Dalacul face parte din flora spontana din Europa si apartine familiei Liliacee. In Romania creste in padurile de foioase, padurile de lunca si locuri umede. In pamant are un rizom lung si ramificat, din care pleaca tulpina dreapta de 10-30 cm lungime, pe care cresc 4 frunze ovale si sensile. Floarea este verzuie, unica in varful tulpinii, iar fructul este o baca albastra. Dintre substantele continute de planta amintim: saponozide, paridina, peristyphinina. In scop fitoterapeutic sunt folosite frunzele. Principalele sale calitati: antisudorifica, antispasmodica. Datorita saponidelor continute poate fi folosit si ca vomitiv, dar se impune atentie datorita toxicitatii palntei.
Uz intern:
- alienatie mintala, epilepsie, intoxicatii, spasme, transpiratii excesive, tulburari de circulatie, tuse convulsiva, ulcer varicos - sub forma de infuzii slabe.
Efecte adverse:
- Planta este toxica! Nerespectarea dozelor poate duce la intoxicatii manifestate prin colici, ameteli, voma, poliurue, dilatarea pupilelor si contractii musculare. Se poate interveni cu vomitive, diuretice si carbune medicinal.