Anxietatea de separare

Generalitati

Despartirile inlacrimate si senzatia de neliniste reprezinta o situatie obisnuita la copil in primii ani de viata. In jurul varstei de un an, multi copii dezvolta anxietate de separare, avand o manifestare neobisnuita atunci cand parintii incearca sa-i lase cu alte persoane.

Desi anxietatea de separare este normala ca parte a dezvoltarii copilului, ea poate fi suparatoare. Daca parintele intelege emotiile prin care trece copilul si are cateva strategii de a face fata situatiei, atat copilul cat si parintele vor trece mai usor peste aceste dificultati.

Cum se dezvolta anxietatea de separare?

Sugarii se adapteaza destul de bine la alti ingrijitori decat parintii. Cel mai probabil, parintele simte mai multa anxietate la separarea de copil decat simte acesta. Atata timp cat nevoile lor sunt satisfacute, majoritatea sugarilor mai mici de 6 luni se adapteaza usor la prezenta altor persoane.

Undeva intre 4 si 7 luni, bebelusii dezvolta un simt al obiectului permanent si incep sa invete ca obiectele si persoanele exista chiar daca ei nu le vad. Acesta este momentul in are copilul incepe sa joace jocul de-a scapatul obiectelor – scapa obiectul din scaunul inalt si asteapta ca parintele sa il inapoieze (o data reprimit, il scapa din nou).

Acelasi lucru se intampla si cu parintele. Sugarii realizeaza ca exista doar mama si tata, iar cand nu ii vede, inseamna ca sunt plecati. La aceasta varsta nu inteleg conceptul de timp, asa ca nu stiu cand se va intoarce parintele. Indiferent daca parintele este in bucatarie, in alta camera sau la serviciu, este acelasi lucru pentru copil.

Parintele a disparut si copilul face orice poate pentru a preveni ca acest lucru sa se mai intample. Intre 8 luni si un an, copiii devin din ce in ce mai independenti, dar isi doresc si mai putin sa fie separati de parinte. Acum apare anxietatea de separare, iar copilul poate deveni agitat si suparat cand parintele incearca sa plece.

Indiferent daca parintele pleaca in camera alaturata pentru cateva secunde, lasa copilul cu bona pe perioada serii sau il lasa la cresa, reactia va fi aceeasi: copilul plange, se agata de parinte si nu acorda atentie incercarilor celorlalti de a-l linisti.

Durata anxietatii de separare poate varia larg de la copil la copil. Unii copii pot trece prin aceasta perioada mai tarziu, intre 18 luni si 2 ani si jumatate.

Exista si copii care nu trec prin ea. Pentru unii copii, unele evenimente de viata stresante pot declansa sentimente de anxietate cand sunt separati de parinti: o situatie noua la cresa sau o bona noua, aparitia unui frate mai mic, mutarea familiei intr-un loc nou sau o situatie tensionata in familie.

Cat dureaza anxietatea de separare?

Variaza in functie de copil si de felul in care raspund parintii. In unele cazuri, in functie de temperamentul copilului, anxietatea de separare poate sa dureze din mica copilarie pana in scoala elementara.

In cazurile in care anxietatea de separare interfereaza cu activitatile normale ale copilului mai mare, poate indica o tulburare de anxietate mai serioasa.

Daca aceasta apare din senin la un copil mai mare, poate indica un alt tip de problema cum ar fi agresarea la scoala sau abuzul.

Anxietatea de separare este diferita de sentimentul pe care unii copii mai mari il au atunci cand nu doresc ca parintii lor sa plece. In aceste cazuri, tulburarea poate fi depasita daca copilului i se distrage atentia si nu reapare pana la intoarcerea parintelui, cand copilul isi aminteste ca acesta a fost plecat.

Copiii inteleg ce efect are acest comportament asupra parintilor. Daca parintele se intoarce in camera de fiecare data cand copilul plange si sta mai mult sau isi anuleaza planurile, copilul va continua sa foloseasca aceasta tactica pentru a evita separarea.

Ce simte parintele?

In timpul acestui stadiu, parintele poate avea emotii diferite. Poate fi multumit sa simta ca in sfarsit copilul este la fel de atasat de el, asa cum acesta este atasat de copil.

Unii se pot simti vinovati pentru ca petrec timp fara copil, lasandu-l pe acesta cu bona sau se poate simti coplesit de cat de multa nevoie de atentie are copilul.

Este recomandat ca parintele sa-si aminteasca ca dorinta copilului de a nu fi parasit este un semn bun ca s-a dezvoltat un atasament sanatos intre cei doi. La un moment dat copilul va fi capabil sa-si reaminteasca ca parintele se intoarce intotdeauna cand pleaca si ca are cine sa-i ofere caldura in acest interval.

Aceste plecari ale parintelui ii ofera si copilului sansa de a dezvolta tehnici de a face fata unor situatii noi si putina independenta.

Cum sa spuna “la revedere ” fara lacrimi?

