsul inascut ca sa apara, dar prezinta o caracteristica importanta, memoria, astfel la contactul ulterior cu agentul infectios raspunsul va fi mai rapid.

La ora actuala, desi nu exista un consens legat de originea bolilor autoimune, cel mai probabil acestea apar datorita unor factori de mediu si genetici, pe baza mimetismului molecular, la persoane susceptibile.

Mimetismul molecular consta in similitutidini dintre structura unui antigen al unui agent patogen si structura unor componente ale unor celule din organismul pacientului. Pentru ca sa se declanseze acest raspuns, trebuie pierduta toleranta imuna. Acest concept se refera la capacitatea organismului de a indeparta din sange, acele celule ce pot sa atace propriile structuri.

Apoptoza reprezinta moartea celulara programata, adica celulele au o durata de viata limitata, dupa care mor si componentele lor sunt refolosite. Este un proces esential in functionarea organismului. Daca acest mecanism este afectat poate sa favorizeze aparitia bolilor autoimune, deoarece materialul celular rezultat din apoptoza poate sa fie stimulul declansarii reactiei autoimune.

Cateva boli in care acest mecanism pare sa fie afectat sunt lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoida si scleroza sistemica. De asemenea afectarea reglarii celulelor prin apoptoza poate sa apara si in cancere, ceea ce ar putea sa sugereze o legatura puternica dintre cele 2 boli.

Pentru diagnostic nu este suficient sa demonstram doar prezenta autoanticorpilor, deoarece acestia pot sa fie prezenti si la persoane sanatoase (de exemplu anticorpii antinucleari sunt prezenti la 10-20% din populatie).

Astfel este necesara si prezenta manifestarilor, determinate de acesti anticorpi. Totusi o parte din acesti pacienti pot sa dezvolte boala, ei aflandu-se de fapt intr-o perioada asimptomatica. Daca prezinta un istoric familial de boala autoimuna riscul este mult mai mare.

De asemenea unii anticorpi dozati in sange pot sa fie doar markeri ai bolii si sa nu determine propriu-zis manifestarile bolii. In plus unele teste pot determina anticorpi generali, cum ar fi anticorpii antinucleari, ce pot sa fie indreptati impotriva unei mari varietati de antigene nucleare.

O alta particularitate a autoanticorpilor este faptul ca aparitia lor poate sa fie indusa de existenta unui cancer si sa determine aparitia manifestarilor paraneoplazice.

Manifestarile paraneoplazice si autoimunitatea

Manifestarile paraneoplazice, apar datorita capacitatii tumorilor de a secreta diverse molecule active biologic (peptide, hormoni, citokine) sau datorita cross-reactivitatii (similar cu bolile autoimune, cand exista anticorpi impotriva unor structuri normale similare celor patologice).

Manifestarile paraneoplazice din a doua categorie afecteaza in special sistemul nervos. Cel mai frecvent manifestarile paraneoplazice apar in cancerul pulmonar cu celula mica, cancerul de san si cancere ginecologice.

Prima data anticorpii au fost caracterizati in 1980. Totusi legat de acesti anticorpi nu este inca cert ce rol au in aparitia simptomele sau daca sunt doar markeri ai bolii.

Cateva exemple de anticorpi sunt: anti-Hu, anti-Yo, anti-Tr, anti-Ri, anti-amfizina, anti-Ta. Anticorpii anti-Hu sunt asociati encefalomielitei si neuropatiei senzoriale, fiind afectate creierul, cerebelul, maduva spinarii. Anticorpii anti-Yo, apar in cancerul ovarian si mamar si determina degenerarea cerebelului, ceea determina dizabilitati severe.

Mielopatia paraneoplazica, consta in aparitia rapida a paraliziei spastice progresive, ce poate sa asocieze disfunctie de tub digestiv si de vezica urinara.

Neuropatia subacuta motorie, apare in special cancerul de san si cancerul pulmonar si este caracterizata de slabiciune motorie, progresiva, nedureroasa.

Sindromul omului rigid este o manifestare rara, caracterizata de spasme musculare ale muschilor axiali si proximali ai membrelor. Initial pot sa apara mancarimi, iar spasmele pot sa fie agravate de atingere si stres emotional.

