Arbore inalt, care are coroana mare, intalnit pe totcuprinsul tarii.
Ramurile au spini iar florile atarna si sunt grupate peacestea, ca un ciorchine. Mirosul lor este placut, au culoare alba sidimensiuni mici. fructele sunt pastai care contin seminte.
Salcamul contine glucozide flavonice, robinina (fitotoxine),acaciina, ulei volatil
In scop medicinal se utilizeaza florile, frunzele (rareori)si scoarta. Recoltarea florilor se face in lunile mai sau iunie, scoarta serecolteaza de pe ramurile tinere din luna martie pana in septembrie de peramurile tinere.
Salcamul are proprietati expectorante, antispastice,analgezice.
Uz intern:
- flori - tuse expectoranta, dureri reumatice, nevralgiidentare, dureri de stomac, hiperaciditate, esofagita de reflux, boli derinichi, migrene, pirozis, insomnie,ulcer gastro-duodenal, bronsite, leucoree,anemie, laringite, gripa, colici abdominale - sub forma de infuzie, decoct.
- scoarta - sindrom dispeptic biliar - sub forma de infuzie,decoct.
- frunze - bronzite, laringite, constipatie - sub forma deinfuzie, decoct.
Uz extern:
- flori - arsuri, plagi, ulceratii cutanate, nervalgiidentare - sub forma de compresa, bai locale, gargara.
Efecte toxice:
- Consumul mai ales de scoarta, seminte si radacina, suborice forma, neavizat de medic poate determina colici abdominale, diaree,apatie, voma, deshidratare, tulburari circulatorii.