Ranula si mucocelul, afectiuni ale glandelor salivare

Ce sunt ranulele si mucocelul?

Ranulele si mucocelele sunt formatiuni chistice, reprezentand unele dintre cele mai frecvente patologii ale glandelor salivare.

Mucocelul isi are originea la nivelul glandelor salivare mici si este determinat de intreruperea fluxului salivar, fiind localizat oriunde la nivelul cavitatii bucale.

Ranulele sunt mucocele care provin din glandele salivare mari si sunt localizate la nivelul planseului bucal.

Prevalenta mucocelului este de 2,4/1000 de persoane, cu peste 70% dintre cazuri diagnosticate intre 3 si 20 de ani, pe cand cea a ranulei este mai redusa, fiind de 0,2/1000, cu predilectie pentru adolescenti si adultii tineri.

Cum se manifesta?

Ranulele se identifica drept o tumefiere albastruie sau transparenta la nivelul planseului bucal, care are intre 5-8 centimetri in diametru si care poate varia in dimensiune in sensul disparitiei complete din cauza golirii, urmate de umplere si iar crestere in dimensiune.

In cazul unei formatiuni chistice care continua sa se mareasca, se pot intalni simptome precum dificultate la respiratie, vorbire, masticatie si inghitire din cauza deplasarii limbii ascendent si medial.

In general, sunt nedureroase, dar se pot insoti de disconfort din cauza presiunii determinate de acumularea secretiei salivare sau de durere la masticatie din cauza limbii ce obstructioneaza scurgerea salivei.

Ranulele cervicale sunt, cel mai frecvent, asimptomatice, mobile, fluctuante si moi, fiind intalnite cu precadere unilateral, fiind cauzate de un traumatism sau o procedura stomatologica.

Mucocelul oral se prezinta ca o leziune proeminenta, mobila, cu aspect de cupola, de consistenta moale. Cele superficiale sunt albastrui-translucide, iar cele profunde sunt roz.

Dimensiunea se incadreaza intre 1 milimetru – 4 centimetri latime.

Chisturile se dezvolta brusc, cresc repede in dimensiune si devin fluctuante, ulterior involuand spontan in marea majoritate a cazurilor din cauza ruperii mucocelului si reabsorbtia secretiei de catre mucoasa bucala.

La fel ca ranula, nu provoaca dureri, dar poate asocia disconfort in cazul chisturilor mari ce afecteaza masticatia, vorbirea sau inghititul.

Evolueaza pe o perioada cuprinsa intre 3 si 6 saptamani pana la disparitie, iar in cazuri rare, este nevoie de cateva zile pana la cativa ani pentru rezolutia completa.

Cauze

Mucocelele sunt determinate de o leziune a glandelor salivare minore, cele mai frecvent implicate fiind cele ale buzei inferioare, intrucat zona este mai predispusa la traumatisme.

Dintre traumatisme, cel mai frecvent se remarca cele mecanice prin muscarea buzei in timpul masticatiei.

Mucocelele se pot dezvolta oriunde la nivelul cavitatii bucale, alte locuri comune fiind fata dorsala a limbii, palatul moale, trigonul retromolar, gingii si fata interna a obrajilor.

Printre cauze se mai identifica inflamatia cronica generata de caldura sau fumat, traumatisme determinate de intubare, fibroza canalului excretor si mai rar, de sialolitiaza glandelor salivare minore.

In ceea ce priveste originea ranulelor, traumatismul este, de asemenea, cea mai frecventa cauza, iar obstructia ductului determinata de un dop de mucus sau de un sialolit este o cauza mai putin intalnita, alaturi de inflamatia cronica asociata sarcoidozei si Sindromului Sjogren, infectie (HIV/SIDA), hipoplazia ductala, cicatrici periductale, agenezia ductala, stenoza ductala si procesele tumorale.

Rata de dezvoltare a ranulei este influentata si de variatia anatomica individuala, intrucat se remarca incidente mai mari in situatia in care canalul Bartholin (ductul principal al glandei sublinguale) se varsa in canalul Wharton (canalul glandei submandibulare).

