Care este diferenta dintre anorexie si bulimie?

Ce este anorexia

Anorexia nervoasa si bulimia sunt doua tulburari alimentare in care o persoana incearca sa slabeasca in moduri nesanatoase. In ciuda acestui lucru, exista diferente esentiale intre anorexie si bulimie, dar pot exista cazuri in care o persoana poate suferi de ambele afectiuni in acelasi timp.

Afla care sunt datele despre anorexie si bulimie, astfel incat sa se inteleaga diferenta dintre cele doua. In plus, sunt prezentate simptomele asociate, dar si optiunile de tratament aferente.

Diferente

Persoanele cu anorexie si bulimie pot dezvolta o obsesie cu privire la greutatea corporala si aspect si pot avea o imagine distorsionata a propriului trup. Astfel, ambele afectiuni au ca rezultat incercarea pacientului de a slabi folosind diverse metode nesanatoase. Totusi, exista diferente cheie intre anorexie si bulimie, iar intelegerea acestora este esentiala.

In primul rand, persoanele cu anorexie tind sa adopte diete extreme si pot sa isi restrictioneze aportul alimentar pana la un nivel care duce la malnutritie si chiar deces. In plus, unele persoane cu anorexie pot apela la exercitii fizice in exces pentru a slabi.

Daca o persoana are o stare de nutritie inadecvata si apeleaza la activitate sportiva in exces, corpul poate ceda si poate suferi efecte adverse potential severe. Pe langa toate aceste lucruri, o persoana cu anorexie poate incerca sa isi provoace varsaturi sau scaune pentru a slabi, astfel incat consumul de laxative poate fi frecvent.

Caracteristica principala a bulimiei o reprezinta pofta extraordinara de mancare, urmata de episoade de „curatare”. Un pacient cu bulimie poate avea episoade de supraalimentare, urmate de episoade de varsaturi provocate. Utilizarea de laxative si clisme este frecvent regasita in cazul acestor pacienti si are ca scop eliminarea caloriilor ingerate.

Conform specialistilor, persoanele cu oricare dintre cele doua afectiuni au o predispozitie de a fi extrem de interesate de parerea celor din jur, mai ales cu privire la aspectul fizic.

Aceste persoane doresc sa se faca placute, iar greutatea corporala joaca un rol foarte important in aceasta privinta. Totusi, s-a constatat ca, in comparatie cu persoanele cu anorexie, cele cu bulimie au mai multi factori de risc, precum:
• Istoric de supraponderabilitate in adolescenta;
• Trai in familii care au pus accent pe fitness si aspect fizic;
• Trai in familii ce au avut asteptari foarte mari.

Simptomatologie

Simptomul principal al anorexiei este reprezentat de restrangerea aportului alimentar prin diete extreme. In schimb, principala manifestare a bulimiei este reprezentata de compensarea episoadelor de supraalimentare cu cele de a incerca eliminarea caloriilor ingerate.

O persoana se poate angaja in oricare tip de comportament in secret, dar anorexia si bulimia pot provoca, de asemenea, simptome distincte si care pot face ca persoanele din jur sa observe ca ceva nu este in regula.

Astfel, anorexia poate face ca o persoana sa slabeasca rapid, sa evite mesele sau sa manance foarte putin. In plus, se poate observa ca persoanele anorexice sunt fixate pe greutatea lor, ascund cat de mult mananca, au parul si unghiile fragile si devin constipate. Fatigabilitatea, lesinul, amenoreea si infertilitatea sunt alte manifestari ale anorexiei.

In cazul bulimiei, manifestarea cea mai frecventa este supraalimentarea urmata de incercarea de a elimina alimentele ingerate. Astfel, persoanele cu bulimie pot sa manance in secret sau pot sa dispara imediat dupa ce mananca, cea mai frecventa scuza fiind mersul la toaleta. Din cauza varsaturilor, persoanele bulimice pot suferi de pirozis, de alterare a sanatatii orale si de deshidratare severa. Aceasta din urma poate duce la dezechilibre electrolitice si la numeroase alte probleme de sanatate.

Oameni de toate tipurile si greutatile corpului pot avea tulburari alimentare. Cu toate acestea, este important de stiut ca anorexia tinde sa produca o pierdere in greutate mai rapida.

Diagnostic

Nu exista teste obiective, precum analizele de sange sau radiografiile, care sa indice in mod cert o tulburare alimentara. In schimb, medicii pot pune diagnosticul pe baza simptomelor pe care o persoana le are.

Medicul va intreba persoana in cauza despre manifestarile pe care le are, dar informatiile trebuie sa provina si de la familie sau apropiati. Examenul fizic este, de asemenea, foarte important, deoarece poate evidentia anumite modificari care indica spre o anumita afectiune. De exemplu, eroziunea smaltului dentar ar putea indica spre varsaturile frecvente din cadrul bulimiei.

Pentru a confirma diagnosticul de anorexie, persoana in cauza trebuie sa isi fi restrictionat aportul alimentar sau sa fi incercat sa elimine alimentele ingerate cel putin odata in ultimele 3 luni.

