Dr Alexandra-Elena Bolohan
Medic rezident medicina de familie
Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iasi
Agnozia este o tulburare neurologica caracterizata prin incapacitatea de a recunoaste si interpreta informatiile senzoriale, in ciuda faptului ca functiile senzoriale primare (vederea, auzul, atingerea) raman intacte.
Aceasta apare de obicei ca urmare a unei leziuni cerebrale, afectand ariile corticale responsabile de procesarea senzoriala si recunoasterea stimulilor.
Deficitul instalat nu poate fi corelat cu probleme de limbaj, memorie sau necunoasterea stimulului respectiv, ci este unul senzorial, intrucat nu pot fi procesate informatiile senzoriale.
De obicei este afectata perceptia cu unul dintre simturi, de exemplu, un pacient cu agnozie vizuala nu poate identifica, numi si descrie un pix pe care il priveste, desi este capabil sa il denumeasca prin atingere, dupa forma si textura.
Agnozia este intalnita la mai putin de 1% din pacientii cu afectiuni neurologice, iar cea mai frecventa forma este cea vizuala.
Agnozia este cauzata de afectarea lobilor responsabili de procesarea si integrarea informatiilor senzoriale din organism si din imprejurimile acestuia precum stocarea amintirilor despre obiectele, imaginile si sunetele familiare.
Afectandu-se lobii parietal, temporal sau occipital, este vizata integrarea perceptiei cu memoria.
Afectiunea debuteaza brusc, ca urmare a unei leziuni traumatice sau a unui accident vascular cerebral.
Printre cauze se mai numara si abcesele cerebrale, tumorile cerebrale, encefalita si boala Alzheimer, starile de anoxie (deprivarea de oxigen a creierului), precum intoxicatia cu monoxid de carbon.
Lobul parietal proceseaza informatiile din partea opusa a corpului, permitand interpretarea senzatiilor tactile, termice si dureroase, agnoziile tactile rezultand din afectarea cortexului si a zonelor de asociere din lobul parietal.
Lobul temporal este esential pentru intelegerea vorbirii, la nivelul acestuia fiind localizat cortexul auditiv primar, leziunile la acest nivel determinand agnozie auditiva, dar si pentru procesarea imaginilor vizuale si formarea de amintiri.
Agnozia vizuala – cea mai comuna forma – este determinata de deteriorarea lobului occipital, locul unde informatiile vizuale sunt procesate.
Tipuri de afectiune si cum se manifesta:
Asa cum am mentionat deja, exista 3 tipuri principale de agnozie, in functie de simtul afectat:
- Vizuale
- Auditive
- Tactile
Agnozia vizuala
Reprezinta o tulburare a recunoasterii obiectelor prezentate vizual, in ciuda functionarii in parametri normali a vederii, limbajului si memoriei.
Este, la randul ei, impartita in 2 subtipuri:
- Agnozie vizuala aperceptiva – anomalie a perceptiei vizuale.
Persoanele cu aceasta afectiune nu pot recunoaste obiecte sau reproduce o figura, desi cunosc obiectul;
- Agnozie vizuala asociativa – tulburare de intelegere a sensului obiectului, pot reproduce forme, dar nu stiu ce reprezinta, percep corect obiectul cand il ating, dar nu il pot identifica vizual.
Tipuri:
- Prosopagnozia – incapacitatea de a recunoaste fete cunoscute;
- Simultanagnozia – nu pot fi recunoscute obiectele impreuna, dar pot fi identificate cand apar singure;
- Agnozia culorilor – nu pot fi recunoscute si distinse culorile;
- Agnozia topografica – incapacitatea de a se orienta spatial;
- Agnozia degetelor – dificultate intre numirea si diferentierea degetelor;
- Alexia agnostica – incapacitatea de a recunoaste cuvintele vizual;
- Akinetopsia – incapacitatea de a percepe miscarea.
Agnozia auditiva
Se caracterizeaza prin incapacitatea recunoasterii sunetelor, desi auzul este normal.