Bolile autoimune si cancerul

La ora actuala desi este clar ca majoritatea bolilor autoimune pot predispune la cancer, cauzele acestei asocieri nu sunt clare.

Cel mai probabil au legatura cu inflamatia cronica generata de bolile autoimune. Astfel cancerul apare in principal in organele afectate de boala autoimuna.

Dermatomiozita si cu polimiozita sunt boli inflamatorii, fara o cauza cunoscuta, ce afecteaza muschii proximali.

Dermatomiozita prezinta pe langa afectarea musculara si afectare cutanata. Acestea au risc crescut de cancer in principal in primii 5 ani de la diagnostic si initierea terapiei. Riscul este de 5-7 ori mai mare fata de populatia generala. Riscul este mai mare in dermatomiozita.

In principal este crescut riscul pentru aproape tipurile de cancer. Cresterea riscului este corelata cu factori clinici (leziuni capilare, necroza cutanata, varsta inaintata la diagnostic, disfagie), rezistenta la tratament si prezenta anticorpilor TIF1.

Toti pacientii diagnosticati ar trebui evaluati pentru prezenta tumorilor prin hemoleucograma, radiografie toracica, citologie Papanicolau, mamografie, colonoscopie.

Desi aparitia cancerului nu influenteaza simptomele bolii, raspunsul la tratament este mai scazut si riscul de deces mai crescut.

In poliartrita reumatoida este crescut riscul de cancer pulmonar si limfom. Aparitia cancerului este legata de dereglarea sistemului imun si inflamatia cronica. Mortalitatea in cazul limfomului este mai crescuta.

In lupusul eritematos sistemic este crescut riscul de limfom non-Hodgkin. Legat de alte cancer nu este clara asocierea, exista posibil risc crescut de cancer de tiroida, de plaman si de cai biliare, iar legat de cancerul de san si de prostata riscul este posibil mai scazut.

Sindromul Sjogren este clar asociat cu boli limfoproliferative variate. In scleroza sistemica exista risc crescut de cancer pulmonar, de ficat, hematologic, de vezica si de limba. Vasculitele sistemice se asociaza cu leucemia cu celule paroase.

In boala Crohn si colita ulcerativa este crescut riscul de cancer de colon, mai ales in colita. Riscul depinde de localizare, extensie, durata si severitatea bolii. Pacientii trebuie evaluati periodic prin colonoscopie, pentru identificarea precoce a cancerului.

Pancreatita autoimuna determina un risc crescut de cancer de pancreas, ce apare in principal in primul an de la diagnostic. De asemenea e posibil sa creasca si riscul pentru cancere in alte organe in special prostata, stomac si plaman.

Concluzii

Cercetarile legate de bolile autoimune sunt din ce in ce mai numeroase si criteriile de diagnostic sunt mai clar stabilite si incep sa se contureze si recomandari legate de identificarea precoce a cancerelor pe masura ce se descopera noi asocieri.

Bibliografie
https://www.uptodate.com/contents/overview-of-autoimmunity
https://www.uptodate.com/contents/apoptosis-and-autoimmune-disease
https://www.uptodate.com/contents/paraneoplastic-syndromes-affecting-spinal-cord-peripheral-nerve-and-muscle
https://www.uptodate.com/contents/malignancy-and-rheumatic-disorders
https://www.uptodate.com/contents/disease-outcome-and-functional-capacity-in-rheumatoid-arthritis
https://www.uptodate.com/contents/malignancy-in-dermatomyositis-and-polymyositis
https://www.uptodate.com/contents/overview-of-cutaneous-lupus-erythematosus
https://www.uptodate.com/contents/surveillance-and-management-of-dysplasia-in-patients-with-inflammatory-bowel-disease
https://www.uptodate.com/contents/overview-of-the-management-and-prognosis-of-systemic-lupus-erythematosus-in-adults


Citeste si despre:

Intoleranta la gluten si cancerul Boli inflamatorii intestinale Evolutia limfomului non - Hodgkin in sarcina Ameliorarea poliartritei reumatoide prin dieta: intre mit si adevar Deficiente nutritionale care pot provoca depresie si anxietate Indicatii dupa inserarea unui implant dentar Imunoterapia oncologica moderna in tratarea cancerelor solide la pacientii adulti 13 obiceiuri sanatoase Afectiuni tratate cu celule stem Afectiunile hepatice Bolile autoimune