Aceste strategii ii pot ajuta atat pe parinti cat si pe copii sa treaca mai usor prin aceasta perioada:

- Planificarea este totul

Se recomanda ca cel mic sa nu fie lasat la cresa sau in grija unei persoane necunoscute cand are varsta intre 8 luni si 1 an, atunci cand apare cel mai probabil anxietatea de separare.

De asemenea, este indicat ca parintele sa nu plece cand copilul este obosit, flamand sau nelinistit. Daca este posibil, sa se programeze despartirile dupa somn si masa.

- Exersarea

Este recomandat ca parintele sa-l obisnuiasca pe copil treptat sa fie departe unul de altul si sa-i prezinte persoana si locurile noi. Daca se planifica lasarea copilului cu o ruda sau cu o bona noua, este bine ca persoana sa fie invitata in familie, pentru a petrece timp cu copilul in timp ce parintele este acasa.

In cazul in care copilul va merge la cresa e bine ca parintele si copilul sa viziteze impreuna locul respectiv inainte de inceperea programului.

- Calm si stabilitate

Crearea unui ritual de plecare in timpul caruia parintele spune lucruri placute, dragastoase si un “la revedere” ferm.

Parintele trebuie sa fie calm si sa arate incredere in copil. Sa-l reasigure ca se va intoarce si sa-i explice cat timp va trece pana se va intoarce folosind concepte pe care copilul le intelege (cum ar fi dupa pranz), deoarece copilul inca nu intelege notiunea de timp.

Sa-i acorde copilului toata atentia cand ii spune la revedere si sa plece imediat dupa aceasta; daca parintele se va intoarce din drum nu va face altceva decat sa inrautateasca lucrurile.

- Indeplinirea promisiunilor

Este important ca parintele sa se intoarca atunci cand a promis. Acest lucru este foarte important – il va ajuta pe copil sa dezvolte incredere ca va rezista pana la intoarcerea parintelui.

Desi este greu pentru parinte sa plece de langa un copil care plange si tipa dupa el, este important sa aiba incredere ca persoana care ramane cu copilul se va descurca.

Poate fi folositoare stabilirea unei ore la care parintele sa sune si sa verifice daca totul este in regula cu copilul, poate la 15-20 de minute dupa ce a plecat. In acest interval, majoritatea copiilor se linistesc si isi gasesc o ocupatie. E bine ca parintele sa nu cedeze si sa nu sune mai devreme.

Persoana care ramane cu un copil care are anxietate de separare sa incerce sa ii distraga atentia cu o activitate sau cu o jucarie, un cantec, un joc sau altceva amuzant.

Uneori sunt necesare mai multe incercari pana la gasirea unei activitati potrivite, care sa capteze atentia copilului. De asemenea, este important sa nu pomeneasca de mama sau tata in fata copilului, dar sa raspunda intrebarilor copilului despre parinti in mod direct si simplu.

Bona poate spune: “Mami si tati se vor intoarce imediat ce termina cina. Hai sa ne jucam cu jucaria asta!”

Este important de retinut ca parintele nu ar trebui sa evite manifestarile de anxietate de separare, strecurandu-se afara din casa cand copilul nu se uita.

Aceasta reactie poate fi tentanta, dar psihologii sunt de acord ca ea ar putea determina si mai multa anxietate din partea copilului. Cel mai potrivit este ca parintele sa-si ia la revedere de la copil chiar daca acesta din urma plange.

Plansul va trece in cateva minute. Prin stabilirea unui tipar de despartire voioasa si revedere fericita se poate construi increderea copilului in parinte si in relatia dintre ei.

Este o situatie temporara

Aceasta faza va trece. Daca cel mic a fost ingrijit doar de parinte, este din fire mai timid sau are alte motive de stres, situatia poate fi mai rea decat la alti copii.

Este bine ca parintele sa aiba incredere in instinctele sale. Daca copilul refuza sa mearga la o anumita bona sau cresa sau arata semne de tensiune, cum ar fi probleme cu somnul sau pierderea apetitului, atunci ar putea fi o problema cu persoana care ingrijeste copilul.

Daca anxietaea de separare intensa persista pana in perioada prescolara, scoala primara sau mai tarziu, si interfera cu activitatile zilnice, se recomanda un consult medical de specialitate. Pot fi semne ale unei afectiuni mai rare, dar mai serioase, numita tulburarea anxioasa de separare.

Copiii cu tulburarea anxioasa de separare se tem ca se vor pierde de membrii familiei sau sunt deseori convinsi ca ceva rau se va intampla.

Se recomanda consult medical de specialitate daca apar unul dintre urmatoarele semne:

- simptome de panica (cum ar fi greturi, varsaturi sau respiratie rapida) sau atacuri de panica inainte de plecarea parintelui;

- cosmaruri legate de separare;

- teama de a dormi singur;

- ingrijorari excesive legate de a fi pierdut sau rapit sau sa plece fara parinti.

Pentru majoritatea copiilor teama de a fi separati de parinti trece fara a fi necesara interventia medicala.