Arbustul de ceara este original din America de Nord, s-a aclimatizat si de-a lungul coastei estice a Statelor Unite, dar si in tari precum Cuba. Prefera terenurile mlastinoase sau din apropierea apelor si tolereaza si solurile sarate. Se poate dezvolta si in zone insorite, dar suporta bine si zonele umbroase. Este un arbust de cultura si initial a fost utilizat cu scop decorativ.
Frunzele sale sunt ascutite, de nuante de verde care variaza de la
verde-galbui, pana la verde intens. Frunzele isi pastreaza culoarea aproape tot
anul, iar atunci cand sunt sfaramate sunt extrem de aromate. Florile sunt
unisexuate si apar in timpul iernii: florile masculine sunt sub forma de
matisori de culoare verde-galbui, iar florile feminine sunt mici si se dezvolta
in interiorul fructului. fructele sale sunt de culoare albastra si sunt
acoperite cu un strat de ceara naturala.
Arbustul este bogat in uleiuri volatile, amidon, acid lignin-sulfonic, tanin, rasini
astringente, fenoli, dar si myricadiol, taraxerol si taraxerone.
In scopuri fitoterapeutice este folosita coaja radacinii, care se recolteaza toamna tarziu. Extrasul din arborele de ceara este astringent, stimuleaza circulatia, diaforetic (provoaca transpiratia).
Pundra din arbore de ceara este utilizata in combaterea puricilor si gandacilor, iar ceara este utilizata la lumanari.
Uz intern:
- dizenterie, ulcere perforate, diaree, colite, raceala, gripa, stari febrile acute – sub forma de decoct, tinctura, infuzie
Uz extern:
- gingii care sangereaza, leucoree, dureri de gat – sub forma de gargara, spalaturi locale sau pudra de radacina.
Contraindicatii:
- Nu se recomanda consumul plantei (si in mod special extractul) de catre femeile si bolnavii de cancer.