Tipuri:
- Fonagnozia – nu pot fi recunoscute voci familiare;
- Agnozia auditiva verbala sau surditatea pura – incapacitatea de a citi, scrie, de a intelege cuvintele si de a vorbi normal;
- Agnozia auditiva non-verbala – nu pot fi intelese zgomotele si sunetele non-verbale;
- Amusia – incapacitatea de a recunoaste muzica;
Agnozia tactila
Este definita ca incapacitatea de a recunoaste obiectele folosind simtul tactil.
Tipuri:
- Amorfognozia – nu pot fi identificate dimensiunea si forma obiectelor prin atingere;
- Ahilognozia – incapacitatea de a determina calitatile, precum textura si greutatea;
- Astereognozia – persoana are dificultati la recunoasterea obiectelor prin simtul tactil.
Medicii neurologi fac anamneza pacientului in detaliu, dar si chestionarea membrilor familiei cu privire la dificultatile in viata de zi cu zi ajuta la identificarea tipului si a posibilei etiologii.
De asemenea, sunt realizate teste standardizate pentru a analiza capacitatea de identificare a obiectelor de catre pacient folosind simtul tactil, vizual sau auditiv.
Scorurile obtinute la testele standardizate sunt comparate cu cele ale persoanelor sanatoase, pentru a obtine informatii despre functia lobilor cerebrali.
Evaluarea neurologica trebuie facuta cu atentie intrucat agnosia se poate diagnostica numai in absenta dementei, delirului, afaziei sau a oricarui deficit care poate interfera cu procesul de recunoastere a obiectului.
Testele imagistice sunt reprezentate de CT, RMN si sunt realizate cu scopul de a identifica posibilele cauze ale leziunilor cerebrale, precum un accident vascular cerebral sau o tumora.
Avand in vedere ca agnosia poate afecta considerabil modul in care functioneaza indivizii si modul de relationare cu familia, tratamentul este o parte importanta din managementul afectiunii.
Tratamentul cauzei
Daca afectiunea este provocata de o cauza organica, se impune tratamentul prompt al acesteia, precum antibioterapie sau interventie chirurgicala pentru abcesul cerebral, tratamentul cu scopul de a restabili fluxul sangvin pentru accidentului vascular cerebral si iradiere sau interventie chirurgicala pentru tumorile cerebrale.
In tot acest timp, se impune si tratamentul suportiv care presupune reabilitare, terapie ocupationala si logopedie cu scopul de a antrena celelalte simturi.
Tratamentul in lipsa unei cauze organice
Alternativele sunt reprezentate de dezvoltarea unor strategii precum antrenarea persoanelor cu prosopagnozie sa identifice coafurile sau semnele distinctive faciale sau invatarea pacientilor cu agnozie vizuala sa identifice obiectele bazandu-se pe simtul tactil.
Logopedia si terapia ocupationala pot fi, de asemenea, practicate, determinand imbunatatirea abilitatilor de comunicare, cresterea atentiei, a orientarii, a capacitatii de a recunoaste obiecte si de a rezolva problemele cotidiene.
Desi unele cauze ale agnoziilor sunt inevitabile si greu de prezis, in anumite situatii, modificarea stilului de viata reduce riscul de aparitie a afectiunii.
Acest lucru se realizeaza printr-o dieta echilibrata si o greutate ideala in functie de inaltime si varsta, prin prevenirea accidentului vascular cerebral, mentinand buna functionare a sistemului cardiovascular, prin tratamentul prompt al infectiilor otice sau oculare pentru a evita raspandirea la creier si prin evitarea traumatismelor purtand echipament de protectie la munca si in momentul practicarii unor sporturi cu risc.
In concluzie, agnozia reprezinta o afectiune rara, dar care are un impact semnificativ asupra modului de functionare a persoanei si a modului de relationare cu cei apropiati.
Desi nu exista un tratament tintit pentru a vindeca anumite tipuri de agnozia, se pot adopta strategii de adaptare care ii ajuta sa isi gestioneze boala si sa compenseze deficitul.
Bibliografie
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK493156/
https://www.physio-pedia.com/Agnosia
https://www.msdmanuals.com/home/brain-spinal-cord-and-nerve-disorders/brain-dysfunction/agnosia#Diagnosis_v9051960
https://www.healthline.com/health/neurological-health/agnosia
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24463-agnosia#diagnosis-and-tests
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.