Cea mai frecventa localizare a ranulei este planseul bucal, originea fiind in 90% dintre cazuri glanda sublinguala si mai rar din glanda submandibulara.

Tipologie

Mucocelele se clasifica in doua tipuri:
- De retentie – ca urmare a obstructiei ductului salivar, secretiile stagnand in sistemul ductal,
- De extravazare – determinate de un traumatism la nivelul ductelor glandulare, generand acumularea de secretii in tesutul conjunctiv.

Ranulele se clasifica, de asemenea, in doua categorii:
- Bucale/orale – formate in urma acumularii secretiilor glandelor salivare majore deasupra muschilor milohioidieni,
- Cervicale – cu secretiile acumulandu-se de-a lungul planurilor fasciale ale gatului.

Diagnostic

Diagnosticul celor doua afectiuni se bazeaza pe anamneza si tabloul clinic.

Explorarile imagistice, desi realizate rar in cazul acestor leziuni, au scopul de a exclude alte patologii si de a determina dimensiunea exacta a chisturilor, fiind importante pentru a ghida interventia chirurgicala.

Ecografia poate detecta abcese, calculi, chisturi si poate avea o acuratete de pana la 90% in distingerea intre tumori benigne si maligne.

In cazul leziunilor vasculare, imagistica Doppler color este mai eficienta. CT si RMN sunt utilizate in situatia in care se identifica o ranula de dimensiuni considerabile ce a patruns in muschiul milohioid.

De asemenea, faciliteaza determinarea extensiei lezionale preoperator. In cazul in care diferentierea intre un proces benign si malign este dificila, se recomanda biopsierea leziunii.

Diagnostic diferential

Ranulele si mucocelele care sunt localizate la nivelul planseului bucal trebuie sa fie diferentiate de:

- Abces,

- Hemangiom,

- Limfangiom,

- Lipom,

- Fibrom,

- Chist dermoid,

- Neoplasm benign sau malign al glandelor salivare.

Tratament

Desi unele ranule dispar spontan in timp, multe necesita interventie chirurgicala ce este ghidata in functie de dimensiuni si de simptomatologia asociata.

Aceasta poate fi indepartata prin:

- aspiratie cu ac,

- incizie si drenare,

- marsupializare,

- ablatie laser,

- crioterapie,

- electrocauterizare,

- excizie chirurgicala.

Intrucat aspiratia cu ac presupune doar punctionarea formatiunii si extragerea lichidului, pot aparea recurente.

Acelasi lucru se intampla si in cazul inciziei si drenarii, care asociaza in plus o mica incizie deasupra leziunii.

Marsupializarea presupune o incizie urmata de sutura marginilor pentru a mentine ranula deschisa cu scopul de a permite drenajul liber, timp de 7-10 zile.

Interventia permanenta este reprezentata de indepartarea ranulei, precum si a glandei salivare, intrucat in situatia indepartarii chistului, dar nu si a glandei, pot aparea recurente in timp.

Cel mai frecvent, mucocelul oral nu necesita tratament pentru ca in urma ruperii peretilor, acesta dispare de la sine.

In situatia unor recurente frecvente sau a unui mucocel de dimensiuni mari, se poate indica:

- crioterapia,

- ablatia cu laser,

- electrocauterizarea,

- excizia chirurgicala impreuna cu glanda salivara minora asociata, pentru a scadea recidiva.

Prognostic

In general, prognosticul pentru ranula si mucocel este unul bun, intrucat in general leziunile sunt nedureroase si asimptomatice si nu asociaza mortalitate sau morbiditate.

In urma exciziei complete a leziunii impreuna cu glanda salivara respectiva, recurenta este foarte scazuta, variind intre 6-8% in studiile pediatrice.

Concluzii

Ranula si mucocelul apar ca urmare a perturbarii fluxului glandelor salivare si desi au tendinta de a se rezolva spontan, in unele situatii pot impiedica respiratia, vorbirea sau inghitirea, aceste cazuri necesitand identificare si tratatament prompt.

Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/23451-ranula
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/23406-oral-mucocele
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560855/