Planta anuala, iubitoare de umbra si umezeala. Este o planta erbacee micuta, creste alaturi de alte plante in flora spontana. Tulpina este dreapta, de maxim 50 sm inaltime, se ramifica spre partea superioara, fiecare ramificatie avand in varf inflorescenta cu flori rosii (uneori albe). Fructul este o capsula plina cu seminte. Infloreste o perioada lunga de timp, din iunie pana in septembrie.
In scop fitoterapeutic se recolteaza partea aeriana a plantei in majoritatea cazurilor si cel mai adesea se administreaza sub forma de infuzie. Se mai utilizeaza si radacina sub forma de tinctura in tratarea anemiei
Planta contine substantele specifice critaurina, critocentaurina, critricina, critosterina, lactone, flavone, xantone polisubstituite, triterpene, apoi saruri minerale, acid oleanolic, acizi fenolici, ulei volatil, fitosteroli, alcool cerilic, acid palmitic, acid stearic.
Are actiune depurativa, detoxifianta, revigoranta, antiinflamatoare, antibacteriana, antitermica si reglatoare a digestiei.
Are un gust amar accentuat de unde si numele popular de fierea pamantului
Uz intern:
- dischinezii biliare cu hipotonie, gripa si raceala insotite de stari febrile, lipsa poftei de mancare, anorexie, meteorism, colici intestinale, gastroduodenita hipoacida, balonare, constipatie, paraziti intestinali, afectiuni ale ficatului, anemii – sub forma de decoct, infuzie, pulbere, sirop, tinctura.
Contraindicatii:
- Nu se recomanda consumul din preparate de fierea pamantului persoanelor care sufera de enterita sau ulcer gastric