Floarea pasiunii (Passiflora incarnata)
Face parte parte din familia Passifloraceae si este originala din America de de Nord, Brazilia si insulele Bermude. Este o planta agatatoare, ce poate ajunge pana la 12 m lungime, are tulpini si ramificatii simple, prevazute cu carcei, filiforme, de culoare verde inchis.
Frunzele sunt digitate sau lobate si lucioase. Florile sale sunt albe, mari - ajung pana la 6 cm diametru, parfumate, au centrul colorat in roz sau purpuriu si apar la capatul frunzelor, infloresc vara. Fructul este de culoare portocalie, cat un ou de porumbel si se zbarceste atunci cand e copt.
Fructele sunt comestibile si aromate, au un aspect neted, au pulpa galbena, gelatinoasa si sunt bogate in vitamina C. Dintre componentele chimice ale plantei amintim: alcaloizi, alfalanina, apigenina, crizina, acid citric, izovitexin, kaempferol, loturina, leucina, orientina, acid pasifloric, pasiflorina, pectina, acizi fenolici, fenilamina, prolina, pronasina, quercetin, sambunigrin, saponarina, saponaretina, scopoletina, serotonina, sitosterol, stigmasterol, alacaloizi harmanici, cumarin, malonat de dietil, flavonoizi.
Principalele sale proprietati sunt: nervin, antispastic, analgezic, hipotensiv, somnifer, Parkinson, apoplexie, isterie, nevralgii, astm. In fitoterapie se utilizeaza frunzele.
Uz intern:
-afectiuni ale sistemului nervos, insomnie, cefalee, colici, dizenterie, dismenoree, epilepsie - sub forma de infuzie, tinctura
Uz extern:
- dureri musculare – sub forma de bai, comprese cu infuzie.
Contraindicatii:
- Consumul plantei se recomanda doar cu avizul medicului pentru utilizarea la pacientii cu infarct miocardic sau in ateroscleroza vaselor cerebrale si cardiace.