Pentru diagnosticul de bulimie, pacientul trebuie sa se fi angajat in episoade haotice de mancat, urmate de comportament compensator nesanatos cel putin o data pe saptamana si timp de cel putin 3 luni. Severitatea fiecarei afectiuni poate fi diferita, iar medicul o va clasifica in functie de amplitudinea si frecventa manifestarilor.

Diagnosticarea acestor tulburari de alimentatie poate fi dificila, deoarece majoritatea persoanelor incearca sa-si ascunda simptomele. Chiar si atunci cand o persoana cu o tulburare de alimentatie stie ca este bolnava, s-ar putea sa ii fie prea frica sa nu se ingrase daca solicita ajutor.

Observarea simptomatologiei de catre cei apropiati este foarte importanta, deoarece poate ajuta o persoana sa primeasca un diagnostic si un tratament in timp util. Acest lucru este valabil in special pentru copii si adolescenti, iar tratamentul trebuie asociat intotdeauna cu sprijin si incurajari din partea celor dragi.

Optiuni de tratament

Tratamentul tulburarilor alimentare implica mai multe obiective importante. Astfel, trebuie abordate consecintele pe care respectiva tulburare alimentara o are asupra sanatatii fizice. De asemenea, problemele psihologice care stau la baza tulburarilor alimentare trebuie gestionate eficient, iar cateva exemple sunt reprezentate de depresie, stima de sine scazuta si traume psihologice. Psihoterapia este o metoda foarte eficienta pentru a rezolva aceste probleme.

Restabilirea unei greutati corporale sanatoase este esentiala, iar consilierea nutritionala si psihologica poate fi de ajutor. In acest mod pot fi corectate dezechilibrele nutritionale, pot fi acordate idei de mese sanatoase si pot fi eliminate comportamentele nesanatoase.

Complicatiile ce au survenit in urma tulburarilor alimentare, precum anemia sau refluxul gastro-esofagian, trebuie gestionate, iar vizita la medic este foarte importanta pentru acest lucru. In cazul in care exista probleme grave de sanatate asociate sau chiar risc de sinucidere, internarea in spital reprezinta cea mai buna solutie.

Recuperare si sustinere

Recuperarea dintr-o tulburare de alimentatie necesita timp. Chiar si dupa ce o persoana adopta obiceiuri alimentare sanatoase, poate continua sa aiba complicatii ce s-au asociat cu tulburarea de alimentatie, de exemplu anemia sau infertilitatea.

Unii oameni folosesc mancarea pentru a obtine un sentiment de control si placere sau pentru a face fata stresului emotional. Recuperarea in acest caz se concentreaza pe eliminarea comportamentelor nesanatoase si inlocuirea lor cu altele benefice. Psihoterapia poate fi foarte eficienta si poate ajuta la gestionarea optima a comportamentelor din perioadele de stres.

Persoanele cu tulburari alimentare au nevoie de sustinere pentru a se recupera. Familia si persoanele apropiate pot juca roluri foarte importante in recuperarea si sustinerea persoanelor cu tulburari alimentare, iar cateva strategii trebuie luate in calcul.

Astfel, nu trebuie aduse in discutie subiecte cu privire la aspectul fizic, greutatea corporala sau dieta si exercitii fizice, dar exprimarea sentimentelor trebuie incurajata. In plus, persoanele cu astfel de probleme nu trebuie judecate sau ridiculizate pentru comportamentele avute, ci trebuie indrumate catre specialisti.

Bibliografie:
Arcelus, J.,et al.(2011). Mortality rates in patients with anorexia nervosa and other eating disorders. A meta-analysis of 36 studies [Abstract]. ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21727255
Eating disorders. (2016). nimh.nih.gov/health/topics/eating-disorders/index.shtml
Eating disorders: About more than food. (2018). nimh.nih.gov/health/publications/eating-disorders/index.shtml
Eating disorders: Core interventions in the treatment and management of anorexia nervosa, bulimia nervosa and related eating disorders. (2004). ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK49318/#ch2.s1
Eating disorder statistics. (n.d.). anad.org/education-and-awareness/about-eating-disorders/eating-disorders-statistics/
Harrington, B. C.,et al.(2015). Initial evaluation, diagnosis, and treatment of anorexia nervosa and bulimia nervosa [Abstract]. aafp.org/afp/2015/0101/p46.html
Health consequences. (n.d.). nationaleatingdisorders.org/health-consequences
Insel, T. (2012). Post by former NIMH director Thomas Insel: Spotlight on eating disorders. nimh.nih.gov/about/directors/thomas-insel/blog/2012/spotlight-on-eating-disorders.shtml
Machado, B. C.,et al.(2016). Anorexia nervosa versus bulimia nervosa: Differences based on retrospective correlates in a case-control study. link.springer.com/article/10.1007/s40519-015-0236-6
Risk & protective factors. (n.d.). nedc.com.au/eating-disorders/eating-disorders-explained/risk-and-protective-factors/
Zakzanis, K. K.,et al.(2010). Quantitative evidence for distinct cognitive impairment in anorexia nervosa and bulimia nervosa. onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1348/174866